Pagină cu erori

Eroarea nr. 58: Aşteptări şi deşteptări.

2011-03-10T22:01:00.002+02:00

Buricul târgului, anatomic vorbind, se află într-o relaţie prea apropiată cu sistemul digestiv. Aşa că aşteptările naturale ar fi ca dânsul să fie cam de căcat. Regulă care se aplică ireproşabil atunci când e vorba de capitale. A noastră, să zicem.

După ce-ai fost hrănit cu iaurt făcut „ca odinioară”, e cam greu să-ţi ajustezi digestia pentru „fast-food”-ul bucureştean. Deşi unii îl preferă pe al doilea şi pot oferi oricând argumente cum c-ar fi mai hrănitor sau măcar mai interesant. Problema e că, dacă la început McDonald’s-ul îţi cade greu, poţi deveni uşor dependent mai târziu. Eh, ce se poate întâmpla în cel mai rău caz? Un ulcer? Se vindecă. Noi să fim sănătoşi.

Dar de ce să fie săracu’ oraş comparat cu un hamburget reîncălzit? Pentru că gustul ascunde la fel de multe lucruri pe care nu ai vrea să le ştii.

Spre exemplu, ai putea spune că te simţi peste tot ca acasă, datorită animăluţelor pufoase de companie. Sau să mărturiseşti că e singurul oraş în care faci în parc un om de zăpadă pe care-l digeră ulterior haitele curioase de câini. Şi te-ntrebi cum ar fi fost dacă era din carne.

Sau ai putea spune că oamenii se simt îndeajuns de confortabil încât să-şi lase lucrurile la vedere peste tot, ca într-o mare familie. Ori să constaţi că sunt atât de multe gunoaie, încât aurolacii nu se vor plictisi niciodată de hobby-ul lor sau că pot exersa până la perfecţie o eventuală carieră de paparazzi pentru Click, adunând indicii.

Te-ai mai putea uita în stradă şi aprecia cu un zâmbet înţelept consideraţia fiecărui şofer faţă de condusul prudent şi scârba patologică pentru depăşitul vitezei legale. Sau, dacă te-ai freca la ochi, ai realiza că sunt prea multe maşini care circulă bară la bară conduse de oameni care reuşesc să folosească familiarul „mamă” într-un context cu totul inovativ.

Ai mai putea aprecia personalităţile puternice ale bucureştenilor. Sau le-ai putea spune cu toată candoarea unui ardelean că sunt fie foarte buni, fie foarte răi şi că dacă migrează între aceste două categorii, este de obicei definitiv şi irevocabil (scuzaţi-mi limbajul de avocat).

Ai putea concluziona că Bucureştiul este oraşul construit, de la clădiri până la oameni, din piatră. Sau că e locul în care sufletul ţi se loveşte de atâtea asperităţi, până ce străluceşte. Nimeni n-a spus că finisajul e plăcut. Dar e necesar ca să scapi de surplusul de mizerii.

Şi – nu-i aşa? – nimeni n-a putut semăna vreodată ceva fără să are, zgâriind înainte pământul adormit şi neted.

Eroarea nr. 57: Uite, mami, am devenit femeie!

2011-03-04T20:28:00.001+02:00

Dragă Xela,

Felicitări! După îndelungi încercări eşuate, ai reuşit să treci şi pragul feminităţii tale. Nu, nu vorbim despre ciclu, era puţin ciudat să-ţi fi întârziat chiar 10 ani. Dar iată că, totuşi, ai reuşit să găseşti un lucru care nu-ţi venise încă: mintea la cap.

Da, e-adevărat, te-ai intitulat femeia cu cromozomii XXY, dar se pare că reacţiile chimice potrivite pot face ca Y-ul să se dizolve şi să rămână doar temutele litere gemene, care te pun sub autoritatea tuturor articolelor misogine de pe blog. Trebuia, într-un final, să-ţi testezi şi empiric opera.

Să nu intrăm în detalii, că şi aşa mi se reproşează articolele lungi. Dar ca rezumat, vă zic doar un clişeu simpatic: ai grijă de ce-ţi doreşti. Că ştiţi voi urmarea. Şi din păcate nu funcţionează pe unde trebuie – în cazul extragerii Loto, să zicem – ci numa’ în afirmaţii sterile de genul „mie nu-mi trebuie...” – completaţi puncte-punctele. Drept urmare, nu ţi se va da. Sau dacă zici „îmi trebuie” şi uiţi să treci data de valabilitate, ţi se va foarte da, doar că prea târziu. Ştiu, nu-nţelegeţi. Dar nu e ca şi cum celelalte articole ar face sens.

În această dezordine de idei, mărturisesc că am reuşit minunata performanţă de a mă purta mai frumos cu străinii decât cu oamenii dragi (iar noi ştim cât de amabilă sunt cu străinii) şi de a-mi juca rolul pân’ la capăt, mai frumos decât în Black Swan (fără pornoşaguri sau Oscar). Tot la capitolul performanţe, am reuşit să arunc la coş biletul la Loto după ce-l murdărisem cu ketchup, fără să mai verific dacă-i câştigător sau nu, după care am auzit numerele la televizor. Se mai pune că am câştigat dacă n-am văzut banii? Regulamentul loteriei nu vorbeşte despre asta.

Nu în ultimul rând, sunt probabil singura persoană care ştie să facă psihologie inversă pe sine însăşi, convingându-se cu voce tare că nu vrea şi zicând în şoaptă că „ba da”. Aşa reuşesc să economisesc taxa la psiholog, scoţând din portmoneu şi băgând în buzunar şi prefăcându-mă că am produs profit. În final, atâta timp cât am buzunarele pline, mi se pare că am făcut o afacere bună. Doar să nu verific gaura din portmoneu.

De fapt, ce mă mir – suntem două, una poate să câştige, iar alta să piardă banul. Şi-n ultima vreme, don’şoara Xela s-a cam plictisit pe blog şi s-a hotărât să se dea jos, până-n lumea reală, să-mi aranjeze discret mobila şi să urce la loc numa’ după ce am dat cu genunchiul de pat. Ea zice că avea intenţii bune. Eu o iert, dar vânătaia tot rămâne. Mă rog, va trece şi aia în timp.

Ca să revenim – don’şoară Xela – îţi mulţumesc pentru redecorare, da’ nu era nevoie, merci. Te-au apucat pe tine toanele de femeie şi te-a preocupat estetica locuinţei. Un amic comun zicea că-n tâmpenia ta feminină, eşti complet adorabilă. Eu nu-s tocmai de acord, aşa că să sperăm că mobila poate fi mutată la loc fără urme.

Io te iert, că n-am ce face cu tine. Sper doar să te ierte şi vecinii pentru gălăgie. Şi te rog să-ţi crească la loc cromozomul Y, că mă faci de ruşine. Până atunci, la colţ şi te închid pe blog. Femeie ce eşti...

Semnat,

Alexandra

Eroarea nr. 56: Mă scuzaţi, ce IQ are pixul ăsta?

2011-02-18T01:22:00.003+02:00

Ştiţi ce-mi mai plac mie? Listele. Bucăţelele-alea de hârtie care ar trebui să ţină loc de creier. Alea pe care scriem ceea ce ştim sigur că vom uita sau ceea ce nu-i destul de clar cât timp e în obscuritate raţiunii noastre. Nu vi s-a întâmplat niciodată când vi se încâlcesc gândurile să luaţi un pix şi să-ncercaţi să le trageţi fir cu fir pe hârtie? Mie da. E un fel de vorbit singur, da’ mai legitim şi mai artistic, cumva. Numai privind faţă-literă măsura prostiei tale îţi poţi da seama cam pe unde greşeşti (de obicei, pe toată foaia).

Pe mine mă ajută să gândesc. Ştiu că asta ar putea sugera cum c-aş fi mai proastă decât un pix şi-un carneţel laolaltă, dar mi-o asum, din moment ce mi-a fost demonstrat în nişte rânduri. N-am zis că mă ajută să gândesc bine. La fel cum un laxativ nu te face neapărat sănătos. Dar, câteodată, e mai rău fără.

Eu fac liste cu cele mai variate ocazii. Cele mai populare sunt cele de cumpărături, ca să pot tăia de pe ele ce nu prea aveam nevoie să cumpăr şi să uit să trec ce-mi dau seama că s-a terminat abia după ce mă întorc acasă. În ordine, urmează alea „de făcut”. Pentru ca, la fel, să mă pot stresa vizual cât mai des în legătură cu ce trebuie – dar nu va fi, decât mult prea târziu – făcut. Pe locul 3 în ordinea frecvenţei – dar, probabil, pe 1 în topul stupidităţii – sunt listele de An Nou, care mă fac să sper că de-acu’ voi fi infinit mai deşteaptă decât în ultimii 24, pentru că ploaia de dopuri de şampanie de la miezul nopţii sau măcar alunecatul pe gheaţă şi capul dat de asfalt ulterior mă vor trezi la realitate.

Şi, nu în ultimul rând, listele existenţiale, spre veşnica lor pomenire. Cele mai simpatice şi mai păcătoase, care te pot trimite naibii pentru câţiva ani de zile dacă decizi greşit ce să mâzgăleşti pe ele. Atunci, în momentul ăla, arată aşa de frumos albastru pe alb, că nici nu îndrăzneşti să pui la îndoială logica pastei permanente. Nici atunci, nici peste câţiva ani – cam cât îţi ia ca să faci o nouă listă.

Aşa mi-am ales eu facultatea, în 5 minute. Şi am greşit. Nu m-am gândit să rectific vreo 4 ani de zile, că doar pixul e mai greu de şters decât gândul.

Aşa am mai luat eu nişte decizii de-alea de An Nou. Proaste. Da’s încă scrise şi mă tem să le revizuiesc, că poate le stric mai rău.

Aşa fac şi la cumpărături, deşi de fiecare dată văd ceva mai frumos pe raft, care ajunge indiscutabil acasă.

Astea ultimele (de jos în sus) nu afectează decât buzunarul meu şi maxim cantitatea de hârtie igienică existentă casă. De primele, însă, mă cam tem, pentru că mă pot aduce la fel de aproape de rahat ca şi problema anterioară. Acum, au trecut nişte ani de când n-am mai făcut vreo listă de-aia existenţială. Şi simt cum iese încet-încet la iveală.

Mă gândesc serios să ascund toate pixurile din casă. Că de gândit singură... nu mă-ncumet. (Priviţi şi voi aici cum iese... )

Eroarea nr. 55: Iubitule, ce e cu pata aia de pe guler?...

2011-01-31T15:45:00.001+02:00

Câteodată, dacă nu chiar zilnic, nevoile noastre fiziologice primare, de mamifere simple, ne dau coate şi împung obsesiv în coaste, până ce ies la suprafaţă şi trebuie satisfăcute. Nu e nicio ruşine – vorbesc de cele de la baza piramidei, comune şi binecunoscute, propagate de strămoşi pe linie genetică până-n zilele noastre în cam aceeaşi formă de manifestare pe care o luau atunci, necesităţi care nici nu mai pun problema trecerii lor sub tăcere, ci maximum a variantei în care trebuie satisfăcute. Variantele sunt, în principiu, două: rezolvarea problemei manual acasă sau... apelarea la profesionişti.

Prima variantă e, după cum bine-aţi ghicit, cea mai populară, atât din motive financiare, cât şi de igienă. La a doua se recurge mai mult în nişte situaţii anume, generate de preferinţele fiecăruia şi, de obicei, după o doză subînţeleasă de curaj şi câteva mătănii... pentru că dacă ai pe cineva acasă să se ocupe de departamentul ăsta, ai mai puţin şanse să dai pe la alţii, iar dacă totuşi o faci, e fie din cauza fetişurilor greu de tratat în spaţiul domestic al „acasei”, fie din cauza faptului că ţi se oferă şi pe moment nu poţi refuza. Dacă n-ai cui să pasezi... responsabilitatea, ai două variante: ori te ocupi singur de problemă (lucru care, după cum ştim cu toţii, poate fi nesatisfăcător), ori apelezi la servicii specializate.

Aici, dragii mei, funcţionează principiul „cât dai, atâta iei” – să mă scuze cei care înţeleg altceva. Dar biznisul e în floare, iar prestatoarele se împart pe categorii de preţ, în funcţie de calitatea serviciile oferite. Din când în când, ne permitem să apelăm la categoria de lux, unde ne mai răsfăţăm cu una care şi arată bine şi prestează la fel, cu riscul unei diete rapide a portofelului. Dar merită experienţa – de cele mai multe ori satisfăcătoare – pentru că ştii că, pe lângă zâmbetul satisfăcut de după, nu vei duce nicio afecţiune acasă, la nevastă, drept pentru care curajul nu e necesar decât la momentul final al plăţii.

În categoria de mijloc intră alea de care avem nevoie ca să ne satisfacem în mod frecvent nevoile cotidiene, imposibil de ignorat sau de tratat de fiecare dată cu servicii calitatea întâi. Aici, însă, e nevoie de masajul pe umeri „à la Rocky înainte de meci” şi de câteva rugăciuni scurte înainte, pentru că nu prea ştii mereu la ce să te aştepţi. Preţul plăcerii de moment poate fi plătit ulterior cu diverse afecţiuni în zona abdominal-inferioară, care pot fi sau nu transmise mai departe. De aceea e bine să ştim cu cine „lucrăm” şi să apelăm, în mare, la aceeaşi locaţie, ca să ştim şi noi cine le mai calcă pragul.

Şi-apoi, la coada preferinţelor oricărui om normal, se-arată categoria inferioară, destinată plebei, de prestatoare înghesuite unele lângă altele la colţ de stradă, care-şi urlă în culori stridente ofertele de 10 lei, Dumnezeu să ne ferească de carne ieftină!... La astea apelăm cu voinţa înfrântă, uitându-ne în stânga şi-n dreapta după priviri acuzatoare, doar atunci când suntem prea cumplit de beţi şi e prea cumplit de noapte ca să ne mai pese pe unde au umblat alea cu mâinile înainte...

Prestatoarele astea triste, care nici nu ne privesc în ochi până ce e totul gata şi ne servesc mecanic şi cu plictis, sunt cele care ne testează curajul cel mai mult. Ne iau puţin, dar ne dau mult în schimb (la capitolul medical), adică fix din ceea ce nu ne trebuie nici nouă, nici apropiaţilor cu care vom împărţi consecinţele... Ne simţim vinovaţi după ce ne împleticim paşii noaptea spre ele, jurăm că data viitoare nu vom mai merge, dar numărul lor uşor de observat pe orice trotuar mai acătării stă drept mărturie a păcatelor noastre repetate noapte de noapte...

Recunosc, am greşit. Da, nu râdeţi, şi eu! Deşi da, am făcut-o de cele mai multe ori cu un gust amar după şi promiţând că data viitoare încerc să mă descurc singură. Dar ce să fac dacă nu mă pot ocupa încă de departamentul ăsta, chiar şi cu ustensilele cele mai performante? Dacă n-am învăţat cât am fost acasă, la mama, plătesc acum consecinţa ignoranţei mele.

Cum adică ce-are mama?... Poi nu părinţii ar trebui să te înveţe chestiile astea? Întrebaţi orice fată şi-o să vă spună că de la mama a-nvăţat. De la cine altcineva, măi, de la străini?! Da, e-adevărat, am mai învăţat şi de la un prieten-doi, dar niciodată mama nu trebuie înlocuită cu oameni recent cunoscuţi atunci când e vorba de discuţiile în care are experienţă de-o viaţă împreună cu tatăl tău, cum sunt cele pe tema gătitului...

Eroarea nr. 54: Jos tacâmurile!

2011-01-23T03:35:00.009+02:00

Măi, m-am săturat să mănânc. Pe cuvânt. Constat că e cea mai amplă, repetitivă, costisitoare şi nesatisfăcătoare activitate a vieţii mele umile, care şi-a uzat cam toate beneficiile şi a ajuns doar să mă enerveze. Dacă pe vremea când abia aveam dinţi în gură mă mai puteam entuziasma de gusturile noi pe care regimul ceauşist ne permitea să le transferăm de la alimentări în farfurii, acum, când mă pot lăuda cu o dantură completă + plombe, supermarketul nu mai are secrete pentru mine.

Din moment ce am inventariat şi încercat pe îndelete categoriile principale de gusturi şi senzaţii culinare, pot să spun că ştiu la ce să mă aştept, iar eventualitatea unei cine gătite delicios de oareşce bucătar amator este atât de neplauzibilă şi insignifiantă comparativ cu numărul de ori în care trebuie să-mi înfund gura de nevoie/zi, încât, per ansamplu, activitatea-mi pare tare nelucrativă. De fapt, pot spune că e cea mai sigură modalitate de a trage apa după banii tăi, imediat după ce sistemul digestiv şi-a făcut treaba până la capăt.

Într-o vreme, locuiam cu o făptură magică, dotată cu mâini la fel de magice, cu mult timp şi iubire necondiţionată genetic, care mă scutea de partea procesatului la foc mic a alimentelor şi-mi lăsa mie doar partea cu trasul apei după mâncarea ei. Însă, din momentul în care făptura mitologică pe nume „mami” a stat pe loc faţă de locul în care mă găsesc în prezent din generozitatea CFR-ului, ingrata funcţie menţionată mai sus mi-a rămas mie.

Eu... sunt o fiinţă simplă. Eu ştiu să mănânc. Cu asta m-am născut întipărit adânc în genele mele de mamifer care trebuie să se autoconserve. Nimeni n-a menţionat nimic de vreo carte de bucate pe când eram în burtă, nici nu mi-a ţinut vreun curs tematic în şcoala generală. Iar ca să decid din proprie iniţiativă că ar fi cazul să mai adaug la baza piramidei lui Maslow şi-o „nevoie de a mânui oalele din teflon cu îndemânarea unui ninja” mi-ar trebui un mare impuls din iubire. Or eu mă iubesc, dar nu chiar atât.

Acestea fiind spuse, înţelegeţi de ce de trei ori pe zi îmi blestem stomacul care mă plictiseşte cu indecizia lui feminină, care-şi cere mâncarea, după care o aruncă cât colo ofticat. Şi să mai ceară şi timp şi nervi înainte? Câteodată cedez şi eu – cam cum fac bărbaţii înţelegători cu noi – şi încerc să reproduc mişcările agile ale reprezentantei din specia mamelor, dar, cum bucuria consumului durează vreo treime din timpul alocat preparării, iarăşi mi se pare o activitate nelucrativă.

Aşa că, dacă nu cumva mă trăzneşte o poftă de-a mea care să trezească vânzătoarele din pauza de cafea pe o rază de 5 km şi care să mă ducă scurt în Nirvana în momentul livrării cartofilor/clătitelor/prăjiturilor cu pricina, activitatea rămâne pentru mine la fel de monotonă ca şi evoluţia economiei româneşti şi, totodată, singura ale cărei rezultate chiar nu vreau să le văd pe la talie.

Nu că aş mai avea ce să mai negociez cu Domnul Şef, dar sincer acum: vreo o oră pe zi de îngurgitat + minumum încă una, dacă ne încumetăm să gătim, doar ca să se ducă totul dracului în vreo 10... 15 minute (pentru cei mai leneşi), cu vreo câteva minute de satisfaţie sinceră între timp? Mai bine ne uităm la un film în vremea aia şi rămânem cu ceva mai plăcut decât sunetul măselelor noastre strivindu-se în cursa pentru carii. Aşa că Îi propun Marelui Manager ca, după următoarea dată când ne îngroapă sub vreun potop, să ne scoată în variantă eco. Eu aş alege bucuroasă să funcţionez pe apă şi să nu mai poluez atâta mediul înconjurător.

Eroarea nr. 53: "La prima intersecţie, faceţi stânga sau dreapta."

2011-01-04T21:30:00.003+02:00

În ultima vreme (să zicem, de vreo 24 de ani), m-am trezit destul de des cu palma lipită de obraz a-ngrijorare şi cu ecoul lui „Ioi... oare-am făcut bine?” încă în urechi, încercând să nu scap pe mine de emoţie ceva ce nu mai are suport moale şi înlocuibil de vreo 23 de ani. Eh, dragii mei, nimic nu se compară cu emoţia distructivă a unei decizii pe care habar n-ai de unde s-o iei şi cum s-o apuci, în timp ce scotoceşti cu disperare prin buzunare după manualul de instrucţiuni.

Din păcate, suntem puşi din ce în ce mai des – direct proporţional cu trecerea anilor – în situaţii cărora nu le mai putem flutura mâna a nepăsare, dacă nu vrem să fluture ele piciorul în direcţia fundului nostru. Cică se numeşte „maturizare”. Eu aş numi-o „constipaţie”, adică situaţia în care un rahat devine o chestiune vitală doar din cauza trecerii timpului. La orice altă vârstă, am fi râs cu balele până la piept a neînţelegere. Acum, trebuie să găsim soluţii, pentru că vârsta presupune că nu mai ai voie să-ţi băleşti cravata, aşa că ne aşezăm în poziţia gânditorului şi încercăm să ne dăm seama „ce trebuie să facem”.

Vă rog să respiraţi adânc, să faceţi un pas în spate şi să-mi spuneţi ce e greşit la propoziţia de mai sus. „Ce”-ul? Nu, aici nu era cazul lui „poftim”. „Să facem”? Hei, nu insinuăm perversităţi. Oare ce-a mai rămas?... Bravo, mamă, „trebuie”. Vă rog frumos să-mi explicaţi formula prin care poate fi determinată traiectoria vieţii umane şi viteza cu care se deplasează ea, respectiv să-mi spuneţi exact când greşesc, stând în mijlocul deşertului: atunci când virez stânga sau dreapta?

Mna. Dacă vă holbaţi încă la monitor ca nişte peşti, înseamnă că aţi înţeles lecţia. „Trebuie” este un cuvânt după care ar fi bine să ne spălăm limba cu săpun, atunci când e folosit în contextul deciziilor personale. La fel cu stânga sau dreapta ar trebui să fie opţiuni la fel de valide atunci când nu ştim, de fapt, încotro mergem. Deci, toate boala mustrărilor de conştiinţă post-decizionale ar trebui să fie rezolvată scurt prin următorul diagnostic: nu există răspunsuri corecte. Nu poţi lua amenzi atunci când nu sunt semne de circulaţie, la fel cum nu poţi produce accidente, chiar şi pe contrasens, dacă nu circulă maşini din direcţia opusă.

Îmi iau fustă sau pantaloni? Mă fac medic sau actriţă? Beau suc sau vodka? Fiecare răspuns generează o traiectorie diferită a evenimentelor, care nu poate fi aruncată în mormanul „corect” sau „greşit”, pentru simplul fapt că nimeni nu ştie – sau, ce naiba, nu-i pasă – care va fi impactul deciziei respective asupra vieţii tale. Dacă-ţi iei fustă s-ar putea să-ţi îngheţe părţile private – în schimb, s-ar putea să atragi privirile tipului care ai prefera să ţi-o dea jos. Dacă te faci medic s-ar putea să nu mai ai viaţă privată – dar s-ar putea la fel de bine să-ţi întâlneşti doctorul înalt, frumos şi cu bani fix la locul de muncă. Dacă bei suc s-ar putea să nu te distrezi la fel de bine ca restul populaţiei de la chef – sau, de fapt, să te hlizeşti în disperare de beţivii care vor lua veceul în braţe la ora la care stomacul tău va fi încă ok.

Partea distractivă la toată tărăşenia asta e că nimeni nu va putea vreodată să-ţi scoată ochii că „ai făcut rău făcând cum ai făcut” fără să-i aminteşti să-şi scoată năsucul din oala ta. Singurul tăntălău îndreptăţit să-şi frângă degeţelele a nehotărâre – şi care o va face, după cum îmi demonstrează experienţa personală – eşti chiar tu. Iar tu nu „trebuie” să nimic în raport cu tine, că „trebuie” presupune un regulament exterior. Şi nici alţii nu pot să „trebuie” în raport cu tine, pentru că, atâta timp cât nu ţi-au donat din materialul genetic, nu prea au un cuvânt de spus asupra destinului persoanei tale.

Aşadar, dragii mei (şi-acum vorbesc cu multiplele mele personalităţi), când mai avem dubii în privinţa poziţiei în care ar trebui să ne aşezăm pe veceu ca să nu deranjăm traiectoria firească a planetelor, poate că ar trebui să realizăm că unele chestii sunt pur şi simplu personale. Sau că unele întrebări pur şi simplu nu au variantă corectă de răspuns.

Şi poate că ar fi la fel de util să ne dăm seama că toate obiectele care dispun de manuale de intrucţiuni ştiu să facă un număr limitat de lucruri. Uitaţi-vă la cafetieră: în momentul în care va învăţa să scrie şi poezii, poate o voi considera interesantă. Până atunci, să mulţumim cerului că noi măcar ştim şi să facem cafea şi să scriem poezii, care – culmea! – nu au reţete de preparare...

Eroarea nr. 52: Moşu' vs. Iisus: 1-0

2010-12-25T09:48:00.014+02:00

Dragi meii cititori,

Cu ocazia acestor sărbători (doar astea, nu şi alea de Paşti), vă urez să vi se umple casele de lumină, căldură şi clinchet de clopoţei (şi să aveţi bani să plătiţi factura la curent, gaz şi colindătorii după) şi, măcar în această perioadă, să fiţi mai buni, mai darnici şi mai iubitori (după 3 zile nu mai verifică nimeni, puteţi fi voi înşivă).

De asemenea, sper ca Moşul să vă aducă tot ce vă doriţi (şi culmea, toţi ne dorim pijamale şi şosete, nicio maşină sau vreo casă mai scumpă) şi să vă petreceţi sărbătorile alături de cei dragi (după 2-3 pahare, toată lumea o să vă fie dragă).

Sper că n-am uitat nimic... se mai năştea cineva azi? Mda, nici io nu cred.

Sărbători fericite! (că dup-aia ne întoarcem la viaţa normală)

Scuzaţi, trebuia să încep cu urarea. Mi-e frică să nu credeţi că nu vă iubesc sincer sau ceva, că de sărbători, am observat că lipsa urărilor creează reacţii mai puternice decât prezenţa lor. Contează mai mult beep-ul telefonului şi numele expeditorului, ca apoi să citim frumos în diagonală: “căldură... -olinde... sfinte sărbăt-... mmmcadouri... mai buni.” şi să ştergem în secunda doi, ca să facem loc în Inbox. E un moment cu adevărat special. Pentru Orange şi Vodafone. Să aibă Crăciun fericit, sărăcuţii, plătim noi.

În schimb, dacă NU trimitem, să ne ferească Ăl-din-Iesle, că explicaţiile vor fi mai lungi decât 10 sms-uri în reţea. Noi vrem să ne simţim la fel de speciali şi unici ca şi ceilalţi 54 de prieteni care au primit acelaşi mesaj (mulţumim, Gugăl) şi să fim surprinşi în mod autentic de atâtea gânduri bune (Doamne fereşte, nu e ca şi cum cineva ar ura despărţiri şi pietre la rinichi de sărbători!...) Totuşi, la fel ca şi în cazul bacşişului, va fi o problemă dacă n-o să simţi nevoia surprinzătoare şi complet neregizată de a-l oferi.

Trebuie, însă, s-o admir pe soră-mea, model viu de practicitate, care nu-şi strică ea minutele ei pentru urările lor, drept pentru care a decis să dea beep de sărbători. Şi aşa, în 90% din cazuri, destinatarii fie nu vor auzi telefonul chiar atunci, surziţi temporar de larma colindătorilor şi a musafirilor şi vor crede că au fost de fapt sunaţi, fie chiar nu vor mai avea chef să răspundă, sătui de discuţii politicoase şi urări. În oricare dintre cazuri, ea va putea spune că şi-a făcut datoria, iar cei care vor returna telefonul politicoşi vor avea ocazia să-şi comande contra cost o urare.

Apropo de costuri, principiul omisiunii îşi face simţită prezenţa şi în cazul cumpărăturilor de Crăciun. Dacă luăm “cât trebuie”, respectiv mai mult decât poate ingera un om cu ficatul normal, o să ne simţit liniştiţi şi cu conştiinţa împăcată în indigestia noastră. În schimb, dacă nu pică prăjiturile de pe masă, ceva e în neregulă – nimeni nu va îndrăzni să sugereze o salată de sărbători sau ce-i cere stomacul de fapt, iar musafirii se vor simţi direct lezaţi de lipsa colesterolului care să le unească prietenia.

În cazul cadourilor, ce să mai zic... Nu mai verifică nimeni cine a fost cuminte sau nu anu’ ăsta, altfel ar umbla tanti Udrea-n hainde de la second şi cu un ghiozdan în loc de gentuţă. Mai degrabă au devenit un simbol al mărinimiei noastre decât al bucuriei celor care primesc, aşa că dacă ar putea să ocupe 2 x circumferinţa bradului – cam cât sufletul nostru mare – ar fi perfect. Şi să dureze mult despachetatul, că momentul ăsta + mâncatul de după + mult alcool şi prostii scoase pe gură – nu mă refer la vomat – sunt elementele cheie ale unui “Crăciun în familie” (nici nu mă mai gândesc la ăia care mănâncă şi beau în mai multe case diferite până dimineaţă, sub pretextul unei colinde pe care au uitat-o la intrare, culminând într-un club în care să ne simţit mai buni – sau mai bune, în fustiţa aia mini).

Am uitat de ziua cuiva?... Nu ştiu, parcă era ceva important. Offf, şi-mi pusesem Reminder la telefon... Staaaaai... nu era copilul Ăla sărac care s-a născut într-o stână? Ştiu, măi, sunt mulţi săraci fără casă în România, dar despre Ăsta am auzit că a murit în chinuri 33 de ani mai târziu pentru noi – nuuuu-s nebună, nici eu nici nu eram născută pe-atunci, dar au auzit eu la biserică, de Paşti, când povesteam cu fetele în curte. Şi a şi înviat dup-aia, ca să beneficiem şi noi de... Bineeeee! Gata, nu mai ţipa! Nu mai vorbesc despre moarte.

Rămânem la Moşu’, care-i ştim sigur că există, pentru că l-au văzut cei de la Coca-Cola. Oricum, Ăla mic vorbea de iad şi viaţă veşnică, iar Moşu’ oferă cadouri, prăjituri calde şi mult porc prăjit. De care dintre ele o să beneficiem mai devreme? Aşa ziceam şi eu... luaţi loc şi turnaţi-vă nişte vin. O să ne preocupăm de problemele sufletului mai încolo, când ne va trece foamea.

Eroarea nr. 51: Reţetă simplă de urlete şi sânge, gata în 5 minute!

2010-11-21T01:24:00.006+02:00

Din variate convenţii sociale sau necesităţi cauzate de plictiseală, vizitez şi eu, ocazional, grota în care ne înşirăm cuminţi pe scaune şi ne uităm la ecranul luminos ca nişte mâţe curioase. Motivaţia e aceeaşi ca la toată lumea: vreau fie să râd, fie să mi se dea impresia că-s deşteaptă pentru că am înţeles scenariul alambicat al filmului nu atât de dificil de înţeles, până la urmă. Nu, nu intră aici şi “să lăcrimez ca o proastă la poveştile de dragoste ale altora, ca să merg apoi acasă să-mi distrug relaţia funcţională, frustrată că iubi nu e la fel de super-erou, telepatic şi hipersensibil ca-n poveştile inventate de femeile-scenarist.”

Însă când filmul nu e nici suficient de prost încât să râzi de el, dar nici suficient de bun încât să te prindă, rămâi la fel de nesatisfăcută intelectual ca după un preludiu elaborat, după care el adoarme. Ai impresia că scenaristul a depus la început oareşce efort intelectual, după care s-a plictisit singur de propriile-i poveşti şi s-a grăbit să termine, ca să iasă la o bere. Iar tu eşti lăsat cu popcornul în gât şi cu gura căscată la genericul ce pare să fi apărut prea devreme.

Cu această ocazie, cred că am descoperit reţeta perfectă pentru orice scenarist care vrea să facă liniştit sarmale, în timp ce inventează o poveste de adormit publicul. În cazul unui film de groază, e suficient să apelăm la un „rău străvechi” – personaj principal şi neplătit în jumătate din marile producţii hollywoodiene – care va rămâne nedefinit pe perioada filmului, fiind reprezentat printr-o serie de umbre, siluete sau valuri de fum care se mişcă doar prin colţuri, pentru că ne e prea lene să ne imaginăm cum ar chiar trebui să arate de fapt.

Apoi îi găsim un antemergător, ceva individ dintr-o minoritate etnică, ce vorbeşte cu accent, poartă tone de crucifixuri pe sub haine şi se referă la ţara de baştină prin „de unde vin eu...”, chiar dacă-i Mexicul – să zicem – iar acţiunea e plasată la câţiva kilometri, în America, de unde se importă peste graniţă toţi traficanţii de droguri urmăriţi de poliţie. Şi-i găsim acestuia ceva partener de conversaţie inteligent şi sceptic, cu ceva dramă familială la activ, ale cărei sechele vor ieşi la iveală în cel mai prost moment al acţiunii, individ care până la urmă bineînţeles că trebuie să fie convins de existenţa forţelor supranaturale şi/sau vindecat de suferinţă într-o oră jumate de film.

Apoi e indicat să se trântească-n scenariu şi un grup de invidizi hărţuiţi de umbrele şi siluetele antemenţionate şi preferabil blocaţi într-un spaţiu îngust, în care să înceapă să-şi scoată ochii fără motiv şi să se bănuiască reciproc, pentru că asta e util să faci când eşti ameninţat din afară – să încerci să fii ameninţat şi dinăuntru. Iar ca să nu facem discriminări sociale, o s-avem neapărat nevoie de un tip fain şi potenţial şi inteligent, de o tipă bunoacă şi cam isterică, de încă o minoritate etnică, de o babă pedantă şi de un tip enervant, suspicios şi guraliv – de la care să pornească conflictul. Personajele pot să moară în ce ordine vor, cu condiţia să-l păstrăm pe tipul enervant până spre finalul filmului – ca să avem tensiune – şi pe ăia doi bunoci, care pot sau nu să se sărute, după caz.

Presărăm în dialog câteva replici clişeice – nici nu-i nevoie de multe, dacă ăialalţi urlă destul – şi musai un discurs cu iz misterios şi complet lipsit de relevanţă istorică al personajului cu crucifixuri, care o să ne dea şi soluţia dezamăgitoare a anihilării spiritului negativ – ceva cu implicaţii morale în povestea sechelelor sufleteşti ale primului personaj, care de obicei e poliţist sau detectiv sau ceva la costum şi palton.

Aşadar, cu cât se va prinde acesta mai repede că, de fapt, cheia misterului e ascunsă undeva sub preşul sub care măturase el gunoiul vieţii lui până acum, cu atât vor muri mai puţine personaje. Dar ne ajunge şi dacă mai respiră doar vreo două, aşa, pe final. Se pot insera, în mod opţional, şi ceva pasaje exorcizante în latină sau vreo rugăciune într-o limbă minoritară stricată – pentru care producătorul a fost prea zgârcit să plătească un translator – şi voila! finalul, mult prea cretin de simplu pentru câte indicii lăsaseră scenariştii pe parcurs şi uitaseră de ele.

Dacă ne e lene chiar şi să gândim un final, nicio problemă! Putem să încheiem brusc, lăsând spectatorul „să înţeleagă ce vrea” sau să se simtă ca un retardad dacă nu găseşte vreun sens artistic în finalizarea precoce. În cazul filmului de faţă, era vorba de diavol, care dădea lecţii de iertare şi empatie şi omora păcătoşi pe parcurs (nu-i ca şi cum ar fi avut nevoie de ei în viaţă, ca să corupă alţi oameni, sau ceva.)

Până la urmă, fimul s-a încadrat cu succes în categoria „de groază”, dar nu în sensul de „horror”, ci de film de la care am ieşit îngrozită. Iar de partea cu visatul urât s-au ocupat cu succes haitele de câini bucureşteni pe i-am întâlnit ieşind de la cinematograf, gata oricând să-ţi arate că eşti cetăţeanul lor preferat.

Eroarea nr. 50: 1,618 x X = XX

2010-11-06T13:04:00.004+02:00

De curând, fusei la o adunare. Ocazionată de un prilej de „dezvoltare personală”, cum ne place să le spunem în secolul XXI activităţilor suficient de inutile încât să nu poată fi încadrate în vreo categorie anume. Activitate la care erau, normal, numai fete, singurele făpturi dotate cu asemenea inteligenţă superioară încât să găsească un rost acolo unde nu-i.

Iar la adunarea aceasta – să-i zicem, generic, training – a trebuit, din categoria „lucruri inutile”, să ne prezentăm. Aşa, ca să ne cunoască celelalte fete pe care n-o să le mai vedem vreodată în viaţă şi ca să ştie cu cine interacţionează pentru următoarele 4 ore esenţiale din viaţa lor. Caracterizarea a fost lăsată la latitudinea noastră, bine-ştiut fiind că orice fată va declara sincer că-i cam enervantă din fire, un pic cam leneşă, că mănâncă cu gura deschisă sau sforăie până băleşte perna şi că, de fapt, a venit la training-ul ăsta pentru că tipul ăla a anulat întâlnirea de la ora 1, iar ea n-are nicio intenţie să lucreze în domeniu – sau, ce naiba, să lucreze pur şi simplu.

Fiind rugată, la rându-mi, să găsesc cinci calităţi şi cinci defecte ale propriei persoane, după care „să desenez cum aş vrea să fiu văzută de celelalte fete”, m-am simţit întinerită subit şi propulsată din nou în clasa a 2a, rândul de la geam, banca întâi, cu degetu-n nas şi gura căscată. E ok, că parcă-mi lipsea un model de muci pe manichiură, însă mai greu a fost să ascult cu ochii deschişi, până la capăt, prezentarea celor 25 de fete pe care nu mai ştiu nici cum le cheamă. În final, a meritat, pentru că am avut o revelaţie:

Fetele sunt perfecte.

Mai mult decât atât, sunt unice.

Atât de perfecte în unicitatea lor, încât ajung să semene una cu cealaltă, însă fiecare-n felul ei, fără să fie vreuna mai puţin perfectă decât cealaltă. La calităţi, toate au glăsuit: ambiţioasă, perseverentă, sociabilă, optimistă şi harnică. Fireşte, în ordine diferită, ca să nu semene la fel, cum vă ziceam. În traducere, s-au deschis drept o haită de zâne războinice care şi-ar sări una alteia la beregată, din mai multe încercări dacă trebe, însă fără a uita să salute înainte, cu un zâmbet larg pe buze şi să repete lovitura cu entuziasm, fără să obosească. Cine n-ar vrea să lucreze cu asemenea îngeraşi?

Scuzaţi, nu chiar îngeraşi, că se pare că au şi defecte: perfecţionismul, care, conform celor 25 de foi, s-a răspândit în mod contagios prin sală... bată-le să le bată de albinuţe! În rest, cam atât, că se pare că primul defect a fost suficient de grav încât să lase celelalte patru căsuţe necompletate (deşi, neoficial, bănuiesc că unele dintre ele mai sufereau şi de sindromul „prea deşteaptă”, însă n-au vrut să sperie audienţa).

Toată prezentarea asta, pusă pe repeat de 25 de ori, îmi suna oarecum cunoscut, şi, scotocind prin cotloanele neaspirate ale memoriei, am reuşit să replasez acţiunea undeva în anul I de facultate... sau în clasa a 9-a, să fi fost?... Ba nu, a 5-a, în prima zi din septembrie... şi la vreo două-trei(şpe) training-uri, pe scurt, la orice eveniment la care putea să participe o fată care să se prezinte în toată splendoarea ei lumii care-o lasă şi pe ea să vorbească în sfârşit.

Concluzia 1: teoria lui Darwin este în sfârşit infirmată. Femeile nu au evoluat. Ele au fost, de la bun început perfecte. Doar restul lumii a trebuit să-şi dezvolte inteligenţa şi cele 5 simţuri până la un nivel capabil să perceapă această perfecţiune.

Concluzia 2: lumea aceasta nu ar mai suferi de foamete, războaie, crize politice şi economice, dacă-ar fi formată numai din femei. Aşa, cu bărbaţii care-au fost inventaţi ca să ne vicieze materialul genetic, n-avem nicio şansă. Dacă femeile ar rămâne singurele creaturi de pe glob, într-o zi, lumea ar fi perfectă, ca ele. (În mare parte pentru că ar deveni nepopulată.)

Concluzia 3: nu sunt fată, se pare. Spre deosebire de surate, n-am reuşit să screm la capitolul calităţi decât „răguşită” şi „ardeleancă”, ceea a fost pe jumătate greşit, pentru că am fost subit privită cu ochi sticloşi de bucureşteancă. Mi-a fost frică să trec la categoria „defecte”.

Concluzionez, per ansamblu, că prezentările dintre străini sunt utile. Pe lângă că ne interesează, mai sunt şi în mod uniform diferite şi surprinzător de previzibile. Şi adevărate. Cam ca sucul natural cu minimum 5% suc de fructe.

Dar am şi eu o curiozitate: La ce le-o mai fi folosind training-urile fetelor ălora atât de perfecte?...

Eroarea nr. 49: I ♥ CFR

2010-10-18T23:30:00.003+03:00

Nu "-Cluj", ci "-România". (Deci, nu ăia din Champions League, ci ălea ce pun ălealalte pe şine, de fac dân-dân,dân-dân... dân-dân,dân-dân... legănându-se ca un bătrân cu un şold defect – şi mirosind ca unul). E „iubire” sinceră şi pură, de-aia oarbă şi impulsivă, din copilărie şi până când gara ne va despărţi.

M-am îndrăgostit de ele, Căile Ferate Române, în tinereţe, când am făcut cunoştinţă cu produsul lor numărul 1, trenul cu banchete de muşama. Pe atunci, bancheta pe care o-mpărţeai în mod involuntar cu alţi 3 – respectiv 4 de celalalaltă parte – oameni era plină de istorie, personalitate şi alte mizerii, putând fi observate urmele unor nervi exprimaţi cu unghiile sau pixul pe pielea maro nenaturală 100%, adânciturile unor funduri care au amorţit în acelaşi loc mult prea multe ore, precum şi izul discret a unei adevărate enciclopedii a satului românesc, cu accent pe transhumanţă.

Întotdeauna am fost de părere că tovarăşii de compatiment – întotdeauna atâţia câţi trebuie, niciodată mai puţini – făceau parte din personalul bine instruit al CFR, trecut prin numeroase teste riguroase de sociabilitate, cu scopul precis ca indicele social să tindă ori spre minimul absolut, ori spre maximul insuportabil şi că erau împărţiţi ingenios în grupuri eterogene, astfel încât unii să vorbească mult peste medie, iar alţii (măcar unul) să stea cu căştile pe urechi şi să se uite urât dintr-un colţ la restul.

Personal, îmi plăcea să fac parte din ultima categorie, deşi nu-mi ieşea tot timpul. Nu înţeleg de ce, pentru că respectam cu sfinţenie regula contactului vizual aplicabilă în spaţii restrânse împărţite cu străini, din categoria „lift” sau „baie publică”: admiră-ţi papucii. Însă, oricât de atrăgătoare erau încălţările, la un moment dat tot se găsea cineva să ne întrerupă idila cu ceva întrebare tâmpă, gen „Eşti studentă?” sau cu vreo ofertă de cozonac din şerveţel sau de alte prăjiturele dulci care trebuiau atinse cu mâna care mai-nainte umblase pe bancheta plină de... istorie.

Bineînţeles că iniţiatoarea conversaţiei (de obicei, femeie şi, de obicei, trecută de jumătatea firului epic) nu se lăsa descurajată de căştile din urechile mele, ci urla cât putea de tare şi de rânjit a amabilitate o altă întrebare din seria biografică a cărei răspuns ar trebui să fie „da’ ce-ţi pasă ţie?!”, dar care era, de fiecare dată, unul docil şi politicos. Şi, cu perseverenţa unui cizmar ce se visează dictator , ducea conversaţia fie înspre procese de conştiinţă profesională de care m-am ferit cu succes toată viaţa, fie înspre planuri de măritiş cu fiu-so, al cărui suflet-pereche eram pentru simplul fapt că împărţeam aceeiaşi categorie de vârstă cu el şi sexul opus şi corect.

De fapt, am observat un motiv recurent al mamelor iubitoare care şi-ar da odrasla după prima străină de pe tren care prezintă semne promiţătoare de sănătate mentală şi reproducătoare... şi de fiecare dată mă întrebam cât de minunat trebuie să fie Făt-Frumosul care are un target relaţional atât de înalt, pe care, mai mult, trebuie să-l atingă mă-sa pentru el. (Fetelor, sfat: când o doamnă puţin trecută de tinereţi vă spune „am un băiat de vârsta ta, e aşa frumooooos!” scuzaţi-vă la baie şi aruncaţi-vă din trenul în mers, veţi scăpa mai întregi decât dintr-o căsnicie cu odrasla mamii.)

A doua chestiune preferată de subsemnata la marea cutie metalică este fidelitatea faţă de parfumul ei preferat, care are la bază un buchet delicat de şosete murdare, cu o notă de flori de mucegai, asezonată cu praf stătut şi puţină transpiraţie – parfum la care nu renunţă nici atunci când e stropită obsesiv cu Bvlgari sau Versace. Ce să-i faci, trenul poartă vintage. Un vintage atât de puternic, încât îţi rămâne-n nas şi în piele, de nu trece decât după îndelungi săpuniri cu buretele de sârmă şi câteva slujbe la biserică.

A treia chestie preferată şi a doua din categoria extremelor e felul în care reuşeşte să fie în tren, aproape tot timpul, ori prea cald, ori prea frig. Fiind mai bătrân, cum am menţionat şi mai sus, dragul de el uită să se dea la timp din soare vara, fapt care-l încălzeşte la temperatura optimă pentru o friptură umană în doar câteva ore şi care-i amplifică – pentru confort – inconfundabilul parfum vintage. Din aceeaşi decrepitudine simpatică, amestecată cu prea multă amabilitate, reuşeşte cumva să dea drumul prea tare la căldură iarna, încălzind banchetele şi şalele la aceeaşi temperatură optimă pentru un grătar uman.

Probabil că trenul ar trebui trecut pe lista obiceiurilor care te pot omorî pe bani, alături de ţigări, alcool şi curve, constituind o capcană pe şine, în care poţi deceda sufocat, copt, de ceva boală culeasă de pe banchetele impecabile, dintr-o comoţie cerebrală căpătată încercând să faci pişu în baia 0.5/0.5 m a trenului în mişcare sau, pur şi simplu, sinucis de la prea multă amabilitate conversaţională a vecinei de compartiment.

Dar cum Marimar m-a învăţat că iubirile distructive se poartă – iată, iubesc şi eu, ocazional şi de nevoie, marea cutie de conserve al cărei conţinut suntem. În ultima vreme, însă, iubirea mi-a fost atenuată de aşternuturile aproape curate, de paturile aproape cât fundul meu şi de buda cu săpun lichid întrânsa a vagonului de dormit care-mi leagănă acum tastatura. E prea comod. Ne merge prea bine. Am nevoie de o provocare... cred că ar trebui să ne despărţim.

Pentru următorul drum la Bucureşti, fac autostopul.

Eroarea nr. 48: Cu drag.

2010-10-04T18:55:00.007+03:00

Dragă Şcoală ADC,

Încerc să-mi stăpânesc entuziasmul şi surpriza la auzul veştii că ţi-ai deschis porţile aurite în întâmpinarea mea. Până la urmă, n-am apucat să stau decât o săptămână cu bagajele făcute în stradă şi cu degetul pe sonerie şi-ncepuse să-mi placă peisajul. Dar e în regulă, am avut destul timp să-mi dezvolt reflexul pavlovian la văzul oricărui anunţ de pe Facebook fără vreo legătură cu admiterea.

A meritat aşteptarea, pentru că-ntr-un final pot spune răspicat că voi învăţa de la nişte adevăraţi profesionişti, care mi-au arătat că, iată, în industria publicităţii, dead-line-urile sunt cu adevărat importante. Bineînţeles, fiind nişte creativi, depinde şi unghiul din care privim problema, pentru că 30 de minute în 22 august – să zicem – pot echivala cu 7 zile în luna septembrie, când vine frigul şi timpul se contractă. Îmi voi aminti să-mi setez şi eu ceasul pe fusul „joi la vară, seara, la fără 10” înainte să vin în capitală.

Mi-a plăcut în mod deosebit numărul de magie cu 1 care devine 15 şi 20 care devine „x” – cum ai făcut?! mai vreau!...(deşi prevăd c-o să mai văd). La fel de educativă a fost şi lecţia de empatie şi implicare a familiilor în viaţa elevilor, când ai dat ocazia rudelor apropiate să spună „stop joc” în locul tău, pe Facebook. A fost un gest nobil, apreciat de toţi participanţii şi ştiu că priveai înţelegătoare din umbră, asumându-ţi umilă aplauzele.

Ca să fiu sinceră, puteai să te mai târguieşti oleacă la selectare, eu şi colegii am fi aşteptat răbdători oricât... nu e ca şi cum am plăti în valută pentru asta, nu? A, taxa aia de 500 de euro??... Fii serioasă, aia e în loc de buchetul de început de an pentru tovarăşii profesori. Mama m-a învăţat să fiu politicoasă şi generoasă şi să dau fără să aştept ceva în schimb. (Deşi am citit în Cosmo că nu e tare bine doar să tot dai, mai trebuie să şi iei, aşa, ca-ntr-un cuplu sănătos.)

Mă bucur totuşi că n-ai decis să ne aştepţi în Gara de Nord şi să ne aliniezi acolo cu valizele la mână, până decizi, cu deş’tu mare întins şi-un ochi închis a analiză, care rămâne şi care urcă iar în tren. Nu de alta, dar n-aş fi vrut, în boemia ta, să iei din greşeală la cursuri vreun boschetar, crezând, în mod inocent, că-i ceva student care cerşeşte „like”-uri.

În fine, iubită Şcoală, nu pot decât să-ţi mulţumesc pentru buna organizare, pentru implicare, transparenţă, obiectivitate şi empatie. Nu pot decât să sper să dau dovadă, la rândul meu, de la fel de multă seriozitate la cursuri.

Cu drag,

Elevă-ta.

Eroarea nr. 47: Cash, credit sau împrumut?

2010-09-18T10:52:00.010+03:00

Pentru că mi-au plăcut nespus reacţiile norodului cititor la postarea veche, mirosind a „nu te da bătută, iubirea e frumoasă, come back to the bright side, dacă dragoste nu e...” şi alte nebunii, nu pot să părăsesc tărâmul epic relaţional fără să le explic stimabililor următoarele:

1. Potoliţi-vă. N-am nevoie de-o îmbrăţişare, sunt tare bine AŞA, desperecheată – după cum vă explicasem mai devreme în foarte multe cuvinte pe care nu le-aţi înţeles, pentru că PR-ul iubirii ca-n basmele cu Marimar v-a spălat pe creiere până în stadiul de a nu înţelege că mai este o variantă a lui „de bună voie şi nesilit de nimeni”, respectiv aşa.

2. Nu mă potolesc. Că-i prea distractiv să beneficiezi – uneori activ – de spectacolul selecţionării cromozomiale de prin baruri, la multe noaptea, semi-alcoolizat şi încercând să-ţi păstrezi coerenţa (varianta masculină) sau echilibrul (varianta feminină), în încercarea eroică de a încropi câteva cuvinte care să ajungă la ţintă fără să se desumfle ca un balon. Respectiv, varianta de zi, cu şi mai multă penibilitate, căci eşecurile nu mai pot fi puse pe seama anumitor grade din pahar.

Pentru că-mi place prea mult postura de povestitor (ce surpriză!), mă trezesc mai mult stând pe margine observând şuturile şi rateurile decât participând activ la desfăşurarea acţiunii. Ocazie cu care am constatat că jocul e, de fapt, foarte simplu. Mai exact, aflându-se la o mare tură de cumpărături – de carne umană, de data asta – protagoniştii îşi păstrează aceleaşi apucături de mall, uşor integrabile în categorii cu săgeată sau plus.

Femeile (dragele de ele) sunt la fel de extaziate, nehotărâte şi isterice ca în faţa unui magazin cu vitrina colorată. După cum spune sfânta taină a shopping-ului, orice domnişoară organizată ştie ce vrea să găsească înainte să ajungă la magazin. Drept pentru care va bântui neobosită holurile pline de ecouri ale mall-ului în căutarea papucului perfect până după ora închiderii, chiar dacă pantoful nu a fost nici măcar inventat, iar nicidecum scos pe piaţă sau accesibil.

În căutarea papucului sus-menţionat, orice domnişoară va trece mai întâi, măcar o dată, prin TOATE magazinele, numai ca să vadă „ce este” înainte să se gândească să investească în ceva. După care va mai analiza a doua oară, pe sărite, amintindu-şi locaţiile în care a văzut ceva interesant şi încercând să mai probeze pe ici, ceva-ul care arată tot timpul mai bine pe raft decât pe ele. Ş-abia a treia oară, cu mila cerului, va decide să ia ceva acasă pe bani – asta în cazul în care papucul n-a fost deja vândut altei domniţe cât timp se învârtea dânsa pe loc, caz în care se va lăsa cu isterii în urma produsului care pare şi mai atrăgător acum, că nu-l mai poate avea.

Chiar şi în cazul în care planetele se aliniază şi protagonista ajunge în faza a treia de shopping, cu banii pregătiţi şi cu papucii-n braţe, la casa de marcat, există şanse considerabile ca, odată ajunsă acasă, să i se pară că papucii îs de fapt mai urâţi în lumina asta decât în magazin, respectiv să-şi pună veşnica întrebare „oare nu erau mai faini ăialalţi din stânga? să mă duc să-i schimb?” cauzatoare de insomnii.

La bărbaţi, după cum ştim, lucrurile-s mult mai simple. Ei n-au răbdare. Ei nu au dileme. Ei ştiu ce vor maxim pe categorii, respectiv blugi/cămaşă/de luat în picioare. (A mă scuza grijuliii care-şi coordonează garderoba pe culori şi ţesături, ştiind ce vor mai bine decât designer-ul – că Dumnezeu ştie că au invadat coridoarele mall-urilor şi ăia – dar, după cum v-a mai explicat Pagina, dragi copii, tratăm aici doar clişeele primordiale şi înrădăcinate. Iar bărbatul trebuie să fie, prin poruncă divină, dezinteresat şi rapid la cumpărături.)

Aşadar, atâta timp cât produsul achiziţionat are două mâneci, un guler şi nasturi (a se citi „fund, sâni, picioare”) şi mai arată şi bine îmbrăcat, nu există niciun motiv valid să-şi piardă toată după-masa plimbându-se prin alte magazine, în loc să-mbrace cămaşa nouă şi să meargă la o bere. Fără dileme privitoare la alternative mai fericite, că nici nu s-a uitat cu atenţie. Fără traume în caz de deteriorare a cămăşii, din moment ce pot să-şi ia alta, la fel de cu mâneci, guler şi nasturi, care nu trebuie să fie musai ca prima, din moment ce nu aveau preferinţe aşa schizofrenice de la bun început. Şi fără intenţii de schimbat – căci, Doamne fereşte, dacă văd una mai faină, n-o pot cumpăra şi pe aia? Pe scurt – văzut, plăcut, luat.

În cazul în care sunteţi sedaţi şi n-aţi înţeles metafora proceselor descrise mai sus, mai menţionez spre iluminare şi faptul că femeile au mania croitoriei muuult mai mult decât bărbaţii... (Mă refer la cea privată, la domiciliu, cu foarfeca şi puterile proprii şi nu la cea de podium în care da, din oareşce motiv, bărbaţii sunt maeştri.) Şi prin asta mă refer la ipoteza – foarte des întâlnită – în care prinţesele, dacă nu întâlnesc ce-au visat în căpşorul lor înainte de a porni la cumpărături, pun mâna pe foarfecă şi taie, cos şi peticesc pe unde cred ele că ar arăta bine, încercând să materializeze ceva-ul care are şanse serioase să arate mai urât în realitate sau, până la urmă, să distrugă de tot produsul.

Aşa că dragii mei – şi aici mă refer la amicii masculi care mi-au tot explicat cât de uşor e să agăţi ca şi fată – nu este. Şi nu pentru că ni s-ar respinge card-ul la casă, ci pentru că nu ne putem hotărî, aproape niciodată, că ce avem în mână şi nu ce poartă tipa de pe stradă e exact ceea ce vrem. Drept pentru care respect profund femeile care-s mereu gata să zică „uite ce bluză faină!” şi să intre să o cumpere fără preaviz, fără economii, fără regrete şi fără a-şi petrece jumătate din zi căutând design-ul perfect, care există doar în capul lor şi care poate nici nu s-ar potrivi de fapt pe trupurile lor imperfecte.

Aşa că mă plimb prin mall, că-i distractiv, dar îmi place să-mi păstrez portmoneul plin. Că nu ştii niciodată în ce vitrină vezi ceva frumos...

Eroarea nr. 46: 0,06 din 49.

2010-09-05T16:07:00.003+03:00

Doaaaaamne, da’ bine-i să fii singur! Nu în sensul de „un virus ucigaş a atacat planeta, sunt singură pe lume”, ci de „poci să fac ce vreau la orice oră din zi şi din noapte să fără să mă f*** la cap cineva că ce-faci-ne-vedem, respectiv fără drame, aşteptări, dezamăgiri şi discuţii de în-ce-direcţie-merge-această-relaţie”.

Constat că, cu cât eşti mai departe de piaţa de desfacere relaţională, cu atât poţi urmări şi râde mai bine, cu gura plină de popcorn, de tehnicile de selectare, deselectare şi permutare ale fiinţelor de sex opus. Cred că-mi puteţi da dreptate că, în cel puţin în 70% dintre ocazii, partea de pregătire a terenului, de dat târcoale, de ales victima, respectiv de târât la mal pentru a o lovi în moalele capului este cu 150% mai distractivă decât partea de consumare a relaţiei ulterioare.

Fapt care mă face să cred că relaţiile nu-s decât o mare capcană, cam ca nişte reclame filmate din unghiurile potrivite, care-ţi arată că „uite, cât de amabil şi distractiv poate să fie omul acesta, ce multiple întrebuinţări îi poţi găsi, ce bine vă-nţelegeţi voi doi – nu-i aşa că e exact ce-ţi lipsea din sufrageria ta? dacă-l comanzi acum, primeşti acest unic set de replici de agăţat + posibilitatea de a-l returna acasă în ziua următoare!”, numai ca să-l iei ca un dobitoc ( sau –oacă, să nu facem discriminări) şi să te convingi că produsul are capacitatea incredibilă de deriorare în săptămânile subsecvente şi că nici vorbă să-l poţi returna fără costuri de transport.

Nu contest că sunt şi cazuri în care planetele se aliniază şi-n care produsul se dovedeşte a fi chiar funcţional, ba mai mult, mai găseşti şi o surpriză în pachet – sau naiba ştie, câştigi ceva concurs la care nici măcar nu aveai habar că participi. Dar, după cum ne-a învăţat sfânta taină a loteriei, câteva milioane tre’ să plătescă pentru ca doar câteva zeci să câştige. Iar datorită intenselor campanii de mediatizare ale fericiţilor câştigători (că doar nu ne-om lăuda luzării, nu?), întregul business relaţional apare publicului credul ca fiind profitabil. Un fel de “Povestea lui Făt-Fumos” vs. “rata anuală a divorţurilor în România”: cu toţii au auzit de prima, dar nimeni n-are habar, fără să gugălască – şi poate că nici nu-i pasă – care e cea de-a doua.

Din caza PR-ului extrem de eficient al iubirii idealiste, nimeni nu mai află despre dedesubturile scârboase ale iubirii reale, cotidiene, imperfecte şi cauzatoare de depresii care ne bucură existenţa atâtora dintre noi. Pentru că, în viaţa reală, ai mai multe şanse să-ţi găseşti un partener relativ incompatibil decât portretul-robot ambulant al iubitului tău imaginar, mai multe şanse ca relaţia ta să sfârşească în scrum decât în petrecerea nupţială şi să ai parte de mai multe momente de disperare neînţeleasă decât de săruturi perfecte cu apus de soare pe fundal. De cele mai multe ori, povestea lui Făt-Frumos şi a Ilenei se diluează până la un obosit pupat pe frunte şi adormit cu spatele unui la altul, pe zgomot de serial TV şi imagini pâlpâinde în întuneric, după o partidă de ceva ce aduce mai mult a fiziologic decât a “de poveste”.

Nu contest, pentru unii şi dormitul fund în fund e mai bun decât dormitul singur. Şi-i apreciez sincer pe cei care-s în stare să accepte iubirea în orice ambalaj le vine, fără nazuri şi aşteptări. Ceea ce mă irită pe mine în schimb este restul populaţiei lacrimăgene şi suferinde care-şi distruge nervii şi sufletul în ceva relaţie nesatisfăcătoare cu un partener imbecil, fără să se gândească, măcar o secundă, că are dreptul pur şi simplu să nu-şi dorească o relaţie. Nu o să moară. Nu o să se sufoce. Nu o să fie încadrată în gradul IV de handicap din lipsă de partener.

Da, copii, aşa este! Relaţiile nu fac parte din elementele indispensabile vieţii, se poate supravieţui şi fără! (În ciuda credinţei populare, anumite părţi anatomice nu se usucă şi cad din cauza lipsei de utilizare. Dacă, totuşi, vă preocupă starea dumneavoastră de sănătate, vă anunţăm că organele în discuţie pot fi utilizate şi independent de cele din cutia toracică, care au fost încadrare în manualul de anatomie la “sistemul circulator” şi nu la cel “reproducător”).

Aşadar, până nu mi se tulbură vederea şi mă-mpiedic, prăvălindu-mă iar în ceva relaţie, constat că sunt extrem de mulţumită să pot dispune singurică de toate cele 24 de ore din programul meu zilnic, să pot ieşi în oraş cu mai multe persoane decât cu una singură, să nu-mi împart patul, mâncarea şi energia cu nimeni, să zâmbesc la străini şarmanţi pe stradă, fără senzaţia că trădez, să nu simulez migrene dacă nu am chef să fac chestii, să fac chestii fără să simulez iubire, să nu „accept pe nimeni aşa cum e”, dacă e un imbecil, să am destulă dragoste de împărţit la familie, prieteni, oameni faini, fără ca vreun monstru afectiv să-mi consume toate resursele pentru că „vrea să construim o relaţie împreună”.

La naiba, e criză... nimeni nu mai construieşte. Mai stăm şi-n chirie o vreme.

Eroarea nr. 45: Doaro vorba satzi m-ai spun.

2010-08-20T14:32:00.012+03:00

Celor care trăiesc cu impresia că s-au născut în România din întâmplare şi că „toţi vorbim limba universală a iubirii”, nefiind nevoie să utilizeze cuvintele din limba maternă aşa cum le-a lăsat Sfântul Dicţionar Explicativ, precum şi celor care cred că regulile gramaticale sunt nişte fructe care cresc prin sud şi care s-au ofilit de la atâtea precipitaţii, le transmit următoarele:

1. Be-Am-Ve nu este o marcă de maşină. „aM” nu este o literă validă a limbii română. „eM”, pe de altă parte, este a 16-a literă a alfabetului pe care-l explica doamna învăţătoare prin clasa I, în timp ce unii se scobeau în nas, în ultima bancă, neatenţie care i-a costat o carieră în învăţământ şi care le-a facilitat inserţia nedureroasă şi lubrifiată în lumea artistică a interpretării de manele pe la nunţi, succes care i-a proiectat exact pe bancheta din spate a BeAmVeului ce a costat mai mult decât ştiu ei să numere.

2. Misterul verbului „a ieşi”, care-a chinuit generaţii întregi de adolescenţi turmentaţi de-atâta Messenger încă de la marea lor ieşire iniţială, se rezolvă foarte simplu prin inversarea celor două forme gramaticale care sunt folosite în orice propoziţie în mod invariabil greşit, după cum reiese din deja legendarele: „Cum îţi iasă mâncarea aia?” sau „Câinele tău vrea să iese afară”. Iubiţii mei prunci, de fiecare dată când veţi mai avea vreun dubiu în privinţa formei corecte, să ştiţi că-i exact invers de cum v-a venit să ziceţi.

3. De fiecare dată când pe cineva „chinuieşte” ceva, plâng. Nu ne suferinţa lui, ci de cea a limbii române. La fel şi când „cheltuieşte”, „simţeşte”, „învârteşte” şi alte verbe demne de Biroul de Patente. Ştiu că românii-s generoşi, dar nu adăugaţi mai multe litere decât are nevoie cuvântul ca să supravieţuiască.

4. De limba maternă scrisă nici nu mai zic, că nu-mi ajunge spaţiul şi nu mă pot muta cu blestemele pe blogurile vecine. Să lăsăm la o parte faptul că limba română ne-a dăruit cu mai mulţi „i” decât putem face faţă, lăsându-i aşadar pe dinafară când e mai mare nevoie de ei, cum ar fi atunci când articulăm cuvântul „copil” şi-l mai punem şi la plural, de ne doare capul... Să lăsăm şi faptul că liniuţele alea orizontale ne cam împiedică la scris, când noi vrem iubire colectivă şi neîntreruptă între literele unui cuvânt, „care oricum sună la fel cetit, ce atâta...” Mă rog. Să mai lăsăm, dar, şi declinările personalizate, cu iz ardelenesc, ale verbelor din categoria „tau (pâine)” sau „s-or dus (băieţii)”...

...Ceea ce mă sperie mai mult decât formaţiunile de mai sus sunt cunoştinţele dizabilitate de matematică ale românilor din spaţiul virtual, care au decis, cumva, cândva, că e mai uşor să foloseşti două (do-uă!) litere în locul unei singure diacritice sănătoase, aşa cum a lăsat datina românească. Drept urmare, ne-am procopsit cu formaţiuni alfabetice dubioase, de genul „shlap”, „tzigan” sau „te poop”, care consumă invariabil mai multă energie decât un singur ALT+SHIFT de teleportare a tastaturii la limba română, definitiv şi irevocabil.

În aceeaşi dezordine de idei, mă mai sperie şi cum s-au gândit românii virtuali să facă economie alfabetică unde chiar era nevoie de litere, gând care s-a soldat cu tot felul de „brb”-uri, „pls”-uri, „wb”-uri, „ttyl”-uri, „lol”-uri şi alte conglomerate de consoane care-mi provoacă riduri de încruntare. Probabil că, făcând media cu cele din paragraful de mai sus, ar trebui să le iasă emiţătorilor o exprimare de nota 10 la Bac. Dar, la fel cum un Băsescu + un cerşetor nu fac de-un politician cinstit, ci doar de o imagine tristă a României, nici prea mult + prea puţin nu fac întotdeauna „cât trebuie”.

Nu că-s eu reîncarnarea prematură a lui Pruteanu (Dumnezeu să-l odihnească între sfinţii lui ‘ăi mai literaţi), dar e trist cum unii nu ştie să vorbeşte nu 2-3 limbi străine – cum ar fi normal în era diplomelor de facultă la kilogram – da’ nici măcar una întreagă şi neciuntită, pe care-au auzit-o încă din burtă.

Şi ca să-mi merit roşiile-n freză până la capăt, da, ştiu că tastatura a fost produsă de străini şi că-i „în limba engleză”, dar cu un simplu ALT + SHIFT o facem atât de română, încât ne putem da mari liniştiţi că noi avem ă-uri, â-uri, î-uri, ş-uri şi ţ-uri, iar ei nici nu le pot pronunţa.

* * *

Fără legătură, dar esenţial:

(Concursul s-a încheiat, n-are rost să mai citiţi. Menajaţi-vă vederea.)

Subsemnata anunţă fanii Paginii că, în frenezia ei creativă, a decis să cucerească-capitala României (care nu-i Budapesta – conform credinţei populare – ci chiar Bucureştiul). Drept urmare! S-a înscris la un CONCURS PE FEISBUC, organizat de Şcoala de Creaţie ADC*RO, şcoală care te-nvaţă cum să fii publicitar cu creier (la care subsemnata doreşte să fie învăţăcică din toamnă). Concursul este premiat cu o bursă în valoare de 500 de euro – bani pe criza asta, dom’le – şi o puteţi ajuta pe Xela să-l câştige în felul următor...

1. O adăugaţi pe Feisbuc cu adresa (nu mai contează).@yahoo.com. (cu ocazia asta îşi va desconspira adevărata identitate, preocupările, trecutul amoros şi medical şi alte detalii demne de SRI).

2. Daţi click pe link-ul de la statusul dânsei, care vă va trimite la o poză mărită ce arată în halul următor:

3. Daţi click pe Şcoala ADC (acolo, în dreapta, sub poză) şi apoi LIKE Şcolii în cauză.

4. Daţi LIKE pe poza subsemnatei, numai şi numai pe poza aceea, că altfel încurajaţi inamicul şi nu mai ajung la nici o şcoală.

!!! Declar şi subliniez, pentru cei ce se vor pierde în jungla Feisbuchistă, că NU trebuie să daţi Like LINK-ului de la statusul meu de pă Feisbuc, deoareşce acolo NU se numără şi vă chinuiţi degeaba. În schimb, urmaţi cu sfinţenie paşii de mai sus, şi veţi ajunge întregi la destinaţie!!!

5. – Opţional, dar musai. Trimiteţi mai departe la prieteni, cunoştinţe, vecini, rude, duşmani fără număr fără număr şi la ce fiinţă mai ştiţi că se dă pe Feisbuc link-ul cu poza mea din concurs, spunându-le că se poate vota numa’ pân’ pe 22 şi că mă despart doar câteva „like”-uri de glorioasa bursă.

Mulţam de ajutor, vă voi pomeni în rugăciunile şi-n postările mele. Vă ţin racordaţi la curent...

Eroarea nr. 44: A şasea nesimţire.

2010-08-02T21:22:00.001+03:00

Pentru a bâjbâi cu succes prin viaţă, omul a fost dotat cu nişte simţuri. Cinci, zic experţii, le ştiţi care. Dacă nu, luaţi de gustaţi un Gugăl. În ciuda opiniei populare, cum că avem nevoie de toate cinci pentru a avea o viaţă funcţională, aş argumenta că văzul + ochelari de soare = şanse mai mari de perpetuare, că auzul e de cele mai multe ori cu căşti, că de la miros tre’ să ne abţinem mai ales vara, că pipăitul se soldează de multe ori cu palme şi, mai ales, că românii au supravieţuit foarte bine decenii întregi cu un gust amar în gură.

Deşi feministele insistă să adauge la listă şi un al şaselea, generic denumit „intuiţie feminină”, având în vedere rata de reuşită a sus-amintitei „abilităţi”, aş plasa-o cu o doză de realism în categoria ne-simţirilor (fără aluzie la manierele domniţelor). De fapt, aş chiar scoate-o din graficul curcubeului senzorial, înlocuind-o cu o altă ne-simţire, mult mai comună decât prima, respectiv anosimţul.

Anosimţul a fost definit de comun acord de către mine drept incapacitatea omului de a simţi adevărata temperatură din atmosferă, înlocuind-o în schimb cu atmosfera convenţional percepută de bunul simţ social, în conformitate cu anotimpul în care e plasată acţiunea. Sau altfel, neîncrederea în propriile percepţii senzoriale, în funcţie de ceea ce ar fi decent să simtă şi vecinul.

Dacă nu înţelegeţi, vă rog să luaţi o gură de aer şi să vă gândiţi de câte ori n-aţi dârdâit în sandale şi izmene înflorate, la 5-7°C, cu buzele vinete şi cu gândul la şuba călduroasă de noiembrie, doar pentru că afară-i iulie, ce naiba, doar n-o să-mi scot hainele de iarnă de la naftalină... Respectiv, de câte ori n-aţi transpirat diplomatic în paltonul de februarie, sub razele neobişnuit de prielnice pentru plajă, pentru că ar fi dubioşi nişte pantaloni scurţi pe vremea asta, nu? atâta timp cât turma nu şi-a scos la înaintare pulpele nebronzate, ca să vă puteţi sincroniza.

Cândva, cumva, prosteşte şi de comun acord, omenirea a decis că hainele de sezon odată încuiate în buncărul şifonier nu mai trebuie scoase nici în caz de atac nuclear, respectiv că luna din calendar ar trebui să joace rol de termometru... asta probabil din epoca în care anotimpurile se succedeau normal şi nu se încălecau ca nişte adolescenţi în călduri. Dar nu, lasă, inundaţiile de la televizor sunt o iluzie optică, s-o dăm înainte cu credinţa populară.

Dacă nu credeţi în oprobiul public despre care vă vorbeam mai sus, încercaţi să îmbrăcaţi – ca deşteapta de mine – paltonul de iarnă în mai, deoarece e al naibii de frig afară, mama ei de încălzire globală, şi să observaţi privirile dezaprobatoare ale vecinilor de trotuar, care se uită la tine a „ce faci, nu ştii ce lună e?! ăla-i palton de DECEMBRIE!”, deşi simţurile-mi spun că şi gerul de afară e destul de de decembrie.

Dar unii cred neclintiţi că „a te îmbrăca în funcţie de anotimp” e una dintre cele 10 porunci, dictată de Botezatu – probabil – de pe acoperişul Bamboo-ului, mulţimii extaziate. Şi iată cum spiritul de turmă prevalează în faţa capacităţii senzoriale, făcându-ne să credem doar ce dictează obrazul, spre deosebire de epidermă în totalitatea ei.

Iar când dorinţa de a nu da în ridicol valorează mai mult decât confortul termic personal, respectiv când riscăm o răceală de dragul de a ne încadra în peisajul urban, cred că merită să introducem anosimţul în categoria de bază a celor şase – de acum – simţuri. Sau, judecând după disfuncţionalitatea lui – cinci simţuri şi-o ne-simţire.

Eroarea nr. 43: Importanţa latitudinală a circumvoluţiunilor

2010-07-20T22:03:00.001+03:00

Din câte-am înţeles eu, bărbaţii şi femeile se preocupă să se placă reciproc. Nu ştiu de ce, aşa mi s-a spus. Are ceva de-a face cu perpetuarea speciei... sau viaţa de cuplu sănătoasă... sau ceva nebunii, însă nu-mi amintesc să fi fost menţionată urâţenia în broşura de metode contraceptive din clasa a şasea. Oricum, dacă omul cât trăieşte, învaţă, accept şi eu că barza nu bate la uşa femeilor nemachiate.

Unele domniţe au învăţat demult lecţia asta, drept urmare aplicarea ei e cât se poate de strictă şi de evidentă. Utilizează sclipiciuri, fundiţe şi mult fond de ten. Încearcă să acopere la nivelul feţei şi să descopere ceva mai jos. Să întindă/încreţească, vopsească/epileze, ridice/strângă absolut fiecare centimetru pătrat de masă corporală, ca să fie iubite „aşa cum sunt”, bineînţeles.

La bărbaţi, lecţia de atracţie e ceva mai complicată - pentru mine şi cromozoamele mele gemene, cel puţin... Nu ştiu niciodată dacă ceea ce fac dânşii e dintr-un acces de prostie, din dorinţa de a-şi impresiona colegii de specie sau pur şi simplu pentru a plăcea prinţeselor. Pentru că eu însămi simt primele două impulsuri foarte rar spre deloc, iar când îl simt pe-al treilea (a se citi „prinţişorilor”) mă comport atât de alambicat încât nu se prinde nimeni de adevărata intenţie, nu pot încadra corect nişte comportamente, cum ar fi...

Bărbaţii cu muşchi. Nu mă refer aici la cei care posedă masa corporală utilă şi indispensabilă vieţii, nici la cei care arată puţin mai bine decât i-a lăsat mama natură, pentru că „dragă, ai mers la sală?...” sau alte activităţi. Mă refer, în speţă, la acei indivizi care pun pe ei, voit şi cu efort maxim, echivalentul kilogramic al unui porc la pubertate, căpătând, totodată, aspectul incomod al unui balon contorsionat.

De ce ar avea nevoie cineva de atâta fibră înghesuită una peste alta, nu-mi pot explica. Dacă ar fi fost util în vreun fel, sunt sigură că Dumnezeu s-ar fi deranjat 2 secunde ca să ne trântească fiecăruia bicepşi de 40 de cm, ca să putem utiliza cuţitul şi furculiţa mai uşor. Însă simpla vedere a vreunui pachet de proteină expandată antemenţionat îmi creează tot timpul o stare de disconfort, care mă face să mulţumesc cerului că mă pot şterge la fund cu lejeritate şi că pot privi peste umăr fără un apel subsecvent la 112.

Oare la ce să mai utilizeze săracu’ băiat ditamai circumvoluţiunile în vremurile astea, în care adversarii sunt preocupaţi să intre în contact cu latura lor feminină? La cărat cumpărăturile? – Da’ de unde, fetele îs puse la regim... La schimbat becuri? – Numa’ le sfarmă... La ridicat mobilă ca să aspire prinţesele? – Da’ cine naiba îşi mai rupe unghiile-n ziua de azi cu curăţenia?! Aşadar, concluzionez cu regret că forţa bruntă şi unsă cu ulei de plajă a bărbaţilor care se înclină la zeul steroizilor poate însemna cel mult moartea prin strivire pentru domnişoarele puse la regim.

Dacă despre utilitate nu m-au convins, poate mă informează stimabilii cultivatori de fibre de ce ar trebui să-mi placă un domn căruia nu-i găsesc capul printre umeri. Instinctual, acest doi în unu masculin îmi sugerează faptul că tre’ să fiu de două ori – dacă nu chiar de trei ori femeie, pentru a mă considera demnă de a umbla la braţul stimabilului. Şi cum Mihaela Tatu ne-a învăţat că doar dezvoltarea personală ne poate face mai doamne decât suntem deja, mi se pare inechitabil ca eu să mai fac vreo două facultăţi în plus, în timp ce masculul petrece doar câteva ore la sală.

Accept că în mintea – deja infimă pe lângă pachetul de muşchi – a agricultorilor proteici, se poate naşte ideea cum că sunt mai impunători decât alţi pretendenţi şi că, deci, vor fura inima domnişoarei râvnite în doi timpi şi trei fandări. Ei bine, dacă am trăi încă în epoca de piatră şi diferite animale s-ar vâna pentru piei şi alte scârboşenii, poate că cei 20 de cm în plus la antebraţ ar însemna diferenţa dintre cină şi bărbat care aduce cina. Însă în secolul KFC-ului şi a livrărilor la domiciliu, tind să cred că supleţea unui card Gold bate orice pachet de muşchi, când e vorba de domnişoare... impresionabile.

Eroarea nr. 42: Banii sau moartea!

2010-06-29T00:39:00.003+03:00

Am ajuns la concluzia că nu-mi permit să fiu în viaţă. Cum aţi auzit. Sunt o maşinărie prea scumpă pentru a rămâne în funcţiune, care mai mult bagă decât scoate – în sensul economic şi nepornografic al cuvântului. Am ajuns la concluzia asta în halul pe care-l voi reda în următoarele...

Ca orice om, am avut şi eu dureri. Respectiv, m-a durut undeva, unde trebuia verificat că totul e la locul lui şi nu mă doare cu subînţeles. Drept urmare, m-am prezentat la cabinetul nenelui care are harta organelor interne, ca să facă revizia tehnică. Aproximativ 10 minute şi 4-5 intimităţi mai târziu, nota: 105 lei.

Bun, zic . Am mai văzut oameni care percepeau atâta pe pipăit, dar la ei dura mai mult, erau ceva mai musculoşi şi mai sumar vestimentaţi şi percepeau tariful direct la lenjeria intimă, fără bon de casă şi formalităţi. Mă uit la nenea: burtă, mustaţă, ochelari, 50 de ani cu indulgenţă. Proastă afacere.

Şi cum era puţin prea târziu să-l plesnesc pe domn’ doctor şi să-i zic să-şi ţină mâinile acasă, înghit în sec şi duc mâna spre portmoneu, prefăcându-mă că nu-s deloc surprinsă de număr şi că, de fapt, portmoneul meu poate mult mai mult de-atât.

Daaaaa, poate zici? Bine, atunci. Ia şi-o reţetă... O...re-ce? Re-ţetă. Pe care sunt înscrise multe medicamente scumpe, de care ai nevoie indiscutabil – de toate împreună, că altfel nu funcţionează – şi care vor fi produse de ceva firmă străină căreia îi pasă să introducă „ingrediente de calitate” în corpul tău, deşi nu te-a întrebat dacă nu cumva te-ai mulţumi şi cu rahaturi. Dar bine, suntem o doamnă, să fim până la capăt. Doamna farmacistă, cu-ce-vă-putem-ajuta / cu-astea-ce’s-scrise-aci / asta-avem-şi-asta-asta-nu... / bine-daţi’mi-ce-aveţi / 63 DE LEI. [...] Deja rămân fără salivă. La fel de de potent, portmoneul meu livrează. Celălalt-îl-luaţi-mâine-de-la-altă-farmacie / da-îhî-bine...

Ies drăcuind. Proastă ce eşti, nu era mai simplu să te doară în continuare? N-ai putut şedea frumos acasă, să taci şi să rabzi până trece – că de murit nu se moare chiar dintr-atâta – decât să evapori în 60 de minute echivalentul unei perechi de papuci? Acu’ taci şi-nghite... medicamente.

Zic şi eu ce s-a mai zis cu-nţelepciune, că nu mă pot abţine: nu-ţi mai poţi permite să fii bolnav în ziua de azi. Şi nu că criză – şi înainte, dar acum cu atât mai mult. Prevăd că o să se ridice o nouă clasă socială, elita celor ce-şi permit să fie bolnavi, care-o să se plimbe în fiecare zi prin farmacii de lux, fluturându-şi cardurile lor de fidelitate şi discutând despre ce durere nouă au descoperit şi ce medicamente îşi recomandă ei între ei care să le treacă afecţiunea. Drept consecinţă, nu va mai fi cul să te fâţâi cu plăsuţe de la Zara şi S. Oliver pe stradă, ci alea alb-albastre de la Sensi Blu vor fi noul semn de distincţie farmaceutică.

Iar cei care ştiu că nu-şi permit luxul unui virus, să sufere cât mai silenţios, fără vizite la medic sau operaţii, iar dacă e să moară, să o facă în linişte şi rapid, fără spitalizare, în ceva câmp prin care să nu li se mai găsească corpul, că şi înmormântările costă şi nu vrem să împovărăm familia căreia i s-a tăiat deja 25% din pita zilnică.

Ce vorbesc... Nu-mi permit să mor! Mă duc să iau medicamente...

Eroarea nr. 41: Despre importanţa agrară a plăcii de păr

2010-06-13T14:17:00.005+03:00

Mai nou, am ajuns la genul de constipaţie mentală la care cred că ajunge orice adult normal la linia de hotar a câmpului muncii. Privind în zare, nu vezi decât buruieni şi soarele care-ţi intră în ochi, aşa că tre’ să găseşti cărarea pe pipăite.

Găsându-mă, cum ziceam, în patru labe, căutând ceva ce să aducă a cale bătută, am ajuns la o primă genială concluzie, universal cunoscută şi constant confirmată: trebuie să fac bani. Acum, dacă aş fi înlocuit „bani” cu „baie”, aş fi ştiu poate cum se face. Fiind vorba totuşi de prima variantă, mă uit ca legendarul viţel la... câmp, că nici poartă n-am şi mă-ntreb prosteşte cum se face aia.

Însă aici nu funcţionează puterea exemplului, decât dacă vrei să ajungi la ceva sanatoriu drăguţ, încercând să găseşti vreun model repetitiv în felul în care se fac bani în România. Aici, pare-se, funcţionează aceleaşi legi haotice care au guvernat apariţia Universului , când toate se izbeau de toate celelalte, încercând să-şi găsească un loc stabil în spaţiu înainte să se aşeze praful cosmic. Şi – legenda spune – cine-i mai nesimţit şi dă mai tare, reuşeşte să îşi facă loc pe orbită.

Traducând în termeni de Terra, Europa, România, Cluj-Napoca, latitudine 46,75° Nord – longitudine 23, 58° Vest, ăia cu obrazul gros îi fac praf pe ăia cu obrazul mai subţire. Sau cei fără principii n-au nimic de încălcat până-n vârf. Sau, mă rog, orice vorbă de duh preferaţi în a explica ce ierarhie socială inversată, scuturată şi băgată-n centrifugă avem în România. Spre exemplu...

Să luăm un domn cultivat. Da’ cultivat rău, aşa, de-i cresc cărţi prin toate colţurile. Pe când e mic, domnul merge la şcoală, îşi face toate temele, ia note mari, le aduce acasă, le arată la mami şi le pune-n dulap să prindă rădăcini şi să crească. Pe când ajunge la vremea capacităţii ‘telectuale depline, dă la o facultate grea, ca să arate ce poate – să zicem, aleatoriu, matematică. Prin facultăţi învaţă mult, iese puţin, se mută-n bibliotecă, nu lucrează (ca să se concentreze), trăieşte din burse, mănâncă sandvişuri şi n-are nici o iubită. Iese cu sudori şi neuronii frânţi de prin şcoli, îşi face sul diploma sub braţ şi se faceee.....taaaa-naaaaaaaam!! Profesor.

Proaspăt întors de unde a plecat, adică la şcoală, în clasa domnului profesor ajunge o stimată domnişoară...bruntă. (Aţi fi zis că o s-aleg o blondă pentru povestea asta, dar nu, brunetele se descurcă admirabil de când cu Elena Băsescu.) Domnişoara elevă nu ştie ea prea multe. Eventual, doar cum să fie brunetă... drept pentru care îşi investeşte mult timp în placă, ceară, vopsea şi balsamuri. Domniţa nu înţelege prea multe la oră, se uită pe pereţi, îşi întinde guma elaborat şi intră de pe telefon pe Feisbuc, să vorbescă cu oameni din rasa ei. N-are timp de învăţat – ocupată fiind cu placa – drept pentru care clipeşte galeş către câte-ul coleg mai bleg, care să-i facă temele. În clasa a doişpea, stimatul domn profesor o trece la mate numai ca să n-o mai vadă la el prin clasă.

După absolvire, domniţa – obosită de-atâta învăţat – îşi pune pletele la treabă. Se întinde, se ceruieşte, merge un pic la solar şi bate-n poartă la MTV. Se botează, scurt, Inna – ca să n-aibă prea mult de ţinut minte – cântă frumos după casetă şi ajunge a doua zi la teveu. Deşi nu ştie prea bine engleza, gândeşte-n dolari şi euro, dar pune pe altcineva să-i numere, că-s prea mulţi.

În schimb, domn’ profesor ştie să numere. Nu datorită facultăţii de matematică, ci pentru că banii lui sunt suficient de puţini şi de româneşti ca să n-aibă probleme. De fapt, ca să nu se chinuie nici măcar atât, vine domnul Boc şi-i taie 25% din salariu.

Acum, în loc de morală – care lipseşte cu desăvârşire – întreb: ar trebui să-ncep să folosesc placa? Nu de alta, dar cărţi mai am prin colţuri, facultăţi am terminat, dar banii vin tot de-acasă. Mi s-a zis că să tac, că să mai rabd o vreme şi să-mi aleg o slujbă în care se mănâncă sus-amintitele cărţi pe pâine, pentru o pensie din asta nesimtiţă despre care auzim la televizor. Eu spun, ca o inocentă, că nu-mi garantează nimeni că trăiesc până la pensie.

Bineînţeles că, pentru a face ceva, trebuie să investeşti în prealabil diverse consumabile. Aşadar, făcând un calcul scurt, am dedus că pentru a face bani, tre’ să investesc vreo: 18 ani în şcoală, 35-40 într-o slujbă care să-mi toace nervii, doar pentru a rezulta nişte minunaţi 20 de ani de posibil Alzheimer şi de pensie pe care s-o stric pe nepoţi.

Eroarea din modelul de mai sus este următoare: mie-mi trebe rezultatul de la sfârşit mai la-nceput (cu excepţia nepoţilor, pe care nu s-ar putea să-i am decât cu serioase anomalii biologice). Aşa că şed, la începutul câmpului, şi mă tot uit în zare, neştiind pe unde să calc. Şi mă-ntreb – cu mintea mea simplă de femeie – dacă n-ar fi mai bine, totuşi, să iau placa şi să cosesc...

Eroarea nr. 40: Să-ţi stea în gât! Ba nu, ei să-i stea în gât.

2010-06-10T21:47:00.002+03:00

(fără legătură, o glumiţă de-a mea)

Natura umană prezintă diverse nivele de snobism. De la „eu nu mănânc acolo, e prea ieftin” până la „căcatul meu nu pute” (scuze, mami, prietenii m-au învăţat să vorbesc aşa). Ciudat, deşi mama natură ne-a echipat cu aceleaşi două câte două membre, cap şi – opţional – creier, se pare că, în timpul vieţii, unora li se poleieşte gura cu aur, altora li se ridică nasul ireversibil spre tavan, iar alţii nu mai văd fără ochelari de soare. În aceeaşi categorie, unii-şi dezvoltă monstruosul simţ artistic.

Revolta mea nu se îndreaptă împotriva marilor artişti pe care – Dumnezeu să-i odihnească – i-a desemnat aşa de comun acord întreaga omenire. Eu am ceva mai degrabă cu mai contemporanul punct-alb-pe-fundal-negru-în-valoare-de-‘jdemiideeuro-ceeeeee-nu-i-prinzi-esenţa-incultule-ce-eşti. Deşi dacă punctul ar fi fost plasat acolo de un plod de 4 ani după ce s-a scobit în nas cu pensula, efectul vizual ar fi fost acelaşi.

Dar se pare că oamenii cu coloana vertebrală mai flexibilă se adună laolaltă în jurul unui posterior mai ferm şi se sprijină cu buzele de el, lăudând orice rahat (scuze, mami) se gândeşte să elimine respectabilul în diareea-i artistică, pentru ca hoardele de fani să sară să-l şteargă la fund cu teancurile de euro. Ce-are a face că de banii ăia ar mânca o mie de copii flămânzi? Lasă măi, să avem noi artă-n casă, să arătăm la vecini, ca să ne proptim toţi bărbiile-n palme, înclinând întrebător capul şi să găsim în punctul ăla chintesenţa expansiunii universale şi a întregii creaţii, sensibilitatea iradiantă a sufletului de artist care... mda, mai lasă-mă.

În acelaşi context, vă rog să admiteţi – fără a azvârli cu roşii şi ouă à la Cluj în direcţia mea – că există ceea ce eu numesc „Atmosfera de TIFF”. Şi nu mă refer aici la înălţarea spirituală pe care o simte orice clujean în zilele măritului festival – sau ale oricărui altuia – ci la perioada aia în care orice căcat cinematografic ţi s-ar vârî pe gât, vei fi autosugestionat de propria-ţi conştiinţă să găseşti ceva însemnătate artistică în nebunia aia ce-ţi va da coşmaruri, măcar pentru ruşinea de a nu fi privit cu ochi mari şi plini de milă de către ceilalţi amici „mai culţi”.

Hai, urlaţi la mine, da’ vă garantez eu că dacă vi s-ar arăta creaţia aia neînţeleasă la orice alt moment – gen, când v-aţi aştepta să-l vedeţi pe bunocul din Twilight 2 sau pe aia bronzată din Prince of Persia, cu gurile pline de popcorn – aţi buhui revoltaţi în sala de cinematograf că ce-i şi cu rahatul ăla, voi vă vreţi banii înapoi. Plus că trebuie să recunoaşteţi că, atunci când nişte indivizi heretosexuali de Obssession ajung să admire o peliculă preponderent homosexuală, în condiţiile în care toate discuţiie de până atunci se axaseră pe tema „de ce două femei împreună plac şi lui Dumnezeu”, te gândeşti, doar pentru 2 secunde, că poate vine sfârşitul lumii.

În aceeaşi ordine de idei, susţin că snobismul extrem de relativ şi mai contagios ca varicela (că măcar pentru aia dezvolţi imunitate, dar ăstalalt e perpetuu şi interminabil). Drept urmare, dacă proiectezi un om normal în mijlocul unor fini observatori ai subtilităţii din hârtia igienică, şansele sunt ca, măcar pe moment, să confunde şi el toaleta cu cristelniţa. Şi viceversa, dacă-i trânteşti pe ăştialalţi critici în mijlocul unei hoarde în care se bea, se scarpină la...aşa şi se spun bancuri porcoase, îţi vor dezvălui şi ei partea animalică a Omului Vitruvian cu viteza luminii.

Îmi rezerv totuşi dreptul de a fi de acord cu oamenii care pictează de plăcere, cu cei care-s aspiranţi către statutul de – deşi nu încă, cu cei care în puţin culori reuşesc să spună multe sau cu cei care sunt capabili să creeze o chestiune care nu poate fi reprodusă prin simpla scăpare a pensulei pe pânză. Şi în acelaşi timp, îmi rezerv dreptul de a căsca gura concomitent cu ochii la orice debitaţie care umple ecranul cinematografic cu mai mult sânge decât mi-e dat să văd lunar, fără a mă întrebă, cu un colţ de minte, dacă nu cumva sunt eu prea proastă pentru a percepe metafora ascunsă în spatele măcelului colectiv.

Eroarea nr. 39: Viaţa şi micile ei surprize...

2010-05-30T17:04:00.006+03:00

Vă mai amintiţi de fazele alea din filme în care un el (sau o ea) deschide încet uşa de la intrare, păşeşte-n propria casă într-o beznă aproape totală, aude foşnete de după canapea şi, când bâjbâie cu mâna după întrerupător să aprindă lumina... SURPRIZĂĂĂĂĂĂ!! Sar nişte oameni de după fiecare obiect de mobilier, plini de efuziune şi de zâmbete, în timp ce ăsta (sau asta) în cauză se ţine palid de piept şi respiră greu, încercând să nu facă infarct.

Na, bun. În limbajul comun, aceasta ar trebui să se cheme o surpriză. Adică o întâmplare din aceea neprevăzută de victimă, care-l ia pe sus metaforic şi-i răstălmăceşte ordinea firească a simţirilor sau – de ce nu – a vieţii. Un cadou neaniversar – surpriză. Un accident de maşină – surpriză. O cerere în căsătorie – surpriză. O piatră la rinichi – surpriză. Ninsoare în deşert – surpriză. Soţul în pat cu cea mai bună prietenă – surprizăăăăăă!!

Aţi prins ideea. Chestiuni cu adevărat neprevăzute şi provocatoare de reacţii = surprize. Cu toate acestea, oamenii, în general, au incredibilul talent de a se lăsa surprinşi de fix singurele certitudini pe care le au în viaţă. Ca de obicei, logica umană funcţionează ca un ceas elveţian călcat de tren. Cum să vă explic mai delicat...

Să luăm un el şi-o ea şi să-i facem un cuplu. În mod normal, elul şi eaua ar trebui să se simtă bine împreună, să-şi facă reciproc viaţa mai frumoasă, până în momentul inevitabil în care unul nu va mai încăpea în programul zilnic al celuilalt şi în care cărările li se vor despărţi. De ce în mod inevitabil? Pentru că, după un calcul simplu, putem ajunge la concluzia că TOATE relaţiile se sfârşesc la un moment dat, în afară de una singură, care se lasă cu naşi, manele şi bani fără număr, fără număr.

Cu toate acestea, orice – şi mă refer la ORICE despărţire, se va sfârşi în mod obligatoriu cu muci şterşi cu mâneca, urlete sau frustrări de o parte sau de alta, ochi cât cepele a „de ce eeeheheheuuu???” şi întrebări stupefiate din partea amicilor comuni. Nu cred că sunt o insensibilă când presupun că nu fiecare domnişoară se vede măritată cu fiecare domnişor cu care se întâmplă să-şi petreacă o săptămână-două... sau dacă da, sper din suflet că cele în cauză sunt mult mai puţin numeroase decât reprezentantele stabile psihic ale sexului frumos. Iar dacă stimata domnişoară în cauză nu-l vrea de nevastă pe domnul şi nici viceversa, ba mai mult, se mai şi calcă pe nervi neciproc, nu ar trebui să fie recunoscători când cade securea, sau măcar să pună gâtul pe butuc fără nazuri? Dacă gravitaţia ne spune că securea va cădea oricum...

Apropo de despărţiri – temporare sau permanente – un alt motiv absolut fals de surpriză, care ne gâdilă urechile zilnic sau chiar de mai multe ori pe zi, este: „Şocant! Un om a decedat aseară, căzând de la 15 metri, în timp ce încerca să-şi salveze pisica blocată într-un pom!!” Bun. Îmi pare rău pentru domnul în cauză, deşi nu l-am cunoscut niciodată, dar sunt sigură că era pita lu’ Dumnezo’, un erou al neamului şi mare pierdere. Îmi mai pare rău şi pentru celelalte 10 persoane care au murit în aceeaşi secundă cu împricinatul în diferite colţuri ale globului. Erau oameni de treabă, sunt sigură. Este trist, fără discuţie.

Dar aş vrea şi eu, măcar odată, să aibă cineva atâta fărâmă de onestitate încât să declare în direct, la Ştirile de la ora 5, complet relaxat: „Un om a murit electrocutat aseară. Nimic nou, era de aşteptat. Individul era un beţiv şi trebuia să-şi imagineze că nu este indicat să deşurubeze priza pentru a o repara înainte să oprească electricitatea. Ne pare rău pentru familia îndurerată, dar le reamintim că un om moare în România la fiecare 2 minute şi că, deci, nu sunt singuri. Acum, cu Ştirile din Sport...”

Hai, lăsaţi-mă cu morala. Venim, plecăm, se ştie. Ni se spune de mici şi ar trebui să ne aşteptăm la evenimente de genul la fel de des cum vedem majorate, absolviri, nunţi şi naşteri. De fapt, absolvirea este un eveniment mult mai rar şi mai incert în viaţa unui om decât un deces şi, logic vorbind, ar trebui să ne surprindă mai mult. Cu toate astea, un defunct adună mai mulţi oameni şi mai multe flori decât un absolvent, deşi primul nu mai are cum să se bucure de oaspeţi, în timp ce al doilea probabil că s-ar simţi ceva mai bine cu toate rudele-n jur. Dar na, un om în negru, alt om în negru... unora le e egal.

În aceeaşi ordine de idei, ar fi mai de bun simţ şi mai util pentru inimă să nu ne surprindă atât de tare nici propriul deces. Ah, da, ştiu, voi n-o să muriţi, o să fiţi primele persoane din istorie care vor ajunge la frumoasa vârstă de 1.000 de ani, şi încă extraordinar de sănătoase, în ciuda KFC-ului, a alcoolului şi a tutunului – pentru că se ştie, accidentele, bolile şi crimele sunt chestiuni care li se întâmplă întotdeauna celorlalţi. Dar dacă totuşi, Doamne fereşte, se întâmplă ca soarta să nu ne asculte planurile şi să ne trimită un cancer la plămâni pentru că, de exemplu, fumăm de la 13 ani, orice spasmă intelectuală de genul „de ce eu, Doamne?” este la fel inutilă şi de consumatoare de timp ca a-ncerca să opreşti o avalanşă cu un uscător de păr.

Aşa că în loc să ne zbatem în aşternut, am putea să ne aranjăm frumos perna şi să ne pregătim sufleteşte pentru singura experienţă comună pe care o avem absolut toţi. Altfel, riscăm să fim atât de surprinşi de veste, încât să facem infarct chiar acolo, pe gresie, în cabinetul dom’lui doctor, şi să nu mai apucăm să murim creştineşte un an mai târziu, cum ne era scris în fişa medicală.

Eroarea nr. 38: Mare-i grădina Domnului, dar casa mea e şi mai mare...

2010-05-13T23:57:00.010+03:00

Gata, m-am săturat de peşti. Îs drăguţi şi coloraţi, dar la fel îs şi tablourile. Iar alea nu se pierd când le schimbi apa şi când scoţi în total 8, pentru a băga la loc 1... 2... 3... 7... unde-i unu’?!!!

Să lăsăm. Mi s-a scârbit de animale care se evaporă. Drept pentru care am trecut la chestii un pic mai serioase. De-alea cu patru picioare. Şi cu păr. Şi cu apă doar de consum, nu de respirat întrânsa. Care fac caca ceva mai vizibil, dar măcar pot fi luate în mână spre socializare. (Animalele măi, nu rahaţii.)

Nu vă ambalaţi, nu mi-am luat câine. Urcăm încet-încet pe scara evoluţiei, ţinându-ne de balustradă, ca să n-ameţim. Pentru moment, mami are şoarec nou. De fapt, şoricică, aptă de a da naştere unui batalion de rozătoare, pentru a compensa, oarecum, peştii care-mi tot dispar. Spor negativ + spor pozitiv = zero prejudicii în marea grădină a Domnului. În plus, Izzie (sau Heidi, că nu mă pot hotărî) se dovedeşte a fi mult mai distractivă decât antecesorii ei cu solzi, din chiar ziua 1. De ce? Poi, să vă explic...

Mă duc în seara precedentă, înarmată cu speranţe proaspete şi o cutie goală de carton, pentru a recupera rozătoarea de la mamă-sa de-acasă, unde fusese adusă de barză în urmă cu vreo 6 săptămâni. Pentru că eu nu mă duc să-mi CUMPĂR obiectul afecţiunii, precum fac alţi indivizi ce sfidează făloşi criza economică, ci primesc animale în custodie, de pe un site despre care, pentru a nu-i face reclamă gratuită, vor spune doar că se numeşte cu A şi cu Z. Şi mă duc, o văd, o speriu cu strigătul meu de „iuuuuuuuiii, ce faină-i, ni, se spalăă!”, mă topesc tătă, o iau şi plec. Eroare majoră. Că dacă-mi aminteam să dau tradiţionalul leu de noroc-bun, nu se întâmplau următoarele în dimineaţa subsecventă...

Vin acasă - că nu dormisem sub acelaşi acoperiş cu animalul - şi mă loveşte în moalele ochilor un post-it roz pe uşa de la baie, cu următorul mesaj de la colega de apartament: „ATENŢIE! ESTE UN ŞOAREC ÎN BAIEEE!!!”

Îmi pleznesc una peste frunte. Mă duc în cameră – acvariul gol. Cum a reuşit un animal cu dimensiunile şi creierul ei să sară vreo 30 de cm în înălţime, avându-i în vedere pe cei 7 ai ei, nu ştiu. Dar ştiu în schimb ce-a făcut! Pentru că infractoarea a uitat să-şi acopere urmele. Şi mi-a lăsat dâre de rumeguş prin cameră, pe covor, mi-a intrat ÎN imprimantă, a ieşit lăsând lăbuţe de tuş pe hârtie, s-a strecurat pe sub uşa de la cameră şi a intrat în baie, ca s-o surprindă pe colegă-mea cât mai somnoroasă când iese de la duş.

(Ulterior, am aflat că biata colocatară s-a spălat pe dinţi la ciuveta din bucătărie şi a făcut pişu la benzinăria de peste drum, doar ca să nu mai dea ochii cu monstrul de 7 cm care-a atacat-o cu brutalitate când stătea pe budă.)

Când m-am dus s-o recuperez, animala se baricadase în spatele găleţii mele de mop, rosese jumate de lavetă galbenă şi stătea în cur, respirând greu. A-ncercat să scape când am vrut s-o prind, protestând într-o voce de soprană de care n-am ştiut că-i în stare. (Isterica lu’ mama...) Am dus-o cu zvârcoleli înapoi în bârlog, acoperind de data asta acvariul cu ce-am prins la îndemână, recte o tavă de bucătărie şi albumul meu de sfârşi de clasă a doişpea. N-aveam vreme de altceva mai logic, că mami avea de mers la lucru şi e cam greu să-i explici şefului că ai întârziat pentru că ai vânat şoareci prin baie, ca să-i pui în acvariu, la păstrare.

Îmi cer scuze pe această cale stimatei domnişoare din camera vecină că n-am apucat s-o anunţ aseară că plănuiesc să-mi iau hamster şi că am livrat cu nesimţire noul membru al familiei fără întrebări la mine-n cameră. Şi-mi mai cer scuze că noul membru al familiei e mic, gri şi pufos, exact ca un şoarec de canal, ceea ce nu ajută mult la 7 dimineaţa, când intri cu pleoapele lipite în baie, ca să faci pişu. Şi probabil că-i destul de greu – când eşti pe veceu şi rozătoarea vine spre tine – să nu te ridici şi să faci pe lângă, ci să presupui că tre’ să existe o explicaţie logică pentru prezenţa animalului, cum că – spre exemplu – e al colegei de apartament, care pesemne că a decis după îndelungi deliberări de 30 de minute că vrea hamster şi a şi pus în practică planul când nu erai acasă.

În altă ordine de idei, trebuie să-mi botez achiziţia, drept urmare:

Sondaj de opinie:

Cum s-o cheme pe domnişoara din imagine?

a). Izzie (după blonda cu ochi tâmpi din Grey's Anatomy)

b). Heidi (că e jucăuşă şi sălbatică, precum tiza sa din munţi)

c). Izzie Heidi Horvath, ca s-o pot striga pe numele complet - cu "domnişoară" înainte - când mai face boacăne ca asta recent relatată.

P.S. Realizez acum că, în calitate de aspirantă la titlul de posesor legitim de şarpe, îmi va fi greu să-i explic prinţesei că nu a intrat cu gânduri murdare în viaţa mea, iar reptilei că asta mică nu-i de mâncare. Dar o să le pun John Lennon - "Imagine" şi sunt singură că o să înţeleagă amândoi mesajul...

Eroarea nr. 37: Aveţi grijă!

2010-04-27T16:17:00.007+03:00

Spaima e unul dintre cele mai simpatice sentimente umane. Dar nu frica aceea primară, paralizantă şi demnă de Saw V, ci spaima aceea drăguţă şi enervantă, de „Iooooi!” – şi mâna dusă teatral către inimă. Fiind atribuită în mod natural doamnelor cu cromozoame X şi cu preponderenţă celor trecute de nişte ani – deci cu spaimele exersate – poate fi uşor considerată drept „al şaselea (şi cel mai faimos) simţ”. Deci, dragi cititori, nu instinctul feminin... Ci spaima feminină.

Aţi auzit de legendarul drob de sare, da? Aţi auzit când exact a căzut? Nici eu.

Cu toate astea, a speriat atât de tare femeile din epoca lui, încât i s-a dus vestea, mai ca lui Barack Obama, până în zilele noastre.

Eh, exact aşa se-ntâmplă cu ooooorice căcat (scuzaţi, mărunţiş) din viaţa de zi cu zi cu o potenţială sursă de pericol la bază, care alarmează cel de-al şaselea simţ al spaimei în stimatele domne din viaţa tuturor. Practic, şi aerul. Da, că şi cu aerul te poţi sufoca dacă e prea puţin şi îneca dacă-i prea mult, îmbolnăvi dacă e poluat şi face alergii dacă-i prea cu polen, răci dacă e... prea rece şi muri dacă-i cu, să zicem, cenuşă vulcanică în el.

Pentru că aşa este, stimaţi telespectatori, a erupt un vulcan pe undeva prin vecini şi ne panicăm nevoie mare, că se umple aerul de diverse, care se adună şi vin încoace, ne năvălesc şi ne sufocăăăăăă, mai ca gazele de eşapament din faţa blocului!... Asta în timp ce alţii îşi fac poze de Haifaiv lângă muntele plin de spume, că-i drăguţ cum împroaşcă el lavă fierbinte şi-arată ca artificiile.

Dar noi, ăştia mai sperioşi, ce să facem ca să contracarăm asaltul mânşav al chimicalelor? Ce să facem ca să ne ferim de norul ucigaş care vine, vine, calcă totul în picioare??... Cum să ne punem la adăpost de poluarea apei, de suferinţă, boală şi moarte sigură?? Răspunsul vine tot de la înţeleptele posesoare de cromozoame:

Să avem grijă.

Încerc să-mi opresc sprânceana din ridicare, la vederea mirobolantei soluţii de mai sus, livrată de stimata doamna mamă-mea – spre exemplu – de fiecare dată când se întrevedea vreo rază firavă de moarte accidentală sau măcar de-un drum până la farmacie. Deci, să am grijă să nu mă omoare norul de cenuşă vulcanică.

Sigur, mami, nicio problemă, îmi voi ţine respiraţia vreo 2-3 luni, până consideri că aerul e destul de curat, bine? La fel cum îmi voi ţine respiraţia să nu inhalez nici microbii de gripă porcină sau vreun alt soi de bacterie inventată special pentru mine şi cum voi avea grijă să nu-mi dea cineva în cap şi, până la urmă, ce naiba, „să nu păţesc ceva”, la modul general. Căci când am păţit, după cum indică şi cuvântul, am intenţionat să mi se întâmple, acţionând în acel sens cu încăpăţânare feminină, deci e numai vina mea şi-mi cer iertare.

Deşi, doamnă mami, aş îndrăzni să evidenţiez că există o miiiică diferenţă între „Ai grijă să nu-ţi dai cu ciocanul ăla peste deget” şi „Ai grijă să nu ne lovească un meteorit”, dar până la urmă, se zice că dimensiunea nu contează, nu-i aşa? Plus că soluţia este atât de genială, încât s-a decretat prin pact secret al mamelor de pretutindeni să fie invocată ori de câte ori nu-i cazul, operând cu eficienţă de Chuck Norris.

„Să ai grijă, că vine norul ucigaş!” – şi norul se-opreşte în cale şi se evaporă instant.

„Să ai grijă, că circulă gripa porcină!” – şi microbii-şi pun mâinile la urechi, prăbuşindu-se schimonosiţi în braţele morţii la auzul cuvintelor magice.

„Ai grijă să nu răceşti!” şi imunitatea creşte văzând cu ochii... (de fapt, auzind cu urechile)

Drept pentru care, vă sfătuiesc, dragii mei, să aveţi grijă să nu faceţi cancer, să nu vă prăbuşiţi cu avionul, să nu fiţi jefuiţi, să nu faceţi infarct, să treacă criza mondială, să evolueze un pic mai repede tehnologia, să nu mai fie inundaţii şi, dacă tot am pornit, s-avem grijă să nu mai fie războaie, că prea urât arată ştirile la televizor.

P.S. Frustrarea mi-a venit aseară când, după ce am reuşit să-mi distrug Windows-ul în aşa hal încât toate iconiţele de pe desktop arătau ca Yahoo Messenger şi se deschideau ca atare – deci şi Google Chrome-ul, ca nu cumva să pot să gugălesc eroarea şi să mă scap de ruşine – şi după ce am făcut vreo 5 amici IT-işti să se ia de cap, vociferând că „Ce căcat ai făcut, n-am mai auzit în veci de chestia asta?!” până să găsească soluţia – unul dintre aceşti domni, mai atent aşa, cam ca şi mamă-mea, aş putea spune, m-a sfătuit „să am grijă să nu mai păţesc aşa data viitoare”. De parcă de data prezentă ştiu ce naiba am făcut să-mi dau peste cap tăt leptăpul, iar după sfatul lui o să devin subit mai puţin proastă, mai puţin femeie şi mai expertă într-ale soft-ului...

Eroarea nr. 36: Nebunia temporară

2010-04-19T16:26:00.006+03:00

Oamenii, când se împerechează ei între ei şi formează cupluri, încep să se transforme.

Li se atrofiază nişte simţuri, li se ascut altele, renunţă la nişte necesităţi şi-şi inventează unele cu totul noi sau latente până atunci, încep să vorbească ciudat, să stâlcească limba, să pape litere, să „ubi”, să „pisi” şi să „pupi”. Îşi pierd simţul coordonării, simt nevoia să se rezeme constant unul de celălalt, dezvoltă nevoi paranoice de a fi îmbrăţişaţi şi băgaţi în seamă şi de a face schimb intermitent de salivă. Doctorii ar cataloga-o drept un uşor retard. Nouă ne place să-i spunem iubire.

Când simptomele se agravează suficient de mult pentru a o cataloga drept cronică şi a renunţa la orice tratament, boala dă lovitura de graţie, prin dezvoltarea celui de-al şaselea simţ: instinctul matern. Nu, nu şi patern, doar „ma-tern”, la feminin, cum de altfel se comportă şi bărbaţii în această etapă a bolii.

Subiecţii, în perspectiva experienţei reale ce-i aşteaptă într-un viitor apropiat şi-ntunecat ca o furtună, vor să se joace de-a mama şi de-a tata. Cu ce? Cu animale. Mai exact, încep să adopte diverse. Un peşte. Un şoarec. O râmă.

În funcţie de necesităţi, posibilităţi şi gradul de avansare a nebuniei, se începe cu ceva mărunt şi mai puţin provocator de suferinţă în caz de deces şi se urcă încet, dar sigur, pe scara evoluţiei. Dimensiunile animalului cresc direct proporţional cu numărul de litere mâncare dintr-o propoziţie. Un „Uuuuui' ce d'ăguţ e şoriceluuul... Îl luăm?” (rânjet sadic de domnişoară care toarce-ntre degeţele firul subţire al vieţii tale sexuale) înseamnă un hamster. Un „Vaaaaaiiiii.... tu ai văjut pişicucia aia cu şe uita la noi? O v'eaaaaaau...” se va solda cu un morman umblător de păr şi rahat. Iar un „'Ubi, tu VEJI căcelu ăla ce d'ăguci dă din coadă?? - cuciu-cuciu, puiu' lu' #%&*^@ ... pupate-ar... &^#@#*!...” va conduce inevitabil la câine + zgardă roz + coşuleţ +jucării + un bebe care să-i ţină companie.

Apoi urmează adevărata distracţie a strânsului de rahaţi, a ştersului de băltoace, a aspiratului de păr, a legănatului în miez de noapte ca să nu mai miaune cretina, a urcatului în pat cu voi ca să nu mai schiaune imbecilul, a papucilor roşi şi-a lui „cu cine-l las pe Bombonel când plec de-acasă?” – deci, a vacanţelor terminate. Chiar mai drăguţ decât experienţa reală, aş spune, că măcar cu totoloţului căcător care zbiară-n în miez de noapte împarţi nişte cromozomi, deci ai o obligaţie morală să nu-l arunci pe geam. În cazul animalelor, însă, aş zice că-i pură nebunie.

Apoi, bineînţeles, iubirea se termină, farfuriile zboară, bagajele se fac, şoarecul nu mai e drăguţ, mâţa nu mai e „pişicuciă” şi câinele se cacă prea des. După care, ca prin minune, animalele învaţă să zboare. Dacă sunt mai norocoase, aterizează la alţi stăpâni care le urcă prin pat şi le ling în bot. Dacă nu, ajung doar până-n faţa blocului. Sau, în cazuri de stăpâni miloşi şi cu coloană vertebrală mai flexibilă, animalul se păstrează, spre veşnica aminire a relaţiei defuncte, şi se moşteneşte fără voie de iubitul/iubita subsecventă.

Ceea ce ne aduce la problema de faţă...

Aşadar, donez animalul-covrig din imaginea de mai sus, rezultat al prostiei dintre iubitul actual şi fosta doamnă a acestuia, producător de păr, rahat şi decibeli ca nimeni altul, mâncător de tandreţe dincolo de orice limită, complet lipsit de abilităţi sau de creier, martor al nesfârşitelor partide de sex dintre actualul domn Xela şi fostă-sa, copil născut din tenebrele defunctei relaţii şi dovadă veşnică a ceea ce nu mă priveşte şi nu vreau să ştiu.

Se caută stăpân destul de tâmpit ca s-o ia, să vâre mâncare cu lingura la un capăt şi să cureţe cu lopata la celălalt, să tragă păr pe nas cu plăcerea unui narcoman, s-o bage cu el în pat, s-o legene, să-i deschidă/închidă/deschidă uşa de la cameră de câte ori prinţesa se plictiseşte de peisaj, s-o suporte când e în călduri şi face ca un copil pe moarte, să-i cânte la chitară, să-i povestească şi s-o pupe ocazional sub coadă, ca să nu-i fie dor de actualul posesor.

Dacă nu v-am convins încă, menţionez şi că înghite o grămadă de bani (nu la propriu, făcuţi sul şi vârâţi pe gât, ci mai degrabă sub formă de Whiskas la plic de 3 ori pe zi). Iar dacă nu credeţi că e o investiţie profitabilă pentru doar câteva kilograme de rahat pe zi şi mirosul ucigător adiacent, ei bine... daţi-mi voie să vă strâng mâna.

Dumnezeu să-i ierte, că n-au ştiut ce fac. Dar ajutaţi-mă să curăţăm urmele, împreună.

Plecăciuni.

Eroarea nr. 35: Strictul nenecesar.

2010-04-12T15:21:00.003+03:00

Dintre toate chestiile pe care le iubesc, cel mai mult urăsc mâncatul. Pentru că mă încântă până la nivel de hobby această necesitate a corpului omenesc, dar în acelaşi timp detest activitatea premergătoare de procurare a materiei prime: mersul la supermarket.

Drumul la supermarket nu e nici mai interesant, nici mai puţin necesar ca în cazul altor clienţi lihniţi, doar că am început să-i sesizez de la o vreme dezavantajele. Să mănânc trebuie, în mod indiscutabil. Discutabil e doar cât şi cât de des. Iar drumul la supermarket să face să mult şi des, cu consecinţe în zona taliei.

Dac-ar fi vorba de ABC-ul din copilărie la care ne trimiteau mamele cu bani atât de ficşi încât nu-ţi rămânea nici de un Turbo, poate că mi-ar plăcea în continuare, că n-ar exista nicio dilemă morală: cumperi ce trebuie, duci acasă, raportezi la mama. Acum, însă, intrând cu ditamai căruciorul în supermarket, mă trezesc năpădită de un soi de conştiinţă achizitivă, de un fel de obligaţie a clientului responsabil de a-l şi umple. Nu se cade să risipesc atâta spaţiu de depozitare pe o chiflă şi o conservă, nu? Mai ales când alţii de descurcă atât de bine... Drept urmare, încep să regândesc întreaga listă de cumpărături, că „dacă tot îs aici”, să-mi iau tot ce trebuie cu un singur drum

La faţa locului, descopăr cu stupoare câte trebuie. Ciocolată – vitală, deşi sunt la ceva regim fictiv. Paste, orez, legume – doar că nu gătesc. Mâncăruri congelate – muuuulte, că alea nu se strică. Absorbante? – nu încă, da' la un moment dat. Vanish Carpet – bun, doar am covor. Prelungitoare ieftine – da, că am chestii de băgat în priză. A, uuuuuite ce mese de călcat colorate, se asortează cu găleata aia de mop din stânga! Ghivece de flori – 3 la preţ de 2 – cum să refuz o ofertă? Şi nişte pături de-alea la 10 lei bucata, că încă-i frig afară.

Şi uite-aşa, în pas de „şi aia”, „şi aia”, „aaaaa... cu siguranţă şi aia”, ajung la casă cu un morman de consumabile şi prea puţină mâncare concretă, făcând o gaură dureroasă şi neprogramată în bugetul meu săptămânal. Dar cine are obraz să comenteze sau să pună înapoi, când 8 perechi de ochi te privesc crunt din spate, fiind gata să te transforme în material de Discovery Channel dacă îndrăzneşti să faci un pas înapoi de la casă?... Drept urmare, îmi plătesc umilă materia primă, ajung la ieşire, după care fac inevitabil stânga-mprejur după plasele pe care uitasem să le iau de la casă în stupoarea-mi post-achizitivă şi pe care nu mi le-am adus de-acasă, că nu mă aşteptam la atâtea cumpărături.

Dar coşmarul începe abia în bârlogul personal, când despachetând atâta amar de mâncare (+ diverse ciudăţenii inutile), constat că trebuie să o mănânc pe TOATĂ, ca să nu se strice şi să nu facem risipă, dacă tot am dat banii pe ea. Bani pe care i-am dat cu pupilele dilatate şi bale picurând, în transa mea din faţa raftului frumos colorat, fără să-mi treacă vreo secundă prin cap că tot ce-am îndesat în căruciorul cu capacitate de 30 de kg va trebui să încapă la un moment dat în stomacul meu cu capacitate de... mă-nţelegeţi.

Drept urmare, PROTESTEZ! Îmi interzic să mai pun piciorul în vreo locaţie care începe cu K şi se termină în „aufland”, precum şi să sun vreo colegă de apartament sub motiv că „vaaai... ce poftă mi-e de...” Nimiiiiiic! Nicio poftă. Începând cu acum 5 minute, iniţiez programul „Bani în plus şi kilograme-n minus”, conform căruia am voie să-mi cumpăr o(una) dată pe zi strictul necesar de la magazinul de peste drum cu adaos comercial de 200%, zgârcindu-mă intensiv la produse, iar dacă se întâmplă să uit ceva, să-mi rod unghiile în tăcere până a doua zi.

Aşadar, pe principiul dacă n-am de unde, n-am ce să, sunt pe cale să revoluţionez istoria naţională a dietelor, golindu-mi frigiderul de tentaţii şi umplându-l cu aer proaspăt şi apă plată, care ştim cu toţii că stau la baza oricărui regim de viaţă sănătos. În scurt timp, voi arăta la fel de suplă şi atrăgătoare ca oamenii ce stăteau la cozi pe vremea lui Ceauşescu, pentru a-şi primi raţia bine cântărită de dieteticianul-şef, care din iubire de frumos, nu din zgârcenie, a inventat regimul pe cartelă...

Deci, în memoria defunctului, să purcedem...

Eroarea nr. 34: Legenda lui Jack the Flipper

2010-04-07T16:46:00.004+03:00

După cum vă spuneam în articolul precedent, mi-am cumpărat nişte şosete acvatice, în sens economic, adică nişte peşti. Care şi-au îndeplinit cu conştiinciozitate menirea pe acest pământ, agitându-se fără oprire în sincron, ca să mă relaxeze pe mine. Asta până când unul dintre ei a înţeles de-a-ndoaselea principiile gravitaţiei, întorcându-se inert cu josul în sus.

Nimic neobişnuit pentru un peştişor de 4 cm pătraţi – aţi zice – care şi-a urmat doar obştescul drum spre reţeaua de canalizare... asta dacă n-ar fi fost vorba, de fapt, doar de cadavrul cu numărul 1.

Căci da, stimaţi cititori, m-am trezit exact ca Hercule Poirot – mai puţin mustaţa – în mijlocul unui val de crime sângeroase, ale căror victime neajutorate au fost tocmai preţioşii mei bulgări de solzi şi rahat, crescuţi cu mâinile îngrijitorilor de la magazinul de animale din fragedă pruncie, doar pentru a înceta din viaţă de înotătoarea unui colocatar, în ţipete îngrozite înăbuşite de filtrul de apă...

Dacă ar fi fost vorba doar primul deces în cauză, şi-anume de roaba lui Dumnezeu Wendy – care sper c-a ajuns în toaleta Edenului, că n-a supărat niciodată pe nimeni, mititica – aş fi zis că mama natură şi-a urmat firescul curs. (Sau că, mă rog, la 5 lei investiţia, nu mă pot aştepta decât la un termen de valabilitate limitat.) Însă după bocetul iniţial şi hârâitul de îngropăciune al toaletei, a urmat şocul de a doua zi: Stan, concubinul defunctei, a urmat-o în cele veşnice. Nu, nu de inimă grea – cum ar zice unii – ci cu ajutor dinăuntru.

Era clar: aveam un criminal în acvariu. Am început să-i privesc pe toţi cu suspiciune, ştiind că-n fiecare dimineaţă îl hrănesc cu purici atent selecţionaţi pe ucigaşul semenilor săi. Am utilizat strategii poliţiste, cu „fiecare a făcut cutare la ora respectivă”, ceea ce s-a dovedit a fi destul de greu din cauza programului destul de repetitiv de papa-caca-papa-caca, iar uneori papa/caca în acelaşi timp al peştişorilor mei cei tâmpi. Dar după ce-am găsit şi victima numărul 3 întoarsă cu burta-n sus de ironia necruţătoare a vieţii, am trecut la o măsură mai drastică: izolarea ultimului venit.

Cum crimele începuseră odată cu sosirea mustăciosului responsabil cu scormonitul rahatului – adică a peştelui sanitar Captain Planet – l-am luat pe acesta frumos de o aripă, l-am aşezat într-un borcan cu apă şi l-am făcut cadou primului amic ce mi-a trecut pragul, şi anume Raul (cu plăcere, dragă).

Însă a doua zi, schimbând liniştită apa, peste ce dau cu oroare?... Un ALT cadavru de 4 cm pătraţi!! Cum aşa – mă-ntreb de-a dreptul confuzată – n-am scăpat odată de ucigaş?! Vai, mie, văleeeeu şi alte cele!... Deci, îl renegasem pe nedrept pe săracu Captain Planet şi-l condamnasem la moarte prin canibalism, de gura peştilor din acvariul de la serviciul lui Raul, că acolo s-a gândit el să-şi plaseze cadoul.

Cu mâinile pătate de sânge nevinovat (chiar, peştişorii ăştia sângerează?) şi eşuată în cariera de detectiv profesionist, m-am întors resemnată la munca de birou, lăsând acasă un număr de 6 peşti în viaţă din 11 ca dovadă a incompetenţei mele. Nici acu' nu cunosc autorul crimelor din acvariu – crime perfecte, pot spune, comise cu ingeniozitate diabolică în mediul ce nu lasă urme - şi care va rămâne în istorie drept Jack the Flipper, datorită cruzimii cu care şi-a ucis vecinii fix în Postul Mare. Sunt sigură că şi acum mă priveşte în fiecare dimineaţă, hlizindu-se cu creierul lui minuscul de „asta mare” care n-a putut detecta canibalul din 6 încercări.

Dar lasă. În toaletă încap la fel de bine şi unu, şi şase...

Eroarea nr. 33: Teoria bugetară a evoluţiei

2010-03-11T13:53:00.005+02:00

Plimbându-mă aseară cu telecomanda printre posturile de teveu locale, aud următoarea ştire, de interes vital – aş putea spune, din moment ce mă transformă automat în contravenient fără să fi ridicat un deget: „de acum înainte, clujenii nu vor putea creşte în casă mai mult de 2 animale fără acordul vecinilor.”

„Tulai!”, exclam româneşte. Mă uit cu spaimă către acvariu: deci, eu am 10 (ZECE) peştişori exotici! Ceea ce-nseamnă că, în spiritul legii, va trebui să-i vâr într-o pungă şi să bat pe la uşi, întrebându-mi amabil vecinii care dintre ei vor lua calea toaletei. Că nu aş vrea să disturb liniştea complexului de locuinţe cu lătrăturile, alergăturile şi părul lăsat în urmă de sălbaticele-mi animale, nici să poluez peluza formată din bolovani şi gropi din spatele blocului cu răhăţeii sus-amintiţilor, când îi scot la plimbare.

Profit de această ocazie pentru a-i ruga pe realizatorii de ştiri locale să fie mai expliciţi în ştirile lor, pentru a nu crea panică inutilă în rândul cetăţenilor cu conştiinţă. Ce înseamnă „două animale?” Două muşte? Doi tânţari? Dacă n-am şters pânza de păianjen de o săptămână, plătesc amendă la primărie sau cer avizul vecinilor pentru a-mi duce liniştită traiul cu lighioanele în cauză?

Propun următorul criteriu: dacă nu-s botezate, nu-s animale de companie. Ceea ce e în dezavantajul meu, pentru că armata mea de peşti e individualizată până la ultimul, cu certificat de naştere şi personalitate distincte. Dar din moment ce eu ataşez un nume la absolut orice din juru-mi, de la planta din ghiveci la leptăpul pe care scriu acu' (şi pe care-l cheamă Kenny), consider că-i puţin relevant pentru statutul lor de vietăţi

Aşadar, pentru a scăpa de plimbarea cu peştii-n pungă pe la 54 de apartamente, intenţionez să-i cataloghez la capitolul „obiecte”, din motive lesne de înţeles. Pe lângă faptul că sunt incapabili de a scoate vreun sunet care să aducă a „mi-e foame”, „vreau afară” sau „vreau să mă joc”, au abilitatea de a fi drăguţi, coloraţi şi destul de mici pentru a fi reduşi la un spaţiu de 30/40 cm, care economiseşte cu succes un abonament la UPC şi facura la curent aferentă. În loc de o „crimă oribilă la Darabani”, mai bine un „uuuui, ce frumos înoată!...”

Mănâncă puţin, deci scot pe celălalt capăt la fel de puţin, care e în mod prompt absorbit de filtrul untra-silenţios. Nu vor la plimbare, că păreau destul de agitaţi în pungă, pe drum de la magazinul de animale spre casă (ceea ce-nseamnă ori că sunt nesociabili, ori că sunt nişte ecologişti înverşunaţi şi s-au oripilat de abuzul meu de pungi de plastic). Sunt capabili de o afecţiune sinceră şi dezinteresată, atâta timp cât ţii în mână pliculeţul cu mâncare în timp ce te apropii de acvariu. Trăiesc puţin, atâta cât să simţi că ţi-ai scos investiţia de 4 până la 10 lei / bucată, dar nu într-atât încât să ajungi să te plictiseşti de ei. Plus că sunt uşor de înlocuit pe specii, culori şi dimensiuni şi n-au personalităţi atât de relevante încât să-ţi provoace traume când se trezesc într-o dimineaţă cu susul în jos.

N-au absolut nici o abilitate de interacţionare, afecţiune sau joacă specifică unui animal de casă adevărat. În spiritul lui „ce-ţi pasă ţie, chip de lut, dac-oi fi eu sau altul”, sunt la fel de insensibili la prezenţa ta ca orice bibelou de prin cameră, atâta timp cât oareşce mână le aruncă viermişorul zilnic. Poţi să faci preinfarct în faţa lor, prăbuşindu-te în grimase şi convulsii lângă acvariu, că vor înota liniştiţi, cu gura deschisă la fel de tâmp într-un „O” perpetuu şi mâncându-şi unul altuia rahatul.

Pe lângă toate astea, sunt vietăţile care beneficiază de cea mai simplă înmormântare de pe piaţă, putând fi făcute nevăzute cu un singur drum la toaletă. La fel de discret ca un absorbant, vorba reclamei. Acuma, e drept că există indivizi puţin mai disfuncţionali, care-şi împachetează mâţa pentru a o azvârli discret la ghenă, dar majoritatea îşi înmormântează zo-odraslele creştineşte, în gropi săpate anume pentru ocazie, în cutiuţe frumos colorate, dimpreună cu obiectele defunctului şi un râu de lacrimi.

Văzut-aţi vreodată să se plângă atâta pentru vreun peştişor? Eu nu. Aşa că voi conchide că suferinţa e direct proporţională cu suma investită în cadavrul în cauză, iar cadavrul nu primeşte rangul de „animal de casă”, decât dacă creează un mic crater în bugetul stăpânului sau dacă-i smulge vreo câţiva litri sinceri de lacrimi înainte de achiziţionarea unei noi vietăţi. Or peştii arată, înoată, reacţionează şi „gândesc”(hah!) atât de la fel, încât sunt la fel de interschimbabili ca şosetele. Şi de aceeaşi valoare, aş adăuga.

Aşa că proclam, prin puterea învestită în mine de mine însămi, că grămăjoarele colorate de solzi care mănâncă unde se... mă-nţelegeţi nu pot fi ridicate la rangul de animale de casă din motive bugetare şi afective explicate mai sus şi pe această cale le transmit vecinilor şi Consiliului Local Cluj-Napoca-că pot, dacă vreau, să-mi umplu vana de mogâldeţe portocalii şi-apoi să stau la pescuit de pe budă, FĂRĂ scuze, preaviz sau permis de pescuit.

Că nici ei nu mă-ntreabă dacă mă supăr că-şi cumpără şosete.

Eroarea nr. 32: "Nenea, fie-vă milă, luaţi o clătită..."

2010-02-07T16:00:00.014+02:00

Blestemată fie ziua în care s-a inventat focul, oala, aragazul şi cea în care m-a dotat mama cu aparatul reproducător potrivit a mă aduce în faţa celor de mai sus. Şi nu vă strâmbaţi că ce-are sexul meu cu gătitul ca activitate, că dacă ar fi nevoie doar de două mânuţe funcţionale pentru a toca şi-amesteca diverse, s-ar descurca şi bărbaţii. Însă ei sunt absolut convinşi că tre' să fii de sex feminin pentru a fi calificată la bucătărie, lucru care mă face să cred că e nevoie de două mâini şi-un vagin pentru a învârti în oală.

În această ordine de idei, nu cred că tre' să mai menţionez că mi-am negat cu vehemenţă responsabilităţile culinare, mâncând pe apucate, când primeam câte-un musafir, pierdeam vreun pariu sau răsplăteam ceva „prieten” dezinteresat pentru câte-un favor, moment în care trebuia să gătesc pentru dânşii, profitând şi eu de pe urma proprie-mi generozităţi. Că altfel nu-mi gătesc nici moartă.

Poate de-aia am parte în ultima vreme de atâtea vizite cu conţinut nutritiv, că li s-a făcut oamenilor milă să mă vadă nehrănită şi-şi mai fac drum şi pe la mine pe-acasă, să vadă că mai pun în gură şi altceva decât cartofi prăjiţi şi produse de sandwich-maker. Ei ştiu că orgoliul feminin nu mă lasă să mă apropiu de aragaz în restul timpului, aşa că, grijulii cum sunt, vin şi joacă rolul de amici hămesiţi şi nepăsători, exploatându-mă cu neruşinare prefăcută şi golind frigiderul, în timp ce înăuntrul lor li se rupe inimioara de-ngrijorare pentru integritatea stomacului meu şi mâncând doar de faţadă, aşa, cât să mă vadă că iau şi eu o muşcătură-două.

Dar mândria mea e mare şi greu de păcălit, aşa că şi efortul tre' să crească. Şi atunci vizitele se-nteţesc. Săracii de ei, cum se muncesc pentru mine... Nu le pasă nici de burţi, nici de colesteroale, numa să ştie că sunt eu împăcată şi sătulă. Şi nu se mulţumesc să vadă doar că mănânc ceva, acolo, ci-ntreabă, ca nişte prieteni adevăraţi: nu fac şi felul doi? nu cumva mai am ceva prin frigider? şi parcă-parcă au chef de-o clătită... nu cumva am lapte, ouă şi făină şi binevoiesc să le amestec? (asta pentru că ştiu ei că-mi plac clătitele, dar mi-e prea ruşine să-mi fac singură şi-atunci întreabă ei, aşa, ca din întâmplare). Şi azi aşa, mâine-aşa, mai pun şi eu de-o burtă. „Uit ă lităl help from mai frendz”, cum s-ar zice.

Şi bineînţeles că dau vina pe bărbaţi pentru cratiţofobia mea. Asta deoarece n-am fost, niciodată, în toată istoria mea de 23 de ani, 3 luni şi 13 zile, traumatizată de vreo surată de sex feminin cum că să-i gătesc şi alte prostii. Singurii de care am fost agresată culinar au fost ăştia cu cromozomul defect, cărora li s-a spus o dată, în pruncie, că „oala arde, nu pune mâna, caca!” şi ei au luat-o la propriu până în ziua de azi.

Deci, mă opun şi refuz să accept că două mâini de femeie fac cât patru de bărbat, atât din considerente matematice, cât şi de onoare. Şi susţin în continuare că, oricum ai pune problema, gătitul aduce doar neajunsuri, conform schemei de mai jos:

1). Dacă nu ştii găti:

a). vei utiliza în mod eronat dotările din bucătărie, caz în care:

- vei da foc bucătăriei

- îţi vei da foc ţie / amicilor care stau să mănânce /colegilor nevinovaţi de apartament

- nu vei da foc la nimic, stând în faţa aragazului şi holbându-te ca o proastă care desen merge la care ochi de aragaz

b). Vei utiliza dotările, eşuând glorios la capitolul ingrediente, caz în care:

- vei face o mică, dar persistentă indigestie

- vei dărui amicilor /colegilor de apartament o toxiinfecţie alimentară

- nu vei crea nimănui neplăceri digestive, căci nimeni nu va mânca porcăria aia.

2). Dacă totuşi îţi iese:

a). Te vei descurca de data asta, dar:

- data viitoare nu vei mai fi aşa norocoasă, încadrându-te la unul dintre punctele 1.a. sau 1.b., cu subpunctele adiacente

- data viitoare nu vei mai avea chef să găteşti

- data viitoare vei fi chiar mai norocoasă şi vei avea chef să găteşti, dar n-o să mai împarţi cu nimeni capodopera la care ai trudit din greu, cu mâinile şi cu ingredientele tale, nesătulii naibii, porci şi nesimţiţi...

b). Îţi va ieşi un fel de Mona Lisă-ntr-o tigaie, un punct de referinţă în istoria culinară a cunoştinţelor tale, drept pentru care:

- vei primi propuneri mai mult sau mai puţin decente, mai mult sau mai puţin legate de mâncare, uneori însoţie de-un inel, care se pot solda în vizite disperate şi constisitoare la psihiatru, fiind venite din partea amicilor şi/sau amicelor tale care n-ar fi trebuit să spună aşa ceva

- te vei trezi la uşă cu hoarde de cunoscuţi zâmbăreţi, care se găseau întâmplător în zonă la ora mesei

- amicii sus-menţionaţi nici nu vor mai pleca acasă, mutându-se permanent cu cortul la tine-n bucătărie, caz în careva trebui să recurgi la punctul 1 şi strategiile lui mârşave pentru a-i scoate din casă.

Pentru că eu, spre deosebire de femeile credule de pretutindeni, mi-am dat seama de adevărurile de mai sus, îmi menţin deja-instituita grevă a foamei, refuzând să mă autoexpun la asemenea riscuri şi deci, să folosesc oalele în propria-mi prezenţă, decât în cazurile de forţă majoră, adică de musafir/pariu/favor descrise mai sus.

Fac cu această ocazie un apel către toţi binevoitorii care mă cunosc, stimează şi iubesc şi care vor să mă ştie ca şi până acum, energică, sănătoasă şi peste pragul de 48 de kile, să mă viziteze cât de des îi lasă inima şi să lase vreo 2-3 ore la domiciliu, primind o cină-n schimb. Cei care doresc să mă hrănească, sunt invitaţi zilnic, între orele 18:00 – 21:00, la adresa bine-ştiută de nimeni, cu ingrediente pe care doresc să le amestec după oareşce reţetă, pentru ei, dar, de fapt, pentru mine.

Dumnezeu să vă dea sănătate.

Eroarea nr. 31: "Cine să trăiască... Cine să trăiască?!"

2010-01-17T23:54:00.004+02:00

„La mulţi aaaaaaani!!!” Hai să vă pup, copii, aşaaaaa, şi pe celălalt obraz, cum m-au învăţat fetele. Acu' să zâmbim fals şi să ne-ntrebăm ce am făcut de Rev, pe ce coclauri ne-am suit ca să numărăm „3...2...1...” şi de câtă băutură a fost nevoie ca să uităm ordinea corectă. Cine n-a fost la cabană nici să nu-mi vorbească, e nedemn de lamulţianiul meu – şi ce dac-a plouat? nu-nţeleg... nu mergem să bem, până la urmă? Cui îi mai pasă de zăpadă... în schimb e necesar să avem nişte bolovani cu iarbă primprejur şi tradiţionalele sticle cu diverse, că am auzit că Anul Nou nu vine dacă eşti treaz. Cam ca şi Moş Crăciun, care n-apare dacă nu eşti cuminte.

Pentru cei care se strâmbă că-i mijlocul lui ianuarie, ţin să v-anunţ – inculţilor – că se zice lamulţianiul chiar şi-acum, dacă nu te-ai văzut (mă rog, citit) cu omul în noul an. Îs curioasă însă când încetează tradiţia, pentru că ar fi decent să-l dăm dracului de an nou prin august. Dar cine-s eu să cârcotesc... Manierele-s maniere, iar cum noi suntem oameni crescuţi pe asfalt (nu în noroaie) şi hrăniţi cu chestii congelate ambalate frumos în pungi (şi nu smulse din pământ sau de prin copaci, ca animalele), ţinem la onoare şi ne urăm ce trebe până când trebe.

Mă supun, da's curioasă... cine să aibă mulţi ani, deci? Că în utilizarea tradiţională şi universal acceptată a urării, am înţeles ce sărbătorim: efortul uterin al mamei, soldat cu sânge, înjurături şi urletul victorios al fiarei proaspăt ieşită la lumină. Şi-atunci... să-nţeleg că o dată pe an ne e ziua tuturor? Ne bucurăm că anul vechi s-a scremut, şi-a rupt organe şi ne-a propulsat temporal în ăstalalt care se termină în 10? Fie, dar asta ar însemna să acceptăm că timpul e femeie. Şi-atunci ar fi de rău, că am întârzia constant.

Cealaltă variantă posibilă, dar care mă intrigă profund, e aia cu „la mulţi ani, 2010!”. Deci, la mulţi ani... anului nou. Care e unul. Dar totuşi, să fie mai mulţi. Vreo 3-4 la rând, până ne plictisim de el şi considerăm oportun să trecem la cifra următoare. Teatrul acesta ieftin mi se pare sadic şi inutil, pentru că-i urăm anului să crească şi să trăiască, doar ca să-l părăsim cu cinism 365...66...65 de zile mai târziu, pentru unul mai tânăr, pe care-l primim cu acelaşi entuziasm cretin care se va dilua cu trecerea anotimpurilor. Cam ca şi-n relaţii.

Mai interesant decât motivul „la mulţi ani”-ului e veşnica noastră capacitate de a ne lăsa suprinşi de schimbarea asta bruscă şi aleatorie a unităţii temporale, numa o dată la 365...66...65 de zile, lucru care ne dă peste cap existenţele şi ne încântă nespus, creându-ne un dor subit de a împrăştia cu bani şi a ne urca prin munţi în aşteptarea Anului Nou, care vine numai la peste 1500 m, după spusele bătrânilor. Noroc cu altruiştii care se alcoolizează cuminţi, conform tradiţiei, ca să aştepte travaliul temporal dintre ani la locul potrivit şi pentru noi, ăştialalţi, mai delăsători, care-am fi rămas tot în 2000, dacă nu erau salvatorii. Căci sărbătoarea e necesară pentru a gâdila orgoliul Anului Nou care, cum am menţionat mai sus, probabil că e femeie şi trebuie tratată ca o doamnă.

Tot pentru confortul emoţional al domniţei, sosirea-i spectaculoasă trebuie lăudată prelung, câteva zile/săptămâni/luni după, drept pentru care ajungem la urări atemporale, cretine şi artificial perpetue de genul „la mulţi ani”-ului de februarie. Şi, ca şi în cazul oricărei relaţii cu o femeie, extazul de început se transformă în plictisul de final şi-n anticipaţia plină de speranţă faţă de salvatoarea ce stă să sosească, în prag de ianuarie. Măcar dacă-am fi învăţat ceva după atâtea despărţiri... Dar nu, entuziasmul fals persistă.

Până când? Până în aprilie? Până în septembrie? Până la anu? Nu ştiu, zău... Dar atâta timp cât e încă ianuarie (iar domniţa ne aude), „la mulţi aaaaaniiii!!!” (aşa, a fost bine?...)

Eroarea nr. 30: Perpetuum imobile

2009-12-15T07:24:00.007+02:00

Şezând eu aşa cu insomnii, pe la 5.26 a.m. şi meditând la lucruri profunde specifice orei, am constatat cât de inutil e somnul. Nu somnul ca şi concept, că am claca fără pe termen lung – bun, am înţeles... dar cât investim unii în el e absolut ridicol.

Să mă luăm pe mine, de exemplu. Fiinţă normală, sociabilă, cu preocupări şi funcţie în viaţă, sunt în stare să aloc acestei activităţi mai mult decât am investit în toate relaţiile mele serioase puse cap la cap – şi nu mă refer la basic-ul 6-8 ore pentru buna funcţionare a organismului, ci la celelalte 6-8 ore pe care le dau din propria-mi generozitate doar pentru „aaaaah!...”-ul satisfăcut de a doua zi. (Probabil că nu m-aş prăpădi nici cu 5 pe noapte, dar nu vrem să riscăm una ca asta, nu?...)

Sunt sigură că nu-s singura care-şi împrăştie orele cu atâta nonşalanţă, chiar cu ochii închişi am putea spune, doar ca să se jelească mai apoi că de ce are ziua doar 24 de ore (din care vreo 14 utile, după calculele de mai sus) şi să-şi reamintească mereu că „n-are timp”. Uităm că tuturor ni se dă la fel, doar ni se ia în ordine aleatorie.

Ne place la nebunie să ne plângem că „tinereţea trece pe lângă noi”, că „viaţa e scurtă”, că „timpul zboară” şi alte bla-bla-uri melancolice, fără să observăm că timpul este cel mai ordonat şi mai simţit fenomen al vieţii noastre şi că-şi anunţă trecerea cu atâta precizie, încât s-a împărţit în unităţi minuscule de măsurare ca să ne putem sincroniza ceasurile după el şi să ştie orice tolomac exact cât de repede „zboară timpul”.

Cu toate astea, nu ezităm să-l umplem cu tâmpenii. Cercul vicios în care ne învârtim e de-a dreptul simpatic: dormim ca să avem energie să ne trezim şi să facem chestii, care încep în principiu cu a mânca, apoi a ne... merge la baie, apoi a face duş pentru că am mers la baie, a ne îmbrăca şi parfuma pentru a ieşi din casă pentru a merge la muncă şi a plăti toate chestiile pe care le-am mâncat şi alea cu care ne-am spălat, a ne întoarce acasă că doar ne-am murdărit şi tre' să facem duş din nou, după care să mâncăm că ne-am înfometat în timp ce ne murdăream şi, în final, să dormim că suntem obosiţi de la atâta muncă...

Deci, somnul nu-i singura trăsătură ilogică a fiinţei noastre, dacă ne uităm puţin la toate activităţile inutile de peste zi. Suntem un mecanism greu de întreţinut, extrem de costisitor şi imprevizibil, care poate claca în orice moment, dar în care se tot investeşte, deşi se câştigă profit puţin şi neuniform, după caz. Unii au nevoie de mai puţin, deşi produc mai mult şi viceversa şi probabil că suntem singura maşinărie care are voie să funcţioneze fără un scop anume, chiar dacă nu aduce profit. Nimeni nu vine să apese butonul de „oprit” dacă mâncăm combustibil aiurea. Deşi poate n-ar fi rău.

Timpul alocat funcţionării noastre efective este atât de îndelungat, încât abia mai avem vreme să citim manualul de instrucţiuni şi să vedem dacă nu ne-am deturnat cumva de la scop, fiind satisfăcuţi atâta timp cât maşinăria merge şi nu scoate sunete dubioase. Iar când într-un final tot scârţâie şi se prăbueşte eroic într-un morman de fiare, suntem aşa de surprinşi, de parcă nu ni s-ar fi zis frumos la ieşirea de pe linia de producţie că avem garanţie limitată.

Unii sunt mai mult decât satisfăcuţi de faptul că n-au timp să se întrebe dacă-s Volkswagen sau BMW, mulţumindu-se să constate că au patru roţi şi că, deci, tre' să meargă. Alţii-şi petrec prea multă vreme pe marginea drumului cu capota ridicată, studiind piese şi mai uită să conducă... Fiecare cum ştie. Dar e cert că toţi ne petrecem o grămaaaadă de timp la spălătorii, la ceruit şi la vopsitorii personalizate, doar ca să intrăm frumos în garaj, să nu se aşeze pe noi vreun firicel de praf.

Mă-ntreb ...producătorul, când ne-a conceput... ce-a vrut să facă din noi? Maşini de cursă sau de expoziţie?... Că eu ştiu să stau aşa frumos...

Eroarea nr. 29: Hormonul potrivit la locul potrivit

2009-12-07T22:11:00.005+02:00

Mai nou, ca să-mi mai întrerup din când în când activitatea de făcut nimic cu câte-un lucru productiv, mi-am găsit o ocupaţie care să-mi lucreze muşchii de la gât în jos – cât timp cel mare, cu circumvoluţiuni, e în concediu. Şi ca să fie cât mai puţin obositor pentru creieru-mi apatic (deci ca nu cumva să se prindă că face efort), i-am dat de ascultat nişte muzică în timp ce restul corpului se mişcă.

Da, m-aţi înţeles, m-am apucat de dansuri. Dar nu de orişice fel, ci din alea ce nu se găsesc pe la noi, pe principiul sănătos că ce-i străin nu-i românesc, deci nu poate fi naşpa. Aşadar, iacătă-mă făcând salsa – nu de azi, nu de ieri, ci de două luni în capăt. Unii m-ar putea numi veterană. Unii care nu m-au văzut dansând...

Dar e mai puţin important cât de bun eşti la dans, mai ales că-i o chestiune relativă, ce se calculează pe procente de cât de pe muzică eşti, cât de puţin îţi loveşti partenerul şi cât de tare te distrezi. Dacă la primele două categorii sunt ceva mai la urmă, recuperez puternic cu cea de-a treia şi nu doar pentru că mă amuz şi dau jos burta fără să simt (chestiune utilă, de altfel), ci pentru că am găsit propria-mi sursă de amuzament oarecum paralelă cu dansul.

Nu oftaţi, că vă explic... La salsa – ca şi în viaţă – există mai multe categorii. Pe noi ăştia pe care ne-au luat de pe stradă, ca să nu ne zică direct „proşti”, ne-au numit „începători”. Şi-am tot început diverse vreo două luni de zile, timp în care am avut voie să greşim în orice fel şi chip ne-am putut imagina – că doară eram neştiutori, săracii! plus că eram neştiutori pe banii noştri. Dar partea interesantă apare atunci când eşti fată şi ai voie să greşeşti. Căci fetele greşesc mai... cu personalitate, având diverse obiecte de îmbrăcăminte, încălţări sau prelungiri ascuţite ale degeţelelor care încap ca turnate în diverse părţi moi ale corpului partenerului. Că e din greşeală sau mai puţin... nimeni n-o să te întrebe, că doar eşti începătoare.

Aşa că am găsit metoda cea mai originală de a mă răzbuna pe indivizii pe care nu-i suport, invitându-i graţioasă la dans, ca apoi să mă împiedic ca din greşeală cu tocul de piciorul lui, să-i dau un cot în gură din întoarcere – „că nu mă ştiu la piruete, te rog să mă scuzi” – sau să-i înfig o unghiuţă unde-i mai subţire pielea, clipind apoi galeş din gene, ca o începătoare, că doar cine va strivi încrederea firavă a unei domnişoare aspirante ca şi mine cu critici?... Iar cavalerii, că nu întâmplător le zic aşa, îmi mai şi mulţumesc galant la sfârşit, cu un „lasă, că înveţi tu” zâmbăreţ pe buze... şi un „sigur, mai dansăm” rânjit, din partea mea.

Dar distracţia asta inocentă e nimic pe lângă beneficiile de care au parte băieţii la salsa, căci e un tărâm al estrogenului, unde orice firicel de testosteron e căutat şi cules cu grijă de către partenerele avide. Ca să vă faceţi o idee ce-nseamnă să fii băiat acilea, permiteţi-mi să vă explic următoarele...

1. Raportul de fete versus băieţi e undeva la 3 la 1, unde fetele sunt de obicei faine (iar dacă nu-s, se vor face măcar de la gât în jos de la atâta mişcare), iar băieţii nu tre' să fie nici tare frumoşi, nici tare deştepţi, ci cel mult să fie, lucru apreciat intens de fete şi deloc solicitant pentru orice individ în viaţă.

2. Toată alergătura din viaţa reală cu privitul insistent, fâstâcitul incipient, iniţiatul conversaţiei, cerutul numărului de telefon şi dificilul invitat în oraş se rezumă la un salsa party la simpla întindere a unei mâini. Atât! Domniţele gătite stau aliniate frumos pe margine ca ciorchinii de strugure, bâţâindu-se de nerăbdare şi aşteptând doar un semn de la vreun cavaler ca să se ridice la dans fără mofturi. Nu e o problemă de „dacă”, ci de „care”. Iar de-aici, i se deschide băiatului calea către multe gesturi care în viaţa reală s-ar solda cu palme, dar aici rezultă în „vaaai... ce bine dansezi!”, mai exact...

3. ...Epzistă un stil de dans ce se numeşte „bachata”, care ni se predă cu neruşinare la curs şi care presupune strânsul fetei în braţe, piciorul lui între picioarele ei şi unduitul într-un stil ce-mi aminteşte pregnant de alte chestiuni pe care nu le pot pronunţa aici că-s o doamnă, dar care alcătuiesc un „dansat” doar pentru că se adaugă muzică. Cea potrivită.

Spuneţi-mi voi în ce univers mai are voie vreun mascul complet străin să vină la o fată, să o ia în braţe, să o-nvârtă de şolduri şi s-o lase pe spate, iar ea să chicotească mai ca o prinţesă şi să-i mai şi mulţumească la final?... Zău, nu e loc mai potrivit să fii băiat decât la salsa.

Staţi... dintr-o dată mă simt mai proastă. (S-o fi trezit 'ăl de sus, cu circumvoluţiuni?)

Eroarea nr. 28: Homo ghişeus

2009-11-22T01:34:00.006+02:00

Ţin să menţionez că-mi place cum merg lucrurile în patria-mamă. Mai înainte, mai înapoi... mai ca şi maşinile din desenele animale, cu poticneli, fum şi „poc-bum”-ul de final... Dar merg, în oareşce direcţie. Poate că tocmai din această teamă constantă faţă de sistemul care stă să se prăbuşească la fiecare kilometru, piesele mecanismului şi-au pierdut încrederea între ele şi se bănuiesc reciproc de trădare, mai ca în „lanţul slăbiciunilor”. Uitându-se suspicios în stânga şi-n dreapta, refuză să conlucreze fără confirmări. Fără parafe. Fără ştampile. Fără adeverinţe semnate, contrasemnate şi legalizate, în triplu exemplar, dacă se poate şi cu binecuvântarea Papei (care va ataşa o copie a actului de identitate, pentru siguranţă, bineînţeles).

Vorbesc despre sublima birocraţie, mecanismul uns cu aracet şi ultraperformant al României, care-ţi rezolvă orice problemă în timpul record deeeee... mult-prea-târziu. Şi cum nu era suficient minunat sistemul însuşi, i s-au atribuit nişte lucrători de acelaşi calibru, care, împreunându-şi forţele, rezolvă aceeaşi problemă de mai sus în timpul record deeeee... mult-prea-târziu-ş'o-durere-de-cap.

Aşadar, găsindu-ne în situaţia de „avem o nevoie, cum procedăm?”, vom ajunge inevitabil nas-în-nas cu T-Rex-ul funcţionarilor din orice ramură de activitate care presupune intervenţia unui geam de sticlă între tine şi omul cu soluţia: tanti de la ghişeu.

O ştiţi, da? Nu, nu „tantile” – nu există plural. E doar una şi aceeaşi, peste tot. La bancă, la gaz, la primărie. O s-o observaţi după felul în care-şi dă ochii peste cap când o abordezi, după apatia totală cu care-şi mişcă membrele când te serveşte şi după talentul incontestabil de a te face să te simţi vinovat că ai întrerupt-o din la perpetua-i pauză de cafea. E veşnic suprinsă că te găseşti acolo, în faţa ghişeului ei, unde evident că n-ai ce căuta cu factura în mână, îndrăzneală pentru care vei plăti crunt, ca-ntr-un documentar de pe Discovery Channel.

Atenţie! „Tanti de la ghişeu” e un animal periculos. Se hrăneşte în timpul zilei, în special în intervalul orar 9-17, care coincide cu perioada de maximă activitate a prăzii sale. Are o metodă infailibilă de a vâna, aşteptând ca animalul nevinovat să vină la ea (cam ca şi crocodilii vicleni care stau pitiţi în singura baltă din mijlocul pustietăţii, cu guriţa frumos deschisă). Şi prada vine, că doar tre’ să bea apă, nu? Iar apa este furnizată de Someş S.A. Şi Şomeş S.A. vine cu ghişeu. Şi cu o tanti.

Tanti e periculoasă pentru că acţionează asupra sistemului nervos, producând un şoc instant. Victima e paralizată de debitul verbal neaşteptat, însoţit uneori de un strigăt pe o frecvenţă fonică mult prea înaltă pentru rezistenţa urechii umane, fapt care-l lasă pe bietul om fără apărare. Cei mai tari din fire se dezmeticesc în timp să riposteze în acelaşi limbaj violent, însă cei slabi şi politicoşi sfârşesc inevitabil într-o baltă de formulare şi facturi neachitate, cu onoarea înfrântă.

E arma perfectă. Cred că, într-un gest premeditat de a menţine haosul în ţară, iluştrii noştri conducători s-au adunat laolaltă, s-au gândit cum pot împiedica mai bine cetăţeanul să-şi rezolve problema ce-l doare şi-au ajuns la concluzia că trebuie să adune cele mai nervoase, ţâfnoase, frustrate şi agresive femei, preferabil într-o permanentă menstruaţie şi cu o viaţă sexuală ce lasă de dorit şi să le pună în posturi ce presupun „relaţii cu publicul”. Relaţii de subordonare, după cum au înţeles stimatele doamne.

Eu, una, mă dau bătută. Recunosc că „tanti de la ghişeu” e Robocop-ul administraţiei române, creat în laboratoarele secrete ale Guvernului după îndelungate experimente asupra creierului uman, într-o formulă care să-i provoace acestuia din urmă inflamaţii. Iar rezultatul mă sperie mai ceva ca tipul din Saw. Să-mi taie curentul! Să oprească netul! Să nu-mi elibereze cazierul, nici adeverinţa de la facultate şi să nu pot face credit la bancă în vecii vecilor, doar să nu mai trebuiască să aud vreodată strigătul de luptă al fiarei întrerupte din conversaţia telefonică cu soră-sa...

Pun armele jos şi mă retrag. Mă întorc când voi avea de-a face cu maşini.

Eroarea nr. 27: Globalizarea virală

2009-11-06T01:43:00.009+02:00

Am auzit că circulă ceva virus prin lume. Multe victime, agitaţie mare... Lumea se simte rău, începe să aibă dureri de cap, de piept, greţuri, îi piere pofta de mâncare şi simţul orientării... E grav, vă zic. Nu ştim cum se transmite, cum se tratează şi toată lumea e expusă. Până acu’, numărul de victime este incert, dar după cum e normal, n-apare la ştiri, ca să nu ne panicăm, că de – Guvernul n-a făcut nimic în privinţa asta... de fapt, care Guvern? Lumea se zvârcoleşte în chinuri, iar parlamentarii se joacă de-a preşedintele clasei. Dar ne-am obişnuit deja...

S-a inventat vreun vaccin? Nu. S-a făcut vreo campanie de informare a populaţiei? Nici. S-a pus cineva în carantină? Vezi-ţi de treabă... toată lumea umblă liberă pe străzi de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Lumea în care trăim, dragii mei, lumea în care trăim...

În FIECARE secundă, se îmbolnăvesc alte două persoane şi, cu toate astea, autorităţile se poartă ca şi cum ar fi ceva normal. „Lasă, bre', cât nu face lumea scandal şi nu iese nimeni în stradă, să se descurce şi singuri...” Şi-i plătim din banii noştri.

Poftim? Nu, măi, ce gripă porcină?! Vorbesc de dragoste, mamă! Lumea se-ndrăgosteşte într-un ritm alarmant. Şi nimeni nu face nimic!

Credeţi că-i de glumă? De ce, doar pentru că ne-am obişnuit cu ea? Lumea suferă-n tăcere şi nu zice nimic, doar pentru că medicii nu ştiu ce să facă? Asta nu-i o scuză... Ştiu că ne-am obişnuit cu un sistem medical disfuncţional, dar din când în când, mai tre’ să ne cerem şi drepturile.

Nu ştiu de ce nimeni nu mă crede că-i un virus. Da’ încercaţi, vă provoc...vedeţi de trece cu antibiotice. Nu trece? Deci, nu e bacterian, e viral.

Ştiţi cum se transmite? Nici eu. Poa' să fie la fel de bine pe calea aerului sau din apă, că am auzit de oameni care au ieşit „la un suc” şi dup-aia s-au îmbolnăvit grav de tot. A, şi prin atingere, nici nu mai zic... evitaţi orice contact, că nu ştiţi la ce poate să ducă. (Cu toate astea, nu-i tot timpul transmisibil sexual. Sunt unii care şi-o trag şi nu au nici o problemă după... sau numai unul dintre ei o ia.)

Perioada de incubaţie variază, nu ca la alte virusuri... de asta-i şi mai grav, că nu-l poţi depista la timp. La unii se manifestă imediat după contaminare. În câteva ore, se fac roşii la faţă, încep să le strălucească ochii de parc-ar fi beţi, au spasme faciale incontrolabile (sub formă de zâmbete) şi îi apucă leşinul sau durerile în piept. Dacă observaţi simptomele amintite, îndepărtaţi-vă imediat de persoana respectivă! Nu ştiţi de la cine l-a luat şi numa' vă treziţi în câteva minute că încă cineva din grup face la fel de urât. Sau poate chiar dumneavoastră...

Dacă aţi fost contaminaţi, e grav. Pregătiţi-vă pentru ce-i mai rău... ameţeli, apatie, lipsa poftei de mâncare, halucinaţii.... O să aveţi impresia că vedeţi persoane care nu-s acolo, poate-o să şi vorbiţi singuri, o să aveţi accese de plâns, apoi de râs, dar evitaţi manifestările publice, ca să nu fiţi luaţi de nebuni. Se zice că muzica languroasă şi filmele de dragoste înrăutăţesc simpotomele, aşa că evitaţi-le pe perioada bolii. Vestea tristă e că nimeni nu ştie vreun tratament. Nici măcar experimental! Singurul domeniu în care ştiinţa n-a încercat nimic... E-atât de gravă boala, încât medicii au preferat să se dea bătuţi înainte să înceapă, decât să se facă de rahat.

Şi cum trece? Bună întrebare... În unele cazuri fericite, organismul îşi dezvoltă anticorpi şi luptă singur cu boala. Unora le trece la fel de uşor cum au luat-o, alţii rămân cu sechele. În cazurile mai grave, însă, poate fi letală... Sunt oameni care-o poartă toată viaţa, declarându-şi în public resemnarea: „până ce moartea ne va despărţi!”. Şi lumea din jur plânge apoi, că ştie ce-i aşteaptă pe săracii...

Eu cred că nu-i corect să ne acceptăm pur şi simplu soarta. Eu zic să cerem ca Guvernul să facă ceva. Eu zic să scriem pancarte, să inventăm lozinci şi să ieşim furioşi în stradă ca să ne apărăm sănătatea. Să refuzăm răspunsurile negative. Să certăm conducerea ţării pentru că se preocupă cu probleme de suprafaţă. Ce gripă porcină?! Abia a apărut şi uite câtă vâlvă face...pe când dragostea ne chinuie de mii de ani!

Români, e timpul să luăm măsuri! E timpul pentru un protest anti-iubire!

(Toţi doritorii sunt rugaţi să vină săptămâna viitoare, pe seară, în piaţa cu fântâna, la semafor, lângă intrarea dintre nord a clădirii cu geamuri, purtând pancarte cu slogane, de preferinţă concordante. Vă aşteptăm!)

Eroarea nr. 26: Cel mai bun prieten al omului

2009-11-01T17:07:00.008+02:00

După o săptămână şi de chefuit în continuu (a se citi „documentat pentru blog”), mă aşez la calculator mai înţeleaptă, mai mahmură şi mai nedormită, pentru a vă-mpărtăşi ce am învăţat. Mi-ar plăcea să spun că e ceva legat de gaura din stratul de ozon, dar e de fapt ceva mult mai simplist, la nivel de „ce n-ai voie să amesteci cu ce”, „când ar fi decent să te opreşti” şi „subiecte care trebuie evitate cu orice preţ”. Bineînţeles că, aşa cum ne zice înţeleptul BestJobs, „expert e cel care a făcut toate greşelile posibile într-un domeniu foarte restrâns”, aşa că am eşuat în mod repetat înainte de a afla răspunsul corect la dilemele de mai sus. Dar sunt pe calea cea bună înspre a deveni expertă.

Dar nu ăsta-i subiectul dialogului, ci ce se-ntâmplă în stările acelea provocate de combinaţia de alcooale letală pentru raţiune (deşi eu eram destul de lucidă încât să observ diverse, căci, lipsită de raţiune cum sunt chiar şi trează, n-am fost foarte afectată de atrofierea acesteia). Să mai explic cât de drăguţi sunt oamenii când îşi pierd coordonarea? Nu, asta ştiţi şi voi. Cum se duce lumea la baie mai des decât apucă să bea? Nu, asta aţi trăit-o cu siguranţă. Dar câte tâmpenii îşi permite lumea să facă, dând apoi vina pe băutură? Daaaaa... asta e de disecat pe lumină.

Alcoolul are dublu rol: de scuză, respectiv de ajutor. Cum adică? Păi, urmăriţi-mă...

Deci, oamenii fac tâmpenii. Şi treji fiind, dar mai mult beţi, pentru că – nu-i aşa? – sunt beţi. Şi alcoolul scuză multe, de parcă n-am fi noi cei care l-am îngurgitat. Dar nu, după ce devine el stăpân, ne putem permite să spunem că nu mai eram în control după ce băutura s-a scurs către stomac şi înapoi spre creier, proces al beţiei pe care nu l-am mai trăit în trecut şi nu ştiam ce se întâmplă. Am crezut că de, poate bem şi se transformă vinu-n apă – dacă tot nu ştim să facem ca în Biblie, măcar invers.

Aşadar, alcoolul e alibiul perfect pentru orice tâmpenie pe care ne-am fi dorit – dar nu şi permis – să o facem lucizi. Cum are diferite efecte asupra diferiţilor oameni, nimeni nu va şti vreodată care-a fost adevăratul grad de beţie, aşa că vom putea minţi cu neruşiare fără să existe dovezi împotrivă-ne. Ergo, alcoolul ca şi scuză.

Dar alcoolul poate fi şi un argument în favoarea noastră, căci – umblă vorba – „oamenii sunt sinceri când sunt beţi”. (Asta-i preferata mea, pentru că are nişte conotaţii drăguţe dacă-mi vomită, spre exemplu, cineva în poală. „Oamenii-s sinceri, zici? Deci, ca să fii sincer, îţi vine să vomiţi când mă vezi, da? Drăguţ...”) Dar oamenii se vor folosi de rolul acesta numai dacă au făcut ceva lăudabil şi care merită să le fie atribuit. „Mai ştii că ţi-am spus că te iubesc aseară? Ştii ce se zice, oamenii-s sinceri când sunt beţi. Cum, aia era soră-ta?! Ăăăă, păi...din greşeală... n-ai văzut că eram beat?”

Aţi observat care-i punctul culminant? Replica, reacţia... şi apoi alegerea: ajutor sau scuză. Funcţionează perfect în orice direcţie, atâta timp cât virezi la timp.

Acum, dragi elevi, un scurt exerciţiu: încadraţi următoarele gesturi într-una din categoriile de mai sus – scuză sau ajutor. Lucraţi pe perechi, dacă e nevoie.

1. Mozolelile întâmplătoare, determinate de ameţeală şi nicidecum de afecţiune.

2. Telefoanele date aiurea, la toată lumea din agendă – foşti, actuali, potenţiali, necunoscuţi – în ceas de melancolie acută.

3. Declaraţiile siropoase şi jenante, care vor fi regretate, disecate şi blestemate pe lumină.

4. Pupăturile, îmbrăţişările şi „te iubesc”-urile provenite de la persoane care nu se ating decât în caz de Apocalipsă (asta mai mult în cazul băieţilor).

5. Dansatul pe mobila care n-are nici o vină.

6. Îmbrăţişatul obiectelor din baie pe care nu le vom denumi, din motive pe care nu le vom recunoaşte, că suntem nişte domni.

(Răspuns aproximativ: 1-4 cu câte un picior în fiecare categorie, în funcţie de consecinţe; 5-6 în categoria „scuză”, pentru persoanele fără probleme de comportament – pentru celelalte, opţional).

Deci, copii, alcoolul ne poate fi prieten sau duşman, după cum ne purtăm cu el. Şi ştiţi ce se zice: ţine-ţi prietenii aproape şi duşmanii şi mai aproape... aşa că luaţi aminte.

Eroarea nr. 25: La mulţi bani, pentru binele lumii

2009-10-21T21:22:00.002+03:00

În fiecare an, la o anumită dată irelevantă pentru tot restul lumii, un cineva sărbătoreşte evenimentul la care nu a contribuit în nici un fel, dar care l-a adus inevitabil pe lume. Bineînţeles că e un prilej de bucurie când ţi se aminteşte în fiecare an că eşti cu 355 (sau 6) de zile mai aproape de moarte (la care, iarăşi, nu contribuim – deci n-o sărbătorim, parţial şi pentru că nu-i cunoaştem data).

Între aceste două momente naturale ale vieţii noastre – de început şi de sfârşit – ne reamintim anual începutul, de parcă propria noastră existenţă n-ar fi suficientă dovadă a faptului că ne-am născut. „Ne-am”, impropriu spus, că doar nu „ne-am” noi singuri, ci „ne-a” cineva. Cu toate astea, ziua de naştere nu e vorba despre persoana care „ne-a”, ci despre noi, care „ne-am”, incorect din punct de vedere gramatical, logic şi moral. Deci, în loc să fie vorba despre agonia natală a respectabilelor noastre mame, cărora ar trebui să le mulţumim în fiecare an pentru găzduirea lor dezinteresată timp de 9 luni şi expulzarea mult prea dureroasă ce a urmat, ne batem prieteneşte pe umeri unii pe alţii pentru performanţa de a nu fi expirat de anul trecut şi până acum. Bravo nouă, deci.

Dar cine-s eu să stric pofta oamenilor de băut, când ăsta e un prilej la fel de bun ca şi oricare altul?... Că de Crăciun, bem pentru că există Moşul (sau cel puţin a existat până ce am împlinit 8 ani, fapt care nu ne opreşte, însă, să sărbătorim şi 40 de ani mai târziu), de Paşti pentru că Iisus a suferit, murit şi înviat, în această ordine (deci, să sărbătorim prin păcatul beţiei) – evenimente la care n-am contribuit în nici un fel. Aşa că de ce să nu mai adăugăm încă unul pe listă, la care măcar am fost prezenţi?... Sau care a generat prezenţa noastră, cum doriţi.

Dar să nu pierdem şirul poveştii... Obişnuim, cum ziceam, să sărbătorim în fiecare an momentul culminant în care am sfârtecat vaginul mamei pentru a intra zbierând în lume, împreună cu o masă de materii corporale despre care preferăm să nu amintim aici. Pentru acest mare act de curaj, merităm să fim răsplătiţi, în fiecare an, cu variate cadouri, în semn de umilă recunoştinţă a întregii lumi pentru onoarea de a fi păşit întrânsa. Iată că acest act generator de viaţă se dovedeşte a fi cea mai profitabilă afacere pe care n-am făcut-o vreodată, producând chiar şi 80-90 de tranşe de astfel de cadouri, în funcţie de speranţa de viaţă pe care ne-a pus-o mami în cârcă.

Nici un alt lucru pe care îl vom îndeplini în timpul vieţii cu mânuţele noastre nu va fi la fel de bine răsplătit ca şi ceea ce a reuşit mami cu aparatul reproducător. Să ne gândim... La nuntă, primim cadouri doar o dată. La absolvire – o dată. La angajare – o dată. La pensionare – o dată. Nici măcat atunci când noi, dragele de femei, vom sta cu picioarele crăcite în faţa unei armate de asistente, urlând din toţi rărunchii şi blestemând monstruleţul care nu vrea să iasă odată – nici măcar atunci nu vom primi cadouri, flori şi baloane decât o dată. Iar micul trădător care n-a făcut decât să urle? În fiecare an.

Observaţi inechitatea pe care-ncerc s-o evidenţiez aici. Nu că m-ar deranja să fiu sărbătorită anual pentru meritele pe care nu mi le asum (mulţumesc, mami), doar că a mai apărut o inechitate de-a lungul vremii. Mai nou, nu doar primeşti. Trebuie să şi dai.

Cum? Aşa, simplu. La fel cum lumea îşi exprimă recunoştinţa pentru faptul că ai întărit rândurile, şi tu eşti nevoit, la rându-ţi, să îţi exprimi recunoştinţa pentru recunoştinţa ei. Pe scurt, să dai de băut. Cred că toate lumea e familiară cu mecanismul de primit-bani-de-acasă-dat-pe-băutură-primit-cadouri-inferioare-ca-valoare-în-schimb. Adică circuitul aniversar al banilor în natură. Cumva, de-a lungul vremii, „restul lumii” s-a prins că ieşea în minus din toată afacerea zilei de naştere, aşa că a întors în mod ingenios raportul, făcându-l pe sărbătorit să iasă în minus, dar lăsându-i în tot acest timp impresia că iese în câştig! O mişcare extrem de profitabilă, după părerea mea, având în vedere câte zile de naştere au toţi cunoscuţii şi câte avem noi – una (în lipsă de personalităţi multiple).

Aşa că, dragii mei, iată cum a luat naştere cea mai inteligentă afacere piramidală din istorie. Una trage 9 luni, altul iese şi plăteşte, toată lumea câştigă. Genial, nu?

Eroarea nr. 24: A fost odată... şi înc-o dată... şi înc-o dată....

2009-10-11T14:02:00.002+03:00

“A fost odată ca niciodată...” Sau, ca multe alte dăţi, judecând după numărul de începuturi. Aşa debutau poveştile alea magice care ne-au tâm... ăăă... îmbogăţit imaginaţiile ca prunci, pâna la stadiul în care fetiţele, femei fiind, încă visează la personajul principal, iar băieţii – la palatele şi caii (putere) din poveste. Or fi fost ele utile şi lipsite de cusur când eram mici, dar acum, trebuind să le citesc la vârsta maturităţii... nepoatei mele, să zicem, le descopăr în toată splendoarea lor viciată.

Ce mă intrigă e că nu am sesizat la vremea mea că începutul e paradoxal, în felul lui, că toate întâmplările au fost doar „o dată”, deci, „ca niciodată”, deşi auzisem vreo 50 de poveşti la fel de unice unele faţă de celelalte, fiecare fiind în sinea ei cea originală, iar restul, plagiat. Concluzionez că era vorba de o singură întâmplare (că basmele nu mint), iar diferenţele au apărut din cauza povestitorilor, care, obosiţi fiind să tot alerge până la capătul lumii şi înapoi după prinţişorul ieşit la agăţat, au omis unele detalii, pe care le-au suprins alţii – sau, mă rog, ameninţaţi fiind de balaur, l-au mai lăsat şi pe el să câştige de câteva ori.

Ca să nu credeţi că-s de partea basmelor, priviţi, vă rog, personajele: era vorba mereu de un singur împărat, cu 3 unici feciori şi, în mod echivalent, de un împărat de la capătul lumii, cu 3 unice fete. Fiind vorba de o singură lume şi un singur capăt, deci şi de un singular „peste 7 mări şi 7 ţări” de unde a pornit împricinatul, aş concluziona că s-au scris nişte sute de poveşti despre aceleaşi 10-12 personaje, doar că privite de către naratori diferiţi. Deci, dac-ar fi să-mi imaginez lumea de „odată ca niciodată”, ar fi vorba de 148.939.100 km² de uscat, doi împăraţi, 6 copiii de sex opus, o vrăjitoare, nelipsitul cal vorbitor, unu până la trei zmei şi vreo 200 de povestitori pe margine, luând notiţe şi mângălind de zor.

(Diferenţele de ierarhie dintre personaje, portretele mai mult sau mai puţin flatante, deznodământul bătăliilor, detaliile picante omise sau nu, precum şi ordinea în care erau frumoase fiicele împăratului au apărut datorită unor daruri mai mult sau mai puţin consistente făcute de personaje consemnatorilor de pe margine, despre care nu avem date concrete, dar avem bănuieli consistente, din moment ce atunci nu era încă lansată campania „Nu da şpagă!”)

M-a mai enervat la poveştile cu pricina un detaliu – previzibil ar zice unii cititori, fondat, aş zice eu: personajul principal este un bărbat. Bine, dar nu asta-i problema, că nici eu nu mi-o imaginez pe Ileana luptându-se pe tocuri cu zmeul, ci următoarea: prinţişorul este foarte în toate felurile – frumos, inteligent, şiret, viteaz, perseverent, altruist, ambiţios şi bun la suflet, în timp ce prinţesa este – CUUUM?! Frumoasă. Atât, frumoasă. Ea nu trebuie să facă nimic decât să existe, să ţină gura închisă şi să-şi amintească să respire din când în când, ca să nu leşine până vine prinţul s-o salveze. Nu are funcţie, abilităţi sau competenţe – nici nu vreau să ştiu cum ar arăta CV-ul ei! – şi nici vreo altă ambiţie, decât să devină doamna Făt-Frumos. Şi ne mai mirăm de cuplurile politician/om de afaceri/actor/sportiv + fotomodel.... Atâta au înţeles fetele că tre’ să facă.

Să nu mai menţionez că e puţin plauzibil ca un om să crească într-o lună cât alţii într-un an (fapt care l-ar trimite pe Făt-Frumos în călătoria iniţiatică la scurt timp după ce a învăţat să umble), ca un cal să mănânce jăratic (detaliu care ar putea duce la experimente nefericite cu aminalele de casă), ca masculul de 1,80... hai, fie, 1,90 m să-l doboare pe zmeul de 4-5 m, cu 3 capete şi tot atâtea creiere şi multe alte informaţii menite să roadă în logica pruncilor ca rugina – dar bine, am înţeles, asta înseamnă basmul, ficţiune, magie, bla-bla... Şi copiii înghit totul, se minunează inocent şi aşteaptă extaziaţi acel „şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi...”

Bineînţeles, se mulţumesc cu atâta informaţie. „Au trăit fericiţi”. Cum? „Fericiţi”. Nu se întreabă de ce au stat 3 ore ca să asculte relatarea a 3 zile din viaţa lui Făt-Frumos, iar tot restul vieţii lui se poate rezuma în 3 secunde. Asta pentru că restul nu poate fi menţionat fără riscul de a crea coşmaruri micuţilor. Pentru că basmul se termină la nuntă. Nimeni nu vrea să ştie ce se întâmplă după şi să audă de copii, scutece, cheltuieli, probleme de infertilitate, reproşuri de natură sexuală, infidelitate, finanţe, divorţ, pensie, reumatism şi, eventual, azilul de bătrâni în care Făt-Frumos şi Ileana îşi numără zilele, sperând ca „adânci bătrâneţi” să se termine odată.

Deci, lasă, să audă copiii de partea frumoasă, să viseze fetiţele la rochia de mireasă de la 5 ani, fără a conta bărbatul lângă care-o poartă, să-şi imagineze băieţii că toate fetele sunt frumoase şi docile, şi să aibă apoi cu toţii un mare vid în cap în ceea ce priveşte partea de după petrecerea de nuntă... Vor afla ei, săracii, ce înseamnă de fapt „au trăit fericiţi”. Noroc pentru povestitori, că sunt cam toţi în mormânt, şi nu pot fi decât înjuraţi.

Eroarea nr. 23: Despre logică, la umbra cromozomului Y

2009-09-30T13:54:00.004+03:00

Relaţiile există. Pur şi simplu. Bune, rele, ele trebuie să fie, prin simplul fapt că noi suntem şi trebuie să socializăm. Deja nici nu se mai pune problema DACĂ ar fi cineva cu altcineva, ci doar cu CINE dintre cinevaii disponibili ar fi, dacă s-ar ivi ocazia. Pe scurt, băieţii nu mai trebuie să convingă fetele cum că ar fi bine să se lase agăţate, trebuie doar să-ncerce să agaţe, iar dacă nu eşuează lamentabil – ta-daaaaa! au o relaţie.

De ce vă povestesc toate tâmpeniile astea? Păi să vă zic. Ieşind eu în ultima vreme mai mult prin cluburi (doar ca să mă documentez pentru blog, nu din motive josnice), am constat că de fapt băieţii se cacă pe ei (mă scuzaţi). De ce se cacă pe ei (mă scuzaţi)? Pentru că tre' să agaţe.

Deci, să recapitulăm. Jocul de-a „hai să fim împreună” s-a simplificat în aşa măsură, încât prin simplul fapt că se gătesc şi ies în oraş, oamenii arată că-s predispuşi la a fi unii cu alţii. Deci trebe doar să araţi prezentabil, să nu te-mpiedici în drum spre domnişoara şi să-ncerci să nu te scobeşti în nas când vorbeşti cu ea pentru a avea toate şansele să primeşti (măcar) o conversaţie. Cu toate astea, masculii feroce sunt atât de îngroziţi la gândul că ar trebui să se ducă la o femeie şi chiar să-ncerce să deschidă gura, pentru a o lăsa apoi să atârne tâmp, până le intră o muscă în ea, încât preferă să sară peste toată etapa asta şi „să se prefacă neinteresaţi”.

Nu-mi ziceţi iară că am ceva cu bărbaţii, pentru că aceste concluzii sunt adunate din popor, de către mine direct, adică din gurile amicilor mei semi-beţi şi semi-sinceri. Cu această ocazie, am purtat atâtea discuţii în care eu eram stupefiată cum că de ce nu se duc la domnişoara care se holbează la ei şi pe care o plac, iar ei erau transpiraţi de la cum îşi ţineau picioarele cruciş să nu facă pe ei de spaimă, încât n-am putut concluziona decât că mă aflu într-un univers paralel, în care bărbaţii au devenit femei, şi deci nu mai tre’ să beau vreodată Long Island.

În această ordine de idei, am aflat că „- De ce nu vorbeşti cu aia?”, „-Ce, eşti nebună? N-o cunosc... Dacă mă refuză?!”, că „Ce bună-i aia... da’ ce să-i zic?” şi că „Lasă, n-o bag atăta în seamă, femeilor le place să fie ignorate”, concluzionând, în ordine, următoarele:

1. Bărbaţii sunt atât de îngroziţi de ideea de a fi refuzaţi, încât preferă să nici nu încerce pentru un „da”, de frica de a nu primi un „nu”. Degeaba argumentam eu că nu pot pierde ceea ce au – adică nimic – din moment ce nici n-o cunosc pe domnişoară, dar că au totuşi şansa de a nimeri acel 1% care i-ar face victorioşi, însă ei nici să n-audă, mai bine îşi păstrează poziţiile, decât să piardă – ce?! – nu ştiu, de parcă scorul ar putea coborî sub zero.

2. Bărbaţii şi-ar trage-o cu tipa din club, atâta timp cât nu trebuie să-i vorbească. Deci, n-au nici o problema cu a o lăsa pe individă să-i vadă dezbrăcaţi, dar roşesc până-n vârful urechilor dacă trebuie să articuleze cuvinte. Asta nu mă face să cred decât că băieţii ar fi trebuit să înveţe în pruncie mersul, sexul protejat şi abia apoi vorbitul, în ordinea competenţelor pe care le deţin în prezent.

3. Cea mai bună scuză pe care o pot găsi masculii înspăimântaţi e că femeile trebuie ignorate. Adica da, mi se pare logic, şi eu tânjesc după un individ care să mă trateze ca pe un peştişor de acvariu pe care uiţi să-l hrăneşti cu săptămânile. De fapt, aşa iau naştere relaţiile, nefăcând nimic. Orice femeie suspină după o vorbă urâtă, o privire rătăcită sub fuste străine şi o mână fluturând a „lasă-mă-n pace”. Ce poate fi mai frumos decât un spate întors? Nu ştiu, zău.

Nu generalizez, Doamne fereşte, se prea poate ca subconştientu-mi să fi ales amicii mai incompetenţi, doar pentru a râde. Dar e suficient că există şi din ăştia destui, atâta cât să transforme vânătoarea într-un episod din Bugs Bunny, în care cel cu puşca se înmoaie de fiecare dată înainte să tragă. Scuzaţi-mi aluziile indecente... dar e prea drăguţ să-i vezi pe ei asudaţi şi bâlbâiţi şi pe ele nerăbdătoare şi zâmbitoare ca nişte garofiţe. Să fie ăsta motivul pentru sporul demografic negativ al României? Nu ştiu, ar trebui cercetat...

Eroarea nr.22: Lucruri care trebuie.

2009-09-05T22:24:00.006+03:00

Azi, o să-l iau la şuturi pe „trebuie”. Pot? De fapt, sunt la mine-acasă, n-o să-i întreb pe musafiri dacă pot intra încălţată.

Ştiu, sunt plină de frustrări din cauza tâmpitului de examen antemenţionat, dar nu numai de-asta îl urăsc pe „trebuie”. El a fost un imbecil tot timpul, şi-a mai băgat nasul pe uşa mea şi în trecut, doar că i-am trântit-o în faţă destul de repede. Acum, însă, a învăţat să pună piciorul în prag. Şi mă chinuie, nesimţitul, de parcă ar trebui să-l chem înauntru, să-l mă fac că îl cunosc şi să-l întreb de sănătate, înjurând tot timpul în gând că „ăsta n-are ce face, numa’ să umble toată ziua pe la casele oamenilor?...”

Cine l-a inventat pe el? Zău, cine e mama lui? Sau tata, până la urmă. Mă rog, cine a făcut comanda la barză pentru acest monstru mâncător de timp, energii şi ce fărâmă de sănătate mintală ne-o mai fi rămas?! E atât de popular, incredibil! Se plimbă prin toate gurile ca o târfă lipsită de scrupule şi-şi bagă nasul unde nu trebuie, ca o vecină pensionară, lipsită de activităţi.

Îl aud mereu, mă obsedează... E argumentul pentru tot ceea ce nu are argument, logica lipsei de raţiune şi punctul propoziţiei ce nici n-a început.

- De ce e nevoie să mă plimb 16 ani prin şcoli (sau 18, cu master), doar ca să uit ce m-a-nvăţat mama natură la naştere?

- Pentru că trebuie.

- De ce am nevoie de o hârtiuţă pentru a le demonstra oamenilor că-s deşteaptă, dacă am gură şi creier?

- Că trebuie.

- De ce să îmbătrânesc lângă o carte, pentru un examen, pentru o profesie, pentru nişte bani, pe care voi fi prea bătrână şi obosită ca să-i cheltui?

- Pentru că trebuie.

- De ce să nu râd, să nu cunosc lume, să nu-mi petrec timpul cu oameni, să nu dansez, să nu mă plimb, să nu trăiesc simplu, superficial şi genial de frumos?

- Pentru că nu ai voie să faci ce vrei. Ai voie să faci ce trebuie.

- De ce trebuie să fac ce trebuie?

- Pentru că trebuie.

Nu există argument împotriva lui. Dacă-i zici că e urât, o să-ţi spună că eşti tu chioară. Dacă-i spui că-i nesuferit, o să-ţi spună că eşti tu nesociabilă. Dacă ţipi că-l urăşti şi că nu-l suporţi şi că să iasă afară, el îţi va spune „Ohh... Ştiam eu că mă placi! Hai, dă-mi o îmbrăţişare!”

Oricât ai vrea să-l renegi, nu vei putea să scapi de lucrurile care „trebuie”. Pentru că ele au fost aici înaintea ta, iar tu, imbecilule care te-ai născut în secolul ăsta, tu nu trebuie decât să te mulezi frumos în graficul prestabilit de el. NU, nu unde-ţi place ţie! Uite-aici, unde lipseşte o piesă. Aşaaa... Şi înainte să-ţi dai seama, ai învăţat aşa de bine mişcarea, încât ţi-ai pierdut jumătate din viaţă făcând ce trebuie, în loc să faci ce vrei. Ai învârtit ca un hamster la rotiţa aia atâta timp, încât o să ţi se pară o imbecilitate să părăseşti mecanismul tocmai acu’, când ai pierdut atâtea... Dacă tot ai investit mult, să mai investeşti puţin, „ca să nu fie degeaba”. Şi o să ajungi să constaţi ca un tâmpit că n-ai mai văzut cerul de mult, dar că „uite de muşchi frumoşi am făcut!”

Mă întreb... Dacă am ieşi destul de mulţi din mecanism, oare nu s-ar prăbuşi naibii? Oare dacă ne-am băga cu toţii picioarele în ele de facultăţi şi am deveni subit autodidacţi, nu şi-ar pierde diplomele din valoare? Dacă am decide să ne declarăm iubirea la prima vedere, nu am sări peste zecile de întâlniri imbecile? Dacă am îmbrăţişa necunoscuţii pe stradă, nu am face o grămadă de oameni să zâmbească? Sau dacă am hotărî subit să facem ce vrem şi nu ce trebuie, nu am fi consideraţi genii în loc de superficiali?...

Până la urmă, oare chiar trebuie să atâtea?

Sau, de fapt, nu trebuie să nimic?

Eroarea nr. 21: Mâinele de ieri

2009-08-27T23:25:00.009+03:00

Vai, dragă, să vezi!... Am examen. Că-l am, n-ar fi o problemă, doar că tre’ să învăţ, ca să nu-l mai am. Şi ca orice obligaţie izvorâtă din inimă (din partea mai umbroasă a ei, cea în care ascundem scârboşeniile), o tot amân. Că de', poate expiră. Aşa am învăţat din experienţa mea de persoană mâncătoare de consumabile perisabile de supermarket. Dacă aştepţi destul de mult, expiră.

Însă problema-i că, expirând aceasta, spre deosebire de mâncărurile puturoase care se aruncă delicat la gunoi, ea se descompune direct sub năsucul nostru. Şi pute pregnant, până la proxima utilizare. Dacă aţi mâncat vreodată alimente expirate, veţi şti cum va fi pentru mine să dau examenul la anul. Exact, provocator de vomă.

Acum, ca să fiu în continuare fetiţa responsabilă a lui tata, fac ceea ce-i decent şi mă apuc de învăţat. Şi nu oricând, ci cum e indicat: de mâine.

„Mâine”, dragii mei, e un concept fabulos. Cam şi Făt-Frumos, spre exemplu, care cu siguranţă că există (dacă ai 7 ani sau dacă eşti femeie), doar că nu l-a văzut nimeni, deşi e urmărit general de câteva secole. Dar asta nu-l împiedică să distrugă toate relaţiile care nu-l includ şi şansele tuturor bărbaţilor care nu posedă cal alb şi sabie (şi să nu ne gândim la pervesităţi aici).

La fel şi „mâine”, există cu siguranţă. Doar că nu vine niciodată, căci se transformă mereu în azi. Nimeni n-a reuşit să-o vadă vreodată... Dacă stai cu ochii aţintiţi pe orologiul de pe desktop, aşteptând să bată ora 00:00, vei constata că se schimbă data, dar NU şi ziua – nu, nu vă lăsaţi amăgiţi, e o păcăleală universală! E de fapt aceeaşi zi, care-şi schimbă lenjeria şi se dă drept soră-sa mai mare şi mai râvnită! „Mâine” e doar o AZI travestită! Dacă vreţi dovadă, priviţi ceasurile (alea clasice şi deştepte, nu tâmpeniile ce-arată şi data, că aia-i funcţia calendarului), ele spun adevărul. Veţi constata că rumegă tot timpul aceleaşi ore. Ajung la doiş’pe şi o iau de la capăt. Deci, nu se schimbă ziua. E tot timpul azi.

Dar „mâine” întârzie la toate întâlnirile, nu doar la cea cu mine. Le trage clapa celor burtoşi, celor fără serviciu, studenţilor în sesiune, femeilor singure... Toţi îşi pun speranţele în imbecila ce nu mai apare. Se trezesc ciufuliţi, după o noapte de anticipaţie şi întreabă extatici: „Deci, deci, e mâine?!” – „Nu, e azi...” Şi feţele li se bosumflă a dezamăgire, că tre’ să mai aştepte încă o zi ca să se apuce de îndeletnicirile mult dorite... Că aşa fac oamenii de onoare, ca şi mine, nu-şi pot retracta cuvântul dat. Deci, vedeţi? Io vreau să învăţ. Doar că n-am când.

Oare nu ştie „mâine” că ea e ziua în care toate se întâmplă? Oare nu ştie câtă speranţă aduce în sufletele celor leneşi, iresponsabili sau slabi de înger? Câte burţi trebe lăsate, joburi începute şi examene trecute, toate sub hramul ei? Că oamenii s-au prins – astăzi nu merge, pentru că o ştim cum arată. Uite ce urâtă-i – gri, prost îmbrăcată, nepoliticoasă (nu mi-a adus burtă-n minus, nici adaos de inteligenţă), nu ne place de ea, să plece! să plece!... Să vie soră-sa cea bună, despre care am auzit că-i ALTfel, că nu e azi... iar azi e naşpa, deci mâine tre’ să fie bună, logic.

Pe acest principiu, populaţia s-a prins că toate începuturile trebuie să se întâmple mâine. Fără excepţie. Cu condiţia, bineînţeles, ca astăzi să fie naşpa (dar va fi tot timpul, din oareşce motiv – nuuu, nu de lene...). A, da, şi cu condiţia ca mâine să ajungă. Dar n-o s-ajungă. Căci „mâine” e femeie...

Dacă s-ar prinde lumea că azi nu e decât mâinele de ieri, s-ar mulţumi să-şi imagineze că e ieri şi că mâine a venit anticipat. Şi ar rezolva o grămadă de probleme. Doar că lumea nu se prinde...de ce oare? (Nuuuu, bineînţeles că nu de lene...)

Eroarea nr. 20: Umărul stâng sau umărul drept?

2009-08-09T13:26:00.008+03:00

Existenţa mea a primit de-a lungul existenţei ei numeroşi bobârnaci (ca să nu zic chiar şuturi în fund), nu suficient de dureroşi cât să urlu, dar suficient de supărători cât să mă screm, măcar puţin. Nu vă luaţi de cap, nu-i vorba de chestiuni seriose, ba dimpotrivă, de banalele discuţii – ba nu! – discursuri despre suferinţa semenului, pe care, dragul de el, se asigură să mi-o transmită în detaliu de fiecare dată când apare, discursuri care m-a-nvăţat mami că trebuie ascultate din „politeţe”, deşi politeţea însăşi cască în sinea ei. Sunt sigură că ştiţi despre ce-i vorba, chiar dacă voi – empatici din fire – n-o să recunoaşteţi că şi moralitatea voastră-i plictisită. Dar sigur aţi fost destinatarii – că-i prea mult spus interlocutorii – unor mesaje, cum s-ar zice, orale, pe care a trebuit să le ascultaţi, supuşi, din considerente de amiciţie/rudenie/moralitate pe care n-are rost să le detaliez aici.

Nu asta-i important, nici suferinţa voastră sau a mea (deşi nu m-ar deranja foarte tare o statuie drăguţă, în locul actualei, a lui Matei Corvin, din centrul Clujului). Importantă e constatarea ulterioară a interesului cu care ascultăm noi diverse chestii care nu ne interesează - deşi, dacă nu ne interesează, n-ar trebui să existe niciun interes ascuns. Daaaar! Realitatea ne demonstrează contrariul. Interesul investit într-o discuţie neinteresantă este direct proporţional cu nevoia de a fi ascultaţi la rându-ne, când vom turna stupizenii ce ne privesc doar pe noi la urechea vecinului. Adică, te mângâi empatic pe creştet acu', dar vai de tine dacă nu plângi în hohote pentru mine mai târziu!

Dacă suntem sinceri cu noi măcar pentru 30 de secunde, atâta cât ne ia ca să citim paragraful ăsta, vom constata că nu ne-a interesat niciodată prea tare vreo conversaţie care nu e despre noi, despre o persoană care ne interesează în mod direct, despre vreun fenomen care ne va afecta invariabil existenţa sau care nu e o bârfă prea bună pentru a nu fi ascultată. Observaţi cuvântul „noi” în centrul propoziţiei? (Bine, sau bârfa aia, care tot pentru amuzamentul nostru e.) Nu trebuie să-mi daţi dreptate, că ştiu că am. Nu mai putem fi sensibilizaţi de suferinţa sinceră, nudă, a interocutorului. Ne trebuie un strop de senzaţional sau câte un compliment, ca să nu adormim.

Ajungând eu la aceste concluzii, bazate pe pura constatare empirică a propriei egocentricităţi, mi-am dat seama că scorurile sunt destul de triste. Dacă ne interesează atât de puţine subiecte cât cele ce ne privesc pe noi + rudele apropiate + eventual, 2-3 potenţiali concubini, rezultă că nici de noi nu sunt interesate decât la fel de puţine persoane câte degetele de la o mână (sau de la două, pentru cei norocoşi, cu familii lărgite), astfel încât am putea trăi liniştiţi într-o mănăstire, neexistând decât pentru personalul preasfântului stabiliment şi pentru şeful acesteia. Adică noi, câţiva alţii şi Dumnezeu. Cam asta e ecuaţia vieţii noastre. (Chiar mai restrânsă, pentru atei.)

Deci, până la urmă, Robinson Crusoe n-a fost un izolat, ci un pionier. S-a gândit să nu se supună singur la conversaţii plicticoase, din moment ce nu avea nici el însuşi tare multe de zis, aşa că şi-a înscenat un naufragiu, şi-a luat un concediu mai lung şi a învăţat un sălbatic să vorbească doar atât cât trebuie, adică esenţialul. Când a început şi ăla să devină prea coerent în engleză, a oprit primul vapor şi a fugit naibii de pe insulă.

Morala? Nu sunt atâtea insule pustii, câţi oameni exasperaţi de conversaţii tâmpite există.

Eu am avut parte de destule, până acum, şi pot spune cu mândrie că nu mi-am plătit în totalitate datoria de povestiri reciproce a suferinţelor, deşi aş avea câteva sute de urechi datoare să mă asculte. Dar aş prefera să nu mă mai întrebe nimeni pentru tot restul vieţii „ce fac”, decât să-mi mai expun umărul la jeliri din motive atât de stupide, că-mi dă eroare creierul şi mă restartez numai la auzul lor. Dar dacă nu mă cheamă Robinson Crusoe şi nu m-am născut în epoca (şi în cartea) potrivită, n-am şanse de scăpare...

M-aş muta cu cortul în parc, dar apoi m-ar deranja televiziunea, ca să mă întrebe pentru ce militez. Sau jandarmii, cu o rugăminte amabilă, după caz.

Mi-aş „scăpa” mobilul în toaletă, doar că ar exaspera maică-mea că nu m-ar mai putea suna zilnic, după care mi-ar cumpăra altul, iar dacă l-aş scăpa şi pe ăla, s-ar muta la Cluj, ca să vorbim direct.

Mi-aş şterge contul de Messenger, doar că e indisolubil legat de contul de mail cu acelaşi nume, iar de ăla am nevoie, mama naibii de tehnologie... iar dacă pur şi simplu nu l-aş mai folosi, aş fi considerată nesociabilă şi sălbatică, presupunându-se că le-am dat tuturor ignore.

Asta e. Suntem blestemaţi să trăim într-o logoree zilnică, obligatorie şi cu titlu de politeţe, pentru a fi acceptaţi în rândurile „societăţii civilizate”, aia care s-a născut cu Pedigree-ul de gât, care a-nvăţat să facă caca ce nu pute şi să aibă alergie la haine ieftine. Aceşti neni educaţi – nu ca noi! – ne învaţă că e politicos să te faci că-ţi pasă, să te supui la febră musculară din zâmbete forţate şi să blestemi clipa de faţă doar în gând, fără a-ţi mişca vreun muşchi al feţei – pentru ca nu cumva să gândească cineva despre tine că eşti nepăsător. Deşi eşti.

Mi-ar plăcea să am curajul să-l privesc, odată, pe suferind drept în ochi şi să-i spun calm: „Nu îmi pasă.” Oare ce se va-ntâmpla? Punem pariu că se va bloca şi va uita tot? Că doar suferinţa nu merită să existe decât dacă naşte compasiuni nesincere. Iar fără bătutut pe umăr atât de necesar, nu merită să facem risipă de apă şi săruri atât de vitale. În schimb, cred că mi-ar adresa o urare de socializare cu mama într-un mod nenatural, spusă cu atâta năduf, că aş respira uşurată ştiind că nu mai trebuie să vorbesc cu el pentru tot restul vieţii.

Sună bine. O să încerc. Mami, dacă sughiţi, să ştii de ce...

Eroarea nr. 19: De nevoie şi silit de circumstanţe...

2009-07-04T14:57:00.014+03:00

Dragă cititorule,

M-am gândit... Relaţia noastră evoluează constant, ne cunoaştem din ce în ce mai bine, avem încredere unul în celălalt, ne respectăm reciproc...ce altceva mi-aş putea dori de la o relaţie virtuală? Suntem perfecţi unul pentru celălalt! Aşa că m-am gândit să ne căsătorim. Vrei?

Cum de ce? Poi...că aşa se face...avem o relaţie stabilă...ne-nţelegem bine...ce altceva a mai rămas?

Cum adică nu ne cunoaştem? Ne ştim de LUNI de zile!

Cum nu eşti hotărât?! De ce? Ce-i în neregulă cu mine?!? De ce avem o relaţie dacă nu mă placi?

Cum şi ce dacă mă placi? Dacă mă placi acum, n-o să mă mai placi şi mai încolo?...

Timp?! Ce timp îţi trebuie? Poi nu ne luăm acum, eşti nebun?! Până rezervăm sala, până anunţăm rudele, până facem pregătiri...mai durează. Ne logodim şi mai vedem peste vreo 2 ani cum merge. Deci, vrei?

Mna bun, să trecem la subiect. Logodna e o prostie. Dar nu logodna clasică, de „vrei să ne căsătorim? – da, iubitule!”, ci logodna contemporană, ultra-modernă şi extra-lungă, de „ai vrea? – măi, parcă aş vrea...” şi aşteptăm vreo câţiva ani să vedem dacă nu ne-am răzgândit. Nu ştiu cui i-a venit ideea să transforme acest „pentru totdeauna” într-un „pentru câţiva ani, iar dacă dup-aia încă mai vrem, facem pregătiri”. Cert e că logodna a devenit o etapă obligatorie într-o relaţie cât de cât stabilă – şi mai ales după o anumită vârstă, de parcă don’şoarele ar fi cu termen de valabilitate. Mai nou, nu mai e că „Vai, dar vă căsătoriţi? Ce surpriză!”, ci „Cum, nu te-a cerut încăă?!”, adică regula fiind cerutul, cu posibilitate de răzgândire şi excepţia (îngrijorătoare, de altfel) fiind o îngrozitoare relaţie de lungă durată, fără inel pe deget, caz în care domnişoara va fi foarte confuză cum că de ce nu o doreşte dumnealui pentru totdeauna, dacă tot a dorit-o până acum.

Eh, eu, ca o demodată ce sunt, mă consider totuşi că, fiind vorba de cea mai importantă alegere din viaţă, ar trebui să dureze ceva mai mult decât o sesiune de cumpărături – adică, dacă tot e pentru următorii 50-80 de ani, să alegem cu grijă. Nu luăm prima hăinuţă care e mărimea noastră...las’ să fie şi frumoasă, şi călduroasă, şi...mă-nţelegeţi, că dup-aia nu mai avem bani de alta. Dar mă rog, domnişoarele din ziua de azi (majoritatea, deci, că aşa gândim aci pe blog, în majorităţi) sunt de altă părere. Chiar dacă nu-s ele foarte hotărâte că s-ar căsători cu partenerul, parcă ar fi frumos să le ceară, să fie aşa, mai stabil, că sună mai fumos „logodnică” decât „prietenă”, să ştie dânsele că masculul le-ar lua, la o adică, chiar dacă ele nu s-au decis, aşadar că iubirea lor pentru ele e veşnică, chiar dacă numai temporar. Deci, nici căsătorie, că e prea serios, da’ nici doar relaţie, că e prea superficial... mai bine „logodnă”, că e un „momentan, pentru totdeauna”, aşa, ca un fel de validare că „produsul” nu e stricat şi poate fi utilizat dacă nu se schimbă condiţiile, un fel de „clinic sănătos” da’ vedem dup-aia la ce foloseşte, un fel de ştampilă de „rezervat” pusă de cavaler pe fruntea domniţei, pentru liniştea sufletească a amândurora.

De ce atâta vâlvă pentru acest „rezervat”? Pe cuvânt dacă ştiu... Că sunt aproape sigură că nu toate mândrele sus-menţionate şi-au găsit în mod magic sufletele-pereche şi sunt aşa de sigure de asta, că vor musai conformarea primarului că se pot iubi în pace. Dacă e suflet-pereche – apăi e iubire adevărată şi nu expiră, deci nici o grijă. Dacă nu e iubire adevărată – apăi răbdare, dragele mele...nu vă grăbiţi către o viaţă întreagă de „găteşte-mi iubi/vezi că ai ratat o pată/plânge copilul, fă ceva”, că oricum vă aşteaptă, da’ măcar să fie cu persoana potrivită, că e mai puţin amar.

Oricum, că se pripesc femeile n-am zis-o eu, o zice vorba aia, din popor (cu fata la măritat) şi rata divorţurilor, care creşte ca pusă la dospit. Eu nu vreau să arunc cu acuze, dar e vina femeilor. Este, na! Că mai rar se agită domnişorii să ofere imbecilul ăla de inel cu orice preţ. E vina domniţelor, că dânsele se stresează, îşi frâng degeţelele şi se dau cu curu’ de pământ să fie cerute. Aşteaptă întrebarea aia ca şi rezultatele de la analize – până nu le primesc, parcă se simt deja bolnave... Şi chiar le apucă, aşa, o surdo-muto-orbire pâna la întrebarea cu pricina, că nu mai observă nici un gest romantic de-al partenerului, nu mai aud nici o vorbă drăgăstoasă şi se-mbufnează în mod misterios, oferind doar tăcere totală. Şi nu e leac pentru boala asta, până ce nu le cere nenorocitu’ odată...

Dar mai suferă domnişoarele astea şi de o uşoară amnezie, că uită de partea cu „pentru totdeauna”, adică atâta-timp-cât-mă-pot-mişca-cât-respir-cât-mai-rezist-pe-pământul-ăsta-te-vreau-numai-pe-tine-iubi, iar îmbufnările descrise mai sus, plus dulcele apelativ de „nenorocit” nu-mi inspiră tare multă iubire, dar cine-s eu să judec, nu?... Doar o umilă necăsătorită... Deci, nu e atât de importantă continuare (care oricum e mai proastă decât prima parte, cam ca şi la filme), căci putem rupe oricând logodna (că de-aia-i aşa lungă, să se rupă uşor), important e inelul, ale cărui sclipociri fură minţile, telefoanele extatice pe la rude şi vitalul „Fatăăăăă, m-a ceruut!!”

Mai trist de atât – dacă se poate – e că domnişoarele noastre se vând cam ieftin. Lor le trebuie să fie cerute – nu musai şi luate – iar confirmarea faptului să individul le-ar putea vrea într-un viitor îndepărtat le-nnebuneşte în aşa măsură, încât fac ele ÎNSELE apropo-uri, ca să mişte ceva „imbecilul”. Iar prin apropo-uri înţelegem, bineînţeles, istericale şi lacrimi şi „tu-nu-mă-vrei”-uri şi „bine-atunci-plec”-uri şi certuri interminabile şi ameninţări, căci – nu-i aşa? – ce poate fi mai romantic decât să forţezi mâna iubitului ca să te ia „de bună voie şi nesilit de nimeni”?... Iar în condiţiile astea, cererea – ah, cererea! cea care smulge lacrimile audienţei şi surprinde în mod sincer domniţa în orice film – va fi cel mult finalul obosit al unei certe, un fel de „Mno, tu... hai să ne logodim, că vedem dup-aia ce facem. Vrei?” – „Da, normal că vreau...mult ţi-o trebuit! Să văd inelul...aşa piatră mică mi-ai luat?!” (Staţi, să-mi şterg o lacrimă...)

Dar, vai, să nu aruncăm tot gunoiul în curtea Evei! Şi bărbaţilor pare să le convină varianta asta prelungită a logodnei. De ce? „Poi, ca să-ncercăm, să vedem cum merge.” Cum merge ce? „Poi, o căsnicie simulată.” Ba, pardon! Există deja o căsătorie simulată, în care poţi face ce doreşti, fără acte şi fără consecinţe – se numeşte „relaţie”. „Ăăăăă...poi, atunci, ca să nu ne grăbim, să vedem cum ne înţelegem...” Ah, dragă, dar atunci nu te grăbi cu nimic şi nu cere „pentru totdeauna” ceva ce nu-i sigur nici „pentru acum”, mă-nţelegi?... Mai bine recunoaşte că ţi se-nmoaie genunchii atunci când auzi de căsătorie şi că ţi-ai prelungi ultimele zile de libertatate cât se poate – slavă Domnului cu sălile astea, că nu se găsesc de pe o zi pe alta! De fapt, acesta este singurul motiv pentru care bărbaţii acceptă o nuntă fastuoasă, cu toate rudele/prietenii/vecinii din lume, cu multe flori, politeţuri şi muzică pentru toate gusturile...pentru că durează o veşnicie pregătirile, iar lor le mai rămân câteva luni de viaţă.

Până la urmă, nici nu ştiu de ce e obligatoriu să ne căsătorim. Părerea mea umilă e că nunta ar trebui să fie un eveniment cu totul special şi ieşit din comun, foarte rar întâlnit – cam la fel de rar ca şi, să zicem, iubirea adevărată – iar numai cei care chiar se iubesc, după cum ziceam mai devreme, ar trebui să aibă privilegiul de a se numi căsătoriţi... restul să stea frumos pe margine şi să aplaude. În aceste condiţii, ar avea de respirat şi domn’ primar, am mai face şi noi câte-o economie...şi bărbaţii, săracii de ei, ar fi scutiţi de scenele jenante de mai sus. Ce ziceţi...ne e milă? Îi salvăm? Desfiinţăm logodna?... Ridicaţi o mânuţă, să numărăm...

Eroarea nr. 18: XY + XY = love

2009-06-06T13:45:00.018+03:00

Mă frământă pe mine o dilemă zilele astea. (Dacă e numai una la 2 săptămâni, e trist, veţi zice; dar nu, sunt mai multe, doar că una e de zis cu voce tare. Şi e oarecum naturală cronologic, deoareşce m-am legat de femei, m-am legat şi de bărbaţi, ce ne-a mai rămas decât... corect! Homosexualii.) Deci, mă contrariază pe mine cum homosexualii, ca subspecie sexuală, trezesc atâta fascinaţie în cetăţenii înconjurători, încât ne este permis ca fiecare să avem vreo părere despre ei - ori pro, ori foarte „uec” contra, dar nici un „nu-mi pasă”. Mai pe limba mea, adică, obiceiurile sexuale ale unora sunt atât de interesante încât avem voie să le aprobăm sau nu, să fim oripilaţi sau nu, să le discutăm în public, ba chiar să le interzicem, că doar nu e ca şi cum ar fi private şi s-ar întâmpla în dormitorul cuiva între aparatele reproducătoare personale ale respectivilor. Deci, să facă oamenii ce le zicem noi să facă şi cu cine, că aşa e frumos şi moral, să urmeze reţeta clasică pentru confortul nostru personal şi să nu lezeze indirect conştiinţa noastră curată, care-şi pune mâinile în urechi şi cântă „la-la-la-laaaaa...” când aude de sex.

Partea întâi a dilemei: toată lumea este ori bărbat, ori femeie, doar aceştia despre care vă vorbeam adineaori, mai speciali fiind, sunt „gay”. Adică preferinţele lor sexuale sunt aşa de relevante încât trec chiar înaintea sexului dat de mama natură, devenind în primul rând „gay” şi abia apoi orice altceva. Interesul pe care îl trezeşte persoana cu care şi-o trage (scuze, mami) tipul respectiv în privat depăşeşte necesitatea pentru orice alt detaliu biografic. Dacă nu vă sună cunoscut, număraţi vă rog de câte ori aţi auzit frazele: „Am un amic gay...” şi „Îl vezi pe tipul ăla? E gay” şi apoi gândiţi-vă, comparativ, de câte ori aţi auzit pe cineva prezentându-se cu „Salut! Sunt Monica... pro blow job” sau „Bună, mie îmi place să stau deasupra. Şi lucrez în IT”. Scădeţi din prima categorie de fraze pe cele din a doua şi va rezulta măsura exactă în care noi ne băgăm nasul unde nu ne fierbe oala.

Cei doi cititori ai mei se vor revolta acum, acuzându-mă că încurajez homosexualitatea, distrug tineretul ţării şi alte afirmaţii cu iz de Noua Dreaptă. Nu, scumpilor, n-o încurajez, la fel cum nu încurajez în mod special nici poziţia misionarului, nici pe cea cu 6 şi 9, căci, aberând eu ca o femeie, am impresia că nu e treaba mea cine cum şi-o trage (scuze, mami), când şi cu cine, atâta timp cât nu sunt eu inclusă în ecuaţie. Dar alţi oameni cu o moralitate mult peste a mea – preocupându-se într-o asemenea măsură de viitorul tineretului, încât îşi zbârlesc părul pe ceafă gândindu-se că odrasla ar putea s-o ia pe căi greşite privind vreo paradă gay sau văzând doi bărbaţi pupându-se pe stradă – ţin morţiş să anihileze orice urmă de existenţă a unor manifestări sexuale „deviante”, căci – nu-i aşa? un sărut e foarte obscen dacă nu are loc între limbile potrivite. Să-i crucificăm, dar, pe homosexuali, şi să lăsăm copii să-şi scoată liniştiţi de pe reţea pornoşaguri, documentare despre orgii şi zoofilii şi să-şi fumeze în voie joint-ul. Totul e permis, atâta timp cât e între un bărbat şi o femeie. Sau, mă rog, mai multe...

Partea a doua a dilemei: cine naiba a spus că puterea exemplului e atât de al dracului de eficientă? Adică, are cineva impresia că mie îmi place de băieţi pentru că aşa m-a învăţat mami, nu pentru că natura a funcţionat corect în cazul meu, dotându-mă şi cu aparatul reproducător corect, şi cu raţiunea intactă? Oamenii chiar cred că pruncul lor, uitându-se la doi bărbaţi fiind afectuoşi pe stradă, se va gândi „Ah, nu ştiu ce fac nenii ăia acolo, dar arată foarte interesant, o să ţin minte pe când cresc, iar când voi avea primele zvâcniri sexuale, o să mă asigur că vor fi întreptate în direcţia aia şi nu către plictisitoarele de femei...” ? Permiteţi-mi să cred că nu aşa funcţionează, iar dacă nu e de ajuns că s-a demonstrat ştiinţific că homosexualii se nasc cu o problemă şi nu prea au de ales – deci, nici vorbă de puterea exemplului – explicaţi-mi atunci de ce nu ne-am făcut cu toţii vedete porno uitându-ne la clasicele filme de după doiş’pe de la teve? De ce nu am devenit sado-masochişti şi de ce nu ne-am îmbunătăţit subit performanţele sexuale văzându-i pe ăia cu cât nesaţ şi-o trag (scuze, mami), dacă tot suntem aşa influenţabili?... Am fi fost o naţie de potenţi şi-ar fi crescut natalitatea peste noapte, dar din informaţiile mele, e încă în scădere, deci nu funcţionează chiar aşa.

Iarăşi simt nevoia să mă explic: copii, asta nu înseamnă că încurajez manifestările homosexuale. Nu, nici paradele. Dar nu pentru că viitorul ţării se va ofili privindu-le, ci pentru simplul motiv că nu mi se pare foarte inteligent să dai de bunăvoie unui popor întreg indicii despre sexualitatea ta, că atunci o faci cu mânuţa ta chestiune de interes naţional, în loc să ţi-o păstrezi privată, cum intenţionezi. Nu trebuie să manifesteze pentru faptul că sunt gay, drăguţii de ei, la fel cum nici eu nu mă-mbrac în pene roz să urlu prin capitală că mie-mi place să o fac cu un bărbat... La fel cum nu există nici Parada Frigidelor, nici Clubul Zoofililor, nici Party-ul Celor Care o Fac în Grup... Să ne păstrăm, dar, organele reproducătoare, cu preferinţele lor cu tot, pentru noi.

Partea a treia a dilemei: oare nu-i de ajuns că suferă săracii (căci mă gândesc că nu au prea ales să se nască aşa), că sunt marginalizaţi, că sunt singuri, mai tre’ să-i chinuim şi noi?... Adică, să ne gândim puţin: noi suntem câteva miliarde, şi tot avem probleme amoroase. Ei sunt câţiva, dintre care vreo 10% au curajul să se manifeste fără să fie arşi pe rug, 3% nu sunt eligibili, 5% sunt deja luaţi, iar restul de 2% se întâlnesc din an în Paşti, când se aliniază planetele. Nah, gândiţi-vă câte variabile trebuie să elimine săracii oameni până să ajungă să aibă o relaţie funcţională: să nu se dea la vreun heterosexual (că o iau în freză), să nu fie luat tipul (că o iau în freză de la iubit), să-l placă pe individ, individul să-l placă pe el, să aibă lucruri în comun, să existe atracţie, să funcţioneze, să aibă amândoi chef de o relaţie, să nu se înşele reciproc, să nu se plictisească, să comunice, să fie înţelegători unul cu celălalt, să se îndrăgostească într-un final, doar ca să venim noi să dăm cu pietre de pe margine şi să urlăm că sunt depravaţi. Şi tot noi suntem victimele?...

Partea a patra a dilemei: dacă nu sexualitatea sus-comentaţilor ne deranjează, oare ce ne displace? Să fie gestica languroasă, clipitul din genele rimelate, vocea piţigăiată, râsul în mod forţat cristalin, hainele prea roz şi prea strălucitoare?... Iritant, nu-i aşa?

Dar vai...parcă-mi sună cunoscut! Nu am mai văzut pe undeva gesturile astea? Ah, ba da, la nişte creaturi la fel de enervante, care se numesc „femei”. Să facem atunci un marş împotriva LOR! Ele i-au învăţat pe homosexuali toate gesturile astea cu care ne zgârie acum retina, ele le practică de când e lumea – să stârpim, dar, răul de la rădăcină. Dacă nu contează sexualitatea indivizilor, ci doar manifestările efeminate, să-i crucificăm pe toţi vinovaţii laolaltă, femei şi homosexuali, de dragul corectitudinii...

Mna, nu ştiu ce aţi înţeles voi, dar eu ştiu ce cred: că suntem nişte sclifosite şi nişte mironosiţe (toţi, inclusiv bărbaţii) şi profităm de faptul că s-a nimerit să ne pliem pe reţeta clasică de normalitate sexuală, nu că am avea noi vreun merit. Iar dacă tot s-a nimerit să fim norocoşi, hai să ne băgăm în vieţile altora şi să ne facem „sâc-sâc” că ei n-au fost. Dacă sună distractiv, imaginaţi-vă atunci cât de distractiv ar fi invers. Nu v-ar veni, fetelor, să o faceţi tot cu o fată, pentru confortul psihic al oamenilor de pe stradă? Iar voi, băieţilor, n-aţi sta în minunata poziţie „aplecat” doar ca să nu se oripileze vecinii? Cum, nu aţi face acest sacrificiu?! Dar aşa e normal! Ce-i cu voi, bolnavilor şi imoralilor! Acasă cu voi, şi să nu ieşiţi din cameră până vă vine să o faceţi cu o persoană de acelaşi sex!!... Nu v-ar fi ruşine...

Eroarea nr. 17: De ce iubim bărbaţii.

2009-05-15T11:29:00.006+03:00

Doamnelor şi domnilor, stimaţi cititori, onorată audienţă...

Am fost acuzată, în nenumărate rânduri, de nişte... nişte cunoscuţi! - că nu le pot spune altfel - cum că aş fi misandră. Cum s-a ajuns la această concluzie? Intuiesc că numai prin metode mârşave, menite să mă discrediteze în mediul virtual în care sunt atât de cunoscută, precum bine ştiţi şi voi (ăştia doi, care citiţi). Doresc, cu această ocazie, să dezmint odiosul zvon: eu n-am nimic împotriva bărbaţilor, doar că nu-s de partea lor. Îi tolerez şi-i respect, ca nişte vecini de scară, colegi de facultate şi oameni de pe stradă ce-mi sunt. Le adresez multe gesturi familiare, unele necesitând doar un deget, altele chiar toată mâna (pentru o strângere familiară) sau capul, plecat sugestiv în public, a recunoaştere reciprocă şi iubire neţărmuită.

Nici nu ştiu cine ar putea să nu iubească aceste graţioase fiinţe, venite în lumea noastră murdară direct din Rai, cu aripi de înger, strivite ulterior sub tocurile nemiloase ale femeilor. Aceste făpturi au luptat secole de-a rândul pentru egalitatea între sexe care le este pe nedrept refuzată şi astăzi, când sunt trimişi fără milă la bucătărie şi la odrasle, în timp ce nesimţitele de femei conduc nave, întemeiază ordine secrete, ajung pe lună şi-şi desemnează prima femeie-preşedinte de culoare.

O altă mare nedreptate li s-a făcut când li s-a furat de sub nas titulatura de "sex frumos", rămânându-le doar insipidul "sex tare", care face trimitere la obscenităţi ce nu le stau în fire sus-numiţilor domnişori. Nu-nţeleg, oare ei îşi toarnă ceară fierbinte pe picioare, pentru a o smulge apoi cu tot cu păr, urlând ca nişte războinici? Ei sunt cei care-şi frâng picioarele în tocuri de 12 cm, pentru a arăta mai ispititor în faţa nesătulelor de femei? Ei reuşesc să scoată 12 cm printr-o gaură de 8, după 10 ore de travaliu, 6 luni de glezne umflate şi 3 de greţuri matinale? Şi, oare, ei repetă experienţa, ca nişte fanatici, după 2 ani, pentru că "iubi" vrea şi un băiat?... Mnuu, dar lasă, să fie ei "sexul tare"... ei care leşină doar asistând la o naştere, care se scârbesc atunci când aud de absorbante şi care ţipă la epilat mai tare ca don'şoarele, după ce oftaseră, în prealabil, cu năduf: "Nu ştiu de ce vă tot plângeţi voi, femeile, atâta..."

Aproape la fel de mult ca şi egalitatea între sexe sus-menţionată şi perfect funcţională, îmi place egalitatea din cadrul cuplului. Mă refer, aici, bineînţeles, la sublimii masculi care spală, gătesc, dau cu mopul şi schimbă scutecele fără crâcnire, cot la cot cu iubitele lor. Eu n-am auzit până acum de la vreunul un cuvânt mai urât, o văicăreală, un "Ce, e treaba mea?! Eu îs bărbat!" în viaţa mea. Ba mai mult, majoritatea insistă cu înverşunare: "Iubito, ia hai şi-aşează-te tu comod, pune picioruşele sus... aşaaa... şi spune, ce vrei să-ţi facă puiu' de mâncare?" Şi am auzit şi de bărbaţi mai temperamentali, care urlă jigniţi: "Cum să faci TU curat?! Da' n-am făcut şi EU mizerie?! Nu-mi ştergi tu praful şi nu-mi speli tu farfuria, potoleşte-te!"

Aşadar, vreau să subliniez, aici, că bărbaţii sunt nişte făpturi sensibile, care visează doar la confortul unui cămin şi iubirea unei familii doar a lor şi care sunt dispuse la mari sacrificii pentru asta. De fapt, majoritatea bărbaţilor îşi iau concediu pentru creşterea copilului, vreo 2 ani/odraslă, ca să şadă acasă şi să strângă rahăţei, căci - nu-i aşa? - nu cariera contează pentru dânşii, ci împlinirea de a duce un cămin în spate. Mai dificil e doar să ţină-n frâu câte-o nebună de femeie, care vrea doar independenţă, petreceri şi experienţe sexuale în trei, şi s-o aşeze la casa ei. Dar bărbaţii - nişte firi, cum spuneam, sensibile şi răbdătoare - nu renunţă la femeia iubită şi aşteaptă şi 10 ani, dacă trebuie, până să fie ceruţi la beţie, să spună un "da!" frenetic şi să fie apoi părăsiţi, 2 ani mai târziu, când domniţei i s-or scurge ochii după unul mai tânăr.

Îmi mai place la bărbaţi că nu înşeală, că sunt plini de subtilităţi, că sunt grijulii cu limbajul şi atenţi la detalii, că strâng cu sfinţenie cojile de seminţe de pe jos, oftând neînţeleşi către fufa care se uită concentrată la meci, că lăcrimează când ele le uită ziua de naştere, că se-ntristează când ele zic "pizdă" prea des, că se bosumflă când ele nu observă că ei sunt proaspăt raşi sau cu freză nouă, că adorm nemângâiaţi când ele vin bete de prin birturi, că se plâng la prieteni, că prietenii-i consolează, că visează cu toţii la o zână călare pe un inorog, care să-i fure şi să-i ducă departe de lumea asta rea unde nu-şi găsesc locul...

Din toate aceste motive şi nu numai, îi iubesc pe domnii bărbaţi şi îi accept în viaţa mea, parţial şi pentru că soarta-mi reproductivă şade în mâinile unuia dintre ei. (Deşi, odată cu evoluţia medicinei - slavă Domnului! - necesitatea a devenit opţiune.) Deci, să nu mai aud bârfe şuşotite pe la spatele meu, care tot de femei sunt născocite, cu siguranţă, căci un bărbat nu ar putea fi niciodată în stare de asemenea urâţenii. Aşa că jur, cu mâna pe tastatură şi cu ochii pe blog, că-i voi iubi veşnic pe acei bărbaţi care spală, gătesc, plâng la filme de dragoste, suspină după persoana iubită, visează la copii şi la căldura căminului lor şi care aşteaptă, cu sufletul la gură, ziua în care vor păşi în faţa altarului, conduşi de persoana iubită... (măcar de-ar fi heterosexuali, sărăcuţii de ei.)

Eroarea nr. 16: Mielul, alcoolul şi românii.

2009-04-27T21:45:00.022+03:00

Iată că tocmai s-a terminat (mă rog, de vreo săptămână) magnifica perioadă a sărbătorilor de Paşti. Nişte zile binecuvântate, pline de lumină, bunăvoinţă şi belşug pe masă şi în suflete, zile în care fiecare persoană s-a întors în sânul familiei pentru a sărbători, înconjurat de cei dragi ai lui, marele miracol al Învierii Domnului. Nu?... Păi, NUUUUUU!!! Copii, să vă reamintesc, în caz că aţi fost orbiţi de marea de chifteluţe şi miei carbonizaţi: sărbătorile nu mai au de multă vreme rezonanţă religioasă. Au fost alte "tradiţionale trei zile", precedate de o săptămână de muncă pe brânci, înecate în colesterol, băute şi apoi dormite excesiv şi presărate, ici-colo, cu arhicunoscutele "Fie ca"-uri dătătoare de ulcere. A fost o sărbătoare românească în adevăratu-i sens, respectând toate etapele de curăţenie forţată (aspirat pe la colţuri, mutat patul de la loc, aruncat chestiile adunate prin sertare), făcut mâncare pentru tot blocul (5 feluri de carne, 7 de prăjituri, diverse amestecuri scăldate-n maioneză), mers la biserică în mod organizat şi apoi consumat TOATE produsele unei săptămâni de muncă, eventual şi cu alcool pe lângă, că doar ce-o face mai bun Serviciul de Urgenţă decât să ne primescă pe noi cu braţele deschise la pompat stomace?... (Acum iar vor sări cu gura câţiva sensibili cum că ei nu beau, iar a lor mămică găteşte verdeţuri chiar şi de Paşti - ştiu, dragilor, nici eu nu mă îmbăt până la lavaj gastric, dar prin simplul fapt că suntem români, participăm afectiv la ceea ce au binevoit unii să definească drept sărbători în mentalul colectiv, da? Buuun...) Nu cred că are rost să despicăm firul în patru şi să vă enumăr DIN NOU tot ce mă îngrozeşte, de obicei, la sărbători (zâmbetele false, mesajele stereotipe, mâncarea intoxicantă, rudele în valuri, imbecilele emisiuni tematice, "ce ai făcut de sărbători"-urile, afecţiunea programată, "pacea sufletească" ce te face să-ţi izbeşti voluntar capul de pereţi şi "spiritul sărbătorilor", spre veşnica lui pomenire), însă voi aminti, ca o simpatică ce sunt, principalele calităţi ale sărbătorilor, în general şi ale Paştilor, în special. În general...

Ador faptul că sunt programate. Vrei, nu vrei, ele vin, că aşa zice calendarul. Indiferent dacă ai chef sau nu, eşti în spirit 'au ba, te ţin buzunarele sau nu prea. Lucru care dă naştere la întrebări simpatice, de genul "unde mergi", "ce faci" sau chiar "ce găteşti", urmate în mod obligatoriu de sintagma "de sărbători", de parcă în perioada asta ante-programată de calendar ar trebui să te simţi subit mai altfel decât în restul anului. Şi te simţi. MAI NERVOS!
În directă legătură cu "ce faci" de sărbători, trebuie, neapărat şi fără cârteli, să te apuce un dor nebun de rude şi prieteni, care se va solda cu vizite drăgăstoase şi pline de efuziune pe la toate neamurile, strict limitate la cele trei zile magice. După care nu mai trebuie să le vezi tot restul anului, vă puteţi da şi în cap liniştiţi, fiind siguri că la următoarele sărbători veţi "renaşte în sunetul colindelor - sau al ouălor ciocnite" şi vă veţi simţi, subit, mai buni. Deci, după înţeleptul îndemn românesc, să ne iubim, fraţilor...."din An în Paşti".

În special...

Mă încântă peste măsură cum vin oamenii să pălăvrăgească la biserică în noaptea de Înviere. Căci venim cu lumânările aprinse să aflăm că ce... că Iisus a înviat? asta ştim - deja se cam repetă - în schimb, faptul că Ioana s-a îngrăşat - iată o veste răscolitoare! Blugii cei noi ai Cristinei - un eveniment ce trebuie discutat, iar ieşirea în club la beţii, ulterioară slujbei, trebuie rumegată chiar din curtea bisericii. Că aşa e românul, cu frica lui Dumnezeu, n-am bârfi fără să împărtăşească veştile cu Cel de Sus...
Îmi mai place şi minunata tradiţie pascală prin care, în spiritul milei specifice sărbătorilor şi postului antemergător, cuprinşi de o imensă bunăvoinţă, ucidem noi un pui de ceva, pentru a-l carboniza şi a-l devora cu recunoştinţă, în amintirea Marii Învieri a Domnului. Mă refer aici, bineînţeles, la drăgălaşii miei sau iezi care zburdau jucăuşi pe câmpie cu câteva zile înainte, visându-se ditamani oile lui Gigi, şi care, prin nesfârşita mărinimie creştinească, au sfârşit de sărbători chirciţi la voi în farfurie. Şi să n-aud prăfuitele explicaţii simbolice despre "mielul" care a fost Iisus, sacrificându-se, pe care le înţeleg şi le respect, dar - Doamne iartă-mă - de ce să ucidem nou-născuţi, chiar şi de animale, în spiritul unei sărbători CREŞTINEŞTI? Eu tare bine pot sărbători Paştele şi fără animalul de mai sus în farfurie, înlocuindu-l cu un porc, un pui sau chiar un peşte, care, ajungând la vârsta maturităţii, sunt sigură că au înţeles de ce au fost crescuţi şi că trebuie să moară.

Mă mai enervează şi titulatura de "sărbătoare", de parcă, dacă e trecută cu roşu în calendar, mai ştie cineva ce anume sărbătorim şi de ce, în loc să recunoaştem, smeriţi, dar sinceri, că marile sărbători creştineşti s-au transformat în marile prilejuri de concediu, în marile mese programate, în prelungitele vizite pe la prieteni, urmate de marile mahmureli colective. Poate că "spiritul sărbătorilor" înseamnă, de fapt, capacitatea de a empatiza cu cel de lângă tine, căci oare când mai ai ocazia - în restul anului - să vezi o naţie întreagă suferind, concomitent, de aceeaşi durere de burtă, de aceeaşi constipaţie şi aceeaşi mahmureală care răsună surd în mentalul colectiv timp de trei zile?... Hai noroc... şi poftă bună! Ne vedem la Crăciun. Între timp, fie ca...

Eroarea nr. 15: (Ne)sincer vorbind...

2009-04-14T01:26:00.016+03:00

Bună ziua, copii! Bine v-aţi regăsit unii pe alţii. După bunul obicei, avem câte o lecţie interesantă în fiecare zi. Astăzi – întâlnirile. Ah, dar nu în sensul clasic de „două sau mai multe persoane care se întâlnesc într-un loc şi într-un moment prestabilit, cu un anumit scop (sau fără)”, ci în prea-minunatul sens de „două persoane de sex opus, care se reunesc cu scopul de a negocia viitorul obscur al unei potenţiale relaţii între dânsele”. Da, copii, mă refer la primele întâlniri (bine, doar una e „prima”, restul fiind „următoarele”, însă folosesc pluralul pentru a vă reminti faptul că toată lucrurile bune au un început ŞI un sfârşit, aşadar toate relaţiile se sfârşesc la un moment dat, fapt care duce la un şir interminabil de „prime întâlniri”, până ce rămân mai multe „următoare” reuşite cu una şi aceeaşi persoană şi culminează, în mod clasic, într-o nuntă – şi, opţional, sfârşesc prin divorţ).

Această activitate (deci, nu divorţul, ci prima întâlnire, în caz că v-aţi pierdut) mă încântă peste măsură, drept pentru care o practic cu sfinţenie o dată la vreo doi ani şi. Nu ştiu exact ce lucru atât de sfânt poate fi numărat pe degetele libere de la o mână, în timp ce ţii un pahar cu restul şi te mai şi scobeşti în nas, eventual, dar asta vine doar să confirme profundul meu respect pentru tradiţia în cauză. Iar întâlnirile, pentru că sunt „prime”, se petrec între necunoscuţi. Lucru de la care porneşte toată distracţia, pentru că fiecare ŞTIE că omul de lângă el nu îl cunoaşte, iar omul de lângă ŞTIE, la rândul său, că celălalt ştie că el nu-l cunoaşte şi, de asemeni, că el (adică primul) nu îi cunoaşte pe el, lucru care nici nu se va schimba până la sfârşitul serii, iar dânşii ŞTIU asta. Amândoi.

De ce, cu toate astea, se mai întâmplă primele întâlniri? Eh, aici e dilema. Eu, una, particip ca să mă amuz. Ştiu că se oferă şi se aşteaptă falsitate, de aceea sunt cât de sinceră şi de nesuferită pot, pentru a savura, apoi, în linişte, stupefacţia de pe faţa partenerului de teatru. Adică, dacă asta este cea mai bună variantă a mea, prelucrată, şlefuită, îmbunătăţită, cum – pentru numele lui Dumnezeu – trebuie să fiu în viaţa reală, când nu mă chinui să fiu amabilă?! Bine, puţini norocoşi se prind că, de fapt, nu mă chinuiam să fiu amabilă – ci dimpotrivă – dar pentru toţi ceilalţi, dilema va persista, pentru că nimeni nu-şi imaginează, în căpşorul lui inocent, că cineva va îndrăzni, vreodată, să încalce prima sfântă poruncă a întâlnirilor: Să fii fals.

De ce, ziceţi? Păi, pentru că primele întâlniri nu sunt pentru cunoscut, dragă, căci nimeni nu vrea să ştie că tu sforăi noaptea, că ea are probleme menstruale, că tu ai alergie la orice, că ea vorbeşte în somn, că tu eşti încă obsedat de fostă, că ea devine dependentă de iubiţi, că ambii sunteţi varză la pat şi că de asta vi s-au dat recent papucii. Oricât de jenantă este viaţa voastră privată, atunci, în seara aia, sunteţi amândoi nişte zmei. Ea e o vedetă porno în privat, dar în acelaşi timp ingenuă şi credincioasă, iar tu ai refuzat recent o partidă de sex cu Jessica Alba, pe motiv că nu vroiai să-i distrugi căsnicia (că aşa eşti tu, sufletist). Nimeni nu va face greşeala de a spune adevărul, sau dacă va îndrăzni să intre pe acest tărâm, este doar pentru că adevărul îi este favorabil şi e musai să-l facă public, nu că ar avea vreo legătură cu discuţia sau că ar fi cineva interesat să-l afle.

Ceea ce mă mai amuză, pe lângă ipocrizia ce pluteşte sufocant în aer, e faptul că întâlnirile au reţete, modele, scheme prestabilite, pe care trebuie să se muleze cuminţi, ca şi pe planurile de evacuare în caz de incendiu. În primul rând, cei doi trebuie să fie amabili unul cu celălalt. Lucru care mi se pare depăşit, pentru că, dacă mă cert cu mama şi sora, cu care – vorba aia – împart oareşce coduri genetice, de ce aş fi amabilă cu un străin cu care abia împart nota de plată? Se aşteaptă, în mod invariabil, ca dânsă să râdă când dânsul glumeşte – chiar şi infect, ca dânsul să-i spună că dânsa e frumoasă – uitându-se pe sub sprâncene la chelneriţă, ca ambii să mărturisească, emoţionaţi, la sfârşitul serii, că s-au simţit bine şi că „da, da, sigur că mai vorbim, te sun eu mâine, m-am simţit minunat, ne mai vedem, o seară excelentă, merci pentru tot, te pup, te pup, te sun eu, da, da... – du-te odată că mor de somn, dracu’ m-a pus să te sun, mai bine mă uitam la un film...”

Nu ar fi mai bine şi mai util, pentru ambii, să-şi spună amândoi direct impresiile, scutindu-l pe celălalt de aşteptarea inutilă a unui telefon ce nu va zbârnâi niciodată?

Adică, ce preferaţi:

Ea: „M-am simţit foarte bine, sper să ne mai vedem...” (Zâmbet fals.)

El: „Da, chiar mă bucur că te-am cunoscut, m-am simţit bine...” (Vai, cât de beat am putut fi aseară... De ce naiba te-am agăţat?!)

Ea: „Atunci... mai sună-mă când vrei să ieşim.” (O să fie închis telefonul.)

El: „Cu singuranţă, cât de repede!” (...la Sfântul Aşteaptă.)

Ea: „Merci pentru tot, noapte bună!” (Să nu îndrăzneşti să mă săruţi!)

El: „Noapte bună şi ţie, mai vorbim!” (Nu-ţi flutura genele, că nu ne sărutăm...)

Ea: „Pa-pa!” (Slavă Domnului că am scăpat de tine...)

El: „Te-am pupat!” (Mai bine mă uitam la meci...)

...sau varianta necenzurată?

Ea: „Vai, bine că s-a terminat! Eşti foarte plictisitor.”

El: „Aşa-i?! Am crezut că înnebunesc acolo. Dacă nu erai deloc faină, plecam de mult.”

Ea: „Degeaba ai rămas, nu ne mai vedem.”

El: „Sigur?”

Ea: „Foarte.”

El: „Nici o şansă să ne-o tragem?”

Ea: „Nu.”

El: „Niciodată?”

Ea: „Nu.”

El: „Nici măcar un sărut de noapte-bună?”

Ea: „Nici.”

El: „Te mai pot suna?”

Ea: „Nu.”

El: „Eh... măcar a fost bună mâncarea...”

Ei bine, ştiţi ce aş alege eu, întrebarea e ce veţi alege dumneavoastră, stimabililor, de acum încolo. Şi să nu aud cum că „păi, nu poţi fi nepoliticoasă, se supără băiatul”, pentru că, dacă băiatul se supără pentru sincerităţi, nu ne prea interesează sentimentele lui. N-are decât să nu mă sune, telefonul meu va funcţiona la fel de bine, chiar cu mai multe minute, fără să trebuiască să port conversaţii politicoase cu dânsul.

Ceea ce ne aduce la un alt clişeu pe care sunt croite şi evaluate întâlnirile, şi anume în funcţie de „cum a mers”. Pentru că prima întâlnire este debutul glorios al unei relaţii ce va sfârşi în scrum sau, dimpotrivă, începutul cenuşiu care va şi coincide cu finalul. Deci, există două şi doar două soluţii: ori merge bine, ori merge prost. Sub titulatura de “merge bine” se adună liniştite acele întruniri care nu au sfârşit în dezastru şi pentru care există şansa vreunei revederi la lumina zilei, fără roşaţă în obraji sau capete plecate. Cele care “merg prost”, însă, se întind între “mai bine nu-l cunoşteam” şi “blestemat fie regnul masculin”, unde prima se poate uita, după multe ore de terapie, iar a doua îţi va spulbera orice şansă de a mai avea vreo relaţie sănătoasă cu un mascul în această viaţă. (De unde şi “gay parade”-ul, locul de consolare al celor care au mers la întâlniri foarte proaste.)

De ce nu trebuie să meargă prost – cred că e evident: pentru sănătatea mintală şi integritatea amoroasă a protaganiştilor. Plus că, pe timp de criză, nici nu-ţi poţi permite să ieşi la prea multe întâlniri nereuşite... De ce trebuie să meargă bine – nici asta nu înţeleg. Pentru că dacă “va merge”, partenerii nu demonstrează decât că joacă foarte bine teatru şi că au supravieţuit primei întruniri false, doar pentru a se expune la următoarele întâlniri tot mai sincere şi mai relevatoare de defecte, deci, mai distructive pentru relaţie.

Aşadar, propun eu – ingenioasă, ca întotdeauna – să sărim peste prima întâlnire. Să sari cu totul e mai greu, că atunci “prima” va fi următoarea, iar dacă sari şi peste asta, cea de după, şi tot aşa. Deci, ca să scăpăm de tehnicalităţi, să se întâlnească respectivii, frumos îmbrăcaţi, frezaţi şi parfumaţi, să-şi strângă prieteneşte mâinile, să-şi dăruiască reciproc câte o listă cu preocupările personale, calităţile şi defectele, preferinţele şi lucrurile pe care le detestă, hobby-urile, educaţia şi o scurtă istorie a familiei, precum şi rezumatul celor mai relevante relaţii până acum (opţional, cu detalii sexuale) şi un scurt profil al partenerului ideal. Apoi să se încline politicos şi să plece fiecare la casele lor, să citească liniştiţi descrierea şi să cântărească, în confortul căminului personal, dacă vor sau nu o a doua întâlnire, direct. Aşa se află rapid şi ieftin răspunsul la toate subiectele imbecile care se discută de obicei la prima întâlnire, doar că fără dat din cap şi zâmbete obositoare, fără pauze tâmpite şi fără notă de plată. Rapid şi ieftin, numai bun pe perioadă de criză.

Oricum, detaliile jenante nu le afli decât din întâmplare, defectele – pe viu, iar de personalitatea respectivului te convingi doar după multe luni de chin în doi. Deci, la prima întâlnire, unde toată lumea se vinde scump şi-şi doseşte cu multă grijă imperfecţiunile, nu vei afla oricum mai multe de atât. În plus, economiseşti vreo 3 ore bune de încordare facială în poziţia de zâmbet, o sumă frumuşică şi nişte nervi care-ţi vor folosi mai mult peste câteva luni de relaţie. Deci, avem doritori?

Eroarea nr. 14: Cromozomul X şi fratele lui geamăn

2009-03-30T20:26:00.000+03:00

Am afirmat şi menţin, alăturarea magică a celor doi cromozomi X dă naştere la tot atâtea erori, câte minuni. Dacă femeile sunt sublimele creaturi care ne-au dat viaţă (nu, dragă, nu barza), ne-au crescut şi alte cele, ele sunt totodată şi o eternă sursă de paradoxuri, pe care se chinuie să le înţeleagă nu doar bărbaţii, ci chiar femeile însele (dovadă fiind subsemnata). N-are rost să le târăsc pe domnişoare prin praful de pe uliţa virtuală, însă am adunat aici un minunat top 5 al erorilor feminine cele mai dragi mie. Şi sună cam aşa…

1. Femeile, nişte visătoare din fire, mai confundă din când în când imaginaţia cu realitatea. Din acest motiv, unele chiar au rămas cu impresia că povestea lui Făt-Frumos e o biografie şi nu un basm, că s-au fabricat tot atâţia Feţi câte femei sunt în lume şi, deci, că fiecare şi-l va găsi pe al ei la vârsta potrivită. Idee care poate fi uşor combătută prin faptul că nu există, faptic şi fizic, atâţia bărbaţi câte femei pe glob, dar ce are a face iubirea cu matematica, nu? Poate că a fost mama prea convingătoare citind povestea sau poate că unele nu au depăşit niciodată vârsta copilăriei, cert este că imbecilul de Făt-Frumos este cauza numărul unu a divorţurilor în lume. O performanţă notabilă, zic eu, pentru un personaj imaginar.

2. Femeile se îngrijorează din orice. Că e vorba de norii de afară şi de suspiciunea că ar putea să plouă şi să le strice freza sau de amicul recent internat în spital, motivul nu are prea mare importanţă. Întotdeauna se va găsi ceva pericol iminent gata să le atace existenţa, un veşnic drob de sare care ar putea să cadă sau să nu cadă, dar parcă totuşi mai înspre „ar putea”, deşi e destul de improbabil, cu toate astea e posibil, chiar dacă nu s-a întâmplat, dar s-ar putea întâmpla! – deci să ne îngrijorăm... că ajută.

3. Domnişoarele iau prea în serios titulatură de reprezentante ale “sexului frumos” şi îşi concentrează toate energiile spre ţelul de a se înscrie în mod legitim în categorie. Sunt prea informate despre cum ar trebui să arate o haină şi de ce, cum poţi să-ţi construieşti o faţă nouă din 2 tone de machiaj sau unde se pun unghii tehnice mai ieftin, doar aşa, ca să nu-şi mai poată utiliza mânuţele la nimic mai apoi, ci doar să stea frumos cu degetele întinse, spre admiraţia vreunui mascul nepăsător. Iar dacă o altă domnişoară îşi va permite neruşinarea de a nu dori să discute despre haine şi papuci cu sus-numitele, o vor răstigni din priviri şi-i vor întoarce spatele, dar asta numai datorită epocii în care trăim, că dacă s-ar fi născut mai devreme cu câteva secole, o şi ardeau pe rug în piaţa publică, fără remuşcări.

4. Femeile au veşnica fobie de a fi înşelate. În timpul relaţiei, când sunt CU individul în cauză şi se iubesc intens, deci, lucrurile arată bine, dânsele nu mai pot de teama ca nu cumva armăsarul să mai fie cu ceva duduie, dar nu pentru simplul fapt că nu ar fi unica iubire a masculului şi s-ar sfârşi relaţia, ci să nu cumva să fie înşelate şi SĂ NU ŞTIE. Lucru care mi se pare genial, căci duce la alte activităţi utile, cum ar fi verificatul telefoanelor, cititul arhivei de messenger, căutatul pe net al profilului domnişoarei cu care vorbea ieri nenorocitul (slavă Domnului cu Hi5-ul, Facebook-ul şi alte site-uri imbecile, că-s mai eficiente decât Serviciile Secrete), mă rog, o întreagă existenţă concentrată în jurul fiecărei mişcări a suspectului, într-o încercare disperată de a continua această minunată relaţie, care constă în... ce? – păi, bineînţeles, doar în maratonul continuu de citire a mesajelor şi a arhivei prinţişorului, de stress şi frânt degeţelele de îngrijorare, că nu mai este timp de altceva. Concentrându-se prea mult pe misiunea lor de salvare, nu mai rămâne nimic de salvat, dar nici nu mai contează asta, vor afla ele până la urmă că sunt, de fapt, înşelate (lucru care se va întâmpla, inevitabil, în momentul când individul îşi va căuta una normală) şi vor avea parte măcar de satifacţia că au avut dreptate. Doar toţi bărbaţii sunt la fel, porcii şi nenorociţii... au ştiut ele ce au ştiut.

5. Femeile se adună laolaltă să vorbească despre cum ar putea mulţumi mai bine bărbaţii. Fie că e vorba de emisiuni televizate cu tema „Cum să-ţi păstrezi iubitul lângă tine”, programe radio intitulate „Metode de agăţat” sau articole geniale în reviste idem, care ţipă la tine cu litere de o şchioapă: „10 paşi simpli pentru a-i ghici gusturile!”, concluzia e aceeaşi: femeile au veşnica senzaţie că bărbaţii le scapă printre degete. Cam greu, că-s mulţi, iar dacă nu e unul, e altul. Plus că, de obicei, e vorba despre bărbatul cu care chiar AU o relaţie, dar, după cum arătam mai sus, asta e irelevant pentru siguranţa de sine a domnişoarelor. Acum, e drept că sunt ceva mai multe decât bărbaţii, dar odată cu numărul mereu în creştere al homosexualilor şi a lesbienelor, balanţa se tot înclină, numai că nu ştim în ce parte. Aşa că, atâta timp cât nu ştim exact cum stau lucrurile, mai bine să nu ne îngrijorăm, nu?

Oh, staţi... am uitat de punctul 2.

În încheiere, menţionez că m-am referit în mod intenţionat la „femei” ca şi cum nu aş face parte şi eu din aceeaşi specie, deoarece, deşi zestrea genetică mă pune în acelaşi regn cu sus-menţionatele, eu le reneg, pe motiv că nu mă regăsesc în comportamentele descrise prin prezenta. E o diferenţă notabilă între „femei”, în sensul de mai sus şi „persoane de sex feminin”, unde primele formează o tipologie hilară, iar ultimele îşi păstrează, totuşi, raţiunea intactă (similar cu diferenţa dintre „manelişti” şi „pesoane care ascultă manele”, pe care nu o voi detalia aici). Aşadar, din punctul meu de vedere, femeile se comportă, în general, conform descrierii de mai sus, fapt care mă face să blestem comanda făcută acum 22 de ani la barză. Dar mă consolez cu faptul că sunt, totuşi, o „persoană de sex feminin”. Până la proba contrarie, bineînţeles...

Eroarea nr. 13: La cumpărături

2009-03-11T23:56:00.003+02:00

Dacă tot am luat la şuturi într-un articol precedent Mesingiărul, care totuşi mai are o utilitate demnă şi unanim recunoscută, nu se poate să ignorăm frăţiorul mai mic, mai tembel şi cu probleme de comportament – Haifaivul (HaşCinci, HaiCinci sau Hi5, după persoană şi posibilităţi). Încerc să îl ignor, dar prezenţa lui nu-mi dă pace, e ca un veşnic zgomot de fundal ce nu mă lasă să-mi continui simpla şi umila existenţă.

Aşadar, pe fundal de steluţe, floricele şi inimioare sclipocinde, să purcedem... De unde să încep?! Mi se blochează creierul la simpla încercare de a intra pe acest tărâm minat cu pupici şi five-uri sau, mai mult, de a găsi o explicaţie acestor comportamente sociale la care mă uit... ca la poarta nouă. Ştiu, sunt o străină şi o renegată, am fost membră a haitei mai pe la-nceput, când nu ştiam ce-i ăla Haifaiv şi mi se părea „mişto”, dar trebuia să bag de seamă că, din moment ce zic „mişto”, nu-s în deplinătatea facultăţilor mintale. După aceea, m-am dezmeticit şi mi-am luat tălpăşiţa discret, pe uşa din dos, ca să rămână totuşi o poză pe-acolo, sub denumirea de „No longer a member”, să-mi amintească veşnic de păcatul tinereţii.

Dar, şşşt! Să nu v-aud. Din moment ce mă uit peste gard la cei ce au rămas înăutru, am voie să ironizez actualii locuitori ai „grădinei”după bunul plac, din postura mea de om ce şi-a salvat sufletul şi s-a cărat la timp. Iar de aici, din uliţa principală, mi se pare nu doar o mare risipă de timp, aia ştie toată lumea, ci o hipersimplificare a întregului proces de „agăţare” sau „flirtat”, mă rog, procedura prin care se obţin cupluri sau triunghiuri amoroase. Să vă explic...

Acest Haifaiv este ca un hypermarket amoros, un loc unde găseşti de toate şi pentru toţi, cu marfa aşezată frumos pe rafturi şi raioane, după preferinţe şi categorii de vârstă, cu poză, descriere şi manual de instrucţiuni, chiar şi mostră (dacă e să ne gândim că obţii un ID de Mesingiăr relativ uşor, pentru probă), tu trebuind doar să întinzi mâna şi să te serveşti, fără a te mai îngrijora de preţ, care a fost achitat o dată şi pentru totdeauna la intrare, în poze + descriere siropoasă, cu detalii. Mecanismul funcţionează perfect, fără efort de nici o parte. Se cunoaşte de ce e fiecare persoană acolo, pentru că se întreabă foarte clar în formular: pentru bărbaţi, pentru fomei, pentru ambii doi sau doar să arunci cu privirea? (Varianta cu „a-ţi face prieteni” mi se pare puţin depăşită, pentru că dacă eşti atât de anost încât să nu te vrea nimeni în realitate, mă îndoiesc profund că te-ar vrea cineva virtual, unde interacţiunea din acest punct de vedere e egală cu zero. Dar dacă prin „a fi prieten” înţelegi a-ţi aduna cât mai mulţi indivizi necunoscuţi în colţul-dreapta al paginii tale, cu un simplu click, atunci află că eşti cel mai popular om din lume şi-n realitate, prin simplul gest de a merge pe bulevard.)

Deci, dacă se cunoaşte de ce se află fiecare acolo, nu mai există riscul unui refuz ruşinos şi cu atât mai puţin public, cu hăhăieli tâmpite din partea amicilor tăi beţi de la masa vecină. Tu îţi iei doar frumos coşuleţul, urmezi săgeţile până la raionul potrivit şi alegi: „Hmm... de ce am eu chef azi? De una tânără (mergi la raionul de 18-20 de ani). Să vrea să se cupleze la sigur, fără aere şi complicaţii (urmezi săgeţile către „looking for a relationship” şi „not committed”). De la mine din oraş sau la distanţă? Păi ce, îs nebun să nu mai scap de ea?! – din Constanţa să fie! (te îndrepţi către raionul sud-estic) Mna bun, să verificăm marfa...” Apoi frunzăreşti nişte poze, citeşti nişte descrieri, analizezi produsul liniştit, cât te ţin ochii, nu e cu limită de timp. Dacă te plictiseşti, te muţi puţin mai la stânga, e plin magazinul. Şi n-o să te streseze nici un angajat stupid cu vreun „vă putem ajuta cu ceva?”, doar e cu autoservire, dar partea bună e că magazinul e tot timpul gol şi nu se uită nimeni la tine să te inhibi. Ce mai, cumpărături în linişte!

Aşadar, un avantaj al acestei minunate comunităţi on-line: dacă este virtuală dânsa, după cum sugerează şi numele, riscurile unei urmăriri premergătoare „reunirii” finale sunt reduse la minimum, adică flirtul – mai pe româneşte – se desfăşoară cu mănuşi de protecţie, costumaţie specială şi mască de oxigen, pentru a evita orice pericol de refuz/făcut de ruşine/alegere greşită din partea utilizatorului. După ce ai ales produsul conform indicaţiilor de mai sus, citeşti manualul de instucţiuni, iar fata, respectivul masculul, îţi zice TOT ce ai de făcut ca să-i intri în graţii, ce-i place şi ce urăşte, la ce film să o/îl duci şi ce muzică să-i pui pe fundal, o scurtă descriere făcută chiar de ea/el (cu maximă sinceritate), ce studii are şi ce ambiţii de viitor, ce caută mai exact pe-acolo, prin ograda Haifaivului (ca să te pliezi cât mai bine pe profil şi să nu te dai la una care caută „doar prieteni”), în fine, cam fiecare pas explicat în cele mai mici detalii, ca să nu te pierzi cumva pe drum. De fapt, dacă te uiţi prin pozele respectivei (-ului), ai toate şansele să te informezi în legătură cu cele mai importante evenimente din viaţa ei/lui, deci să economiseşti o bună parte din timpul de la prima întâlnire care s-ar fi risipit pe asemenea explicaţii. Dacă eşti cu adevărat norocos, prinzi şi o poză a domnişoarei în lenjerie intimă sau a domnişorului proaspăt ieşit de la duş, ca să-ţi cunoşti produsul de toate feţele şi să ştii la ce să te aştepţi când te vei trezi lângă dânsul/dânsa dimineaţa.

Ce-ţi mai rămâne de făcut? Să-ntinzi o mână şi să zici „vreau”. Dacă nu ştii cum, verifică manualul de instrucţiuni, care îţi va oferi ca variante comment-ul (nu te chinui prea tare, un „nice pic” sau „miai furat inima, frumoas-o” merge de fiecare dată), five-ul (şi ăla, pe categorii, să nu inventezi tu după capul tău şi să dai greş), mesajul (aici e mai greu, nu ţi-l recomandăm, dar dacă te încumeţi, nu te agita prea tare, oricum se va uita doar la poza-ţi cea mândră) sau profile comment-ul, care, ca să fie simplu de tot şi la mintea tuturor, vine deja făurit sub forma unui mare pupic sclipitor, a unei mari inimioare sclipitoare sau, în fine, a ceva cu mult sclipici şi tremurând, pentru a simboliza eterna-ţi dragoste pentru necunoscuta în cauză. După acest pas, contactul a fost stabilit, şezi şi aşteaptă. Dacă ai fost remarcat, ţi se va confirma printr-un „moamă, ce băiat mumos! :X:X” ataşat la oareşce poză de-a ta sau printr-un five fără mesaj, caz în care ai mână liberă să-i ceri ID-ul de Mess. Vedeţi cum merg aceste două unelte ale diavolului mână-n mână?...

Aşadar, curat şi fără complicaţii, până la întâlnirea finală. Eu înţeleg utilitatea procedurii pentru individul care vrea să iasă la agăţat, fără să chiar iasă din casă. Dar pentru individele agăţate?... Incontestabil că e minunat să arăţi tot timpul la fel, adică aşa cum îţi alegi, adică bine, însă între o mulţime de fete care arată bine, cum să te mai remarci, fato? Poi staţi, că dânsele au găsit soluţia: au dat jos o haină. Problema e că celelalte s-au prins şi au dat şi ele jos câte una. Apoi, primele s-au răzbunat şi au mai dat jos câte un ceva. Celelalte, la fel. Mai nou, pare-se, cine dă jos mai multe haine e în avantaj (asta până rămân fără, şi atunci ce mai dau? – s-or îmbrăca la loc), iar Haifaivul e plin de don’şoare semi-dezbrăcate, în ciuda temperaturilor de afară. Acum, eu mă-ntreb, ca o demodată ce îs: dacă tot ţi-ai arătat...ăăă...nurii unor străini din lumea largă, de ce să te mai complici să te îmbraci când ieşi din casă? Apoi, domnişoară dragă, dezbrăcată într-un loc sau dezbrăcată-n altul, ce mai contează? Tot tu în chiloţi eşti. Iar pe-aici, prin România, măcar eşti acasă. Ori străinii care se uită la tine de prin alte continente ţi-s mai dragi?...

Eu propun o soluţie raţională. Dacă tot ţi-ai făcut cont de Haifaiv şi ţii la dânsul, aplică regulile învăţate acolo peste tot, ca să fie corect faţă de toată lumea. Ia-ţi, scumpo, sutienul şi chiloţii pe tine, gentuţa cea nouă la cot şi telefonul într-o mână, aplică-ţi o listă cu preferinţele muzicale, filmul favorit şi un scurt citat care te reprezintă pe încheietura celeilalte mânuţe şi du-te liniştită la muncă, pe la şcoli sau pe unde te poartă paşii. Îţi garantez eu că n-o să mai auzi atâtea comment-uri în viaţa ta! Supces.

Eroarea nr. 12: Five O'Clock

2009-03-01T02:19:00.003+02:00

Iată o oră din zi ce-mi place. E ceasul acela de tihnă şi pace pe care-l aştept de cum se crapă de ziuă, ales cu grijă de nişte oameni binevoitori ca să-mi însenineze după-amiaza, să-mi ridice moralul şi să mă facă mândră că sunt om. De ce orele 5 ale după-amiezii? Pentru că e ştiri. Care ştiri? Alea de la ora 5. Mai au nevoie de o denumire? Dară că nu... Lumea le ştie, le recunoaşte, le iubeşte. Au adunat un distins public fidel, cu gusturi rafinate şi aşteptări ridicate, ce se adună serios în faţa tembelizorului în fiece după-amiază, pentru a aştepta începerea programului de divertisment şi informaţiune generală. Când pe la alţii se beau ceaiuri, la noi se numără decapitaţii, împuşcaţii, topoarele în cap, bătăile domestice şi babele violate.

De ce? Foarte simplu. Pentru că românii e nişte culţi şi nişte informaţi, pentru că ei e avizi de cunoaştere d’asta calitatea întâi, livrată de nişte profesionişti. Iar o tanti bine machiată şi blondă până la rădăcini inspiră multă încredere, corespondentele locale nu vorbesc niciodată cu accentul zonei şi textele au un pronunţat caracter liric: „Crimă odioasă azi la Darabani...”, „Un bărbat şi-a ucis în bătaie soţia pentru că a cumpărat lapte degresat!”, „Incredibil – un om a murit înecat, în timp ce făcea baie!”. Cuuum?! UN OM a murit?? E chiar senzaţional, neaşteptat, nimeni nu şi-ar fi imaginat că o viaţă o să fie curmată aşa, cu o moarte, doar se întâmplă aşa de rar – numai de două ori pe secundă! Şi tocmai înecat... apa nu era parcă sursa vieţii?! Nu mai înţeleg nimic...

Oi fi eu mai sensibilă, dar restul oamenilor au stomacul tare, rezistă până la capăt, că dacă n-ar fi cine, nu s-ar povesti ce. După ce vin ei de la serviciu obosiţi şi deprimaţi, ce să facă altceva decât să se trântească în fotoliu, să-şi încrucişeze picioarele pe masă şi să ia farfuria cu mâncare în braţe, uitându-se la cine a mai dat ortu’ popii prin ţară?... Mai o sărmăluţă, mai un „bărbat găsit spânzurat în pădure”, o felie de pâine şi o „femeie îngropată în curtea nurorii”, mai un „dă-mi te rog sarea!” şi „doi bărbaţi arşi de vii în propria casă”. Ce poate fi mai bine decât să vezi că altora le merge mai rău? Oricât de infectă ţi-a fost ziua, măcar tu eşti în viaţă. Deci până la urmă, Ştirile de la Ora 5 sunt un program umoristico-informativ, aşa, de relaxare, de ridicat moralul prăfuit şi cu urme de bocanci al românului de rând. Deşi românul nu se bucură că i-a murit capra vecinului, nu-nu, doar constată decesul, face cruci că a lui e-n viaţă şi întreabă dacă se poate uita la înmormântare.

Ce mă roade pe mine e altă treabă. Cum află nenii ăştia despre desfăşurarea acestor importante evenimente? Eu înţeleg că-s ştiri şi, deci, de interes naţional, dar cum ajung la rădăcina acestor informaţii vitale? Are ProTV-ul ceva angenţi secreţi infiltraţi în punctele cheie ale ţării, prin satele uitate din munţi, prin căpiţa de fân a lui Gheorghe, prin Baru’ lui Costel, în nucul Măriei, în pod la Teofil, aşteptând cu nerăbdare şi cu camera pe umăr să vadă – o bate pe Măria soţul sau nu? Îi dă cineva cu paru-n cap lui Gheorghe pentru că s-a uitat urât la vaca lui? Se îmbată vreo doi şi sfârşesc în faţa barului cu cuţitele, în timp ce Costel înjură că n-au plătit? Iar în tot timpul ăsta reporterii sunt sub acoperire, se îmbracă tematic şi se coafează neglijent, vorbesc cu accent – să pară de-a locului, umblă pe uliţă privind vigilent pe sub sprânceană cu ochiul lor antrenat pentru „ştiri senzaţionale” şi cum aud o înjurătură, cum văd o sapă vânturată către vreo căpăţână sau un par smuls cu dedicaţie din grădină – PAC! scot camera şi îşi tomnesc grijulii freza, gata să intre în direct cu un „Caz incredibil la Băicoi, un om a ajuns în spital după ce a declarat la barul local că nu ştie cine e Guţă!”

Mda, numai aşa poate fi. Chiar nu-mi pot imagina pe cineva sunând la ProTV să zică: „Mă scuzaţi, tocmai l-au scos pe unchiu’ din fântână după două zile, nu veniţi să filmaţi?” Deci tre’ să fie cineva din interior. (Al fântânii, bineînţeles.)

Dar ca şi eficienţă sunt excelente ştirile astea, chiar mă ung la suflet. Cine n-ar vrea să ştie cine a mai murit şi cum, unde a fost îngropat, de către ce sălbăticiuni dezgropat şi după câte zile, dar mai ales să vadă filmări recente, cenzurate eficient cu pătrăţele destul de mărunte ca să determine cu uşurinţă sexul decedatului? Eu una zic că eşti nebun să nu profiţi de asemenea materiale de calitate, care te fac să apreciezi cu adevărat viaţa. Dacă te îndoiai până acum că ţi-e bine, aprinde teveul pe la 5 şi te convingi. Sau ai prefera să ai tu un topor împlântat în creştet? Poate nu-ţi stă bine cu cărare...

Doar că mă-ndoiesc de o chestie: de autenticitatea evenimentelor arătate pe-acolo. Indiscutabil, oamenii mor, nu aia mă îngrijorează. Dar oarecum, am senzaţia că e vorba de aceeaşi doi-trei protagonişti ai tuturor aventurilor, care mor, ca şi Kenny din South Park, în fiecare zi altfel, dar se trezesc în mod miraculos pe mâine după-masă până la 5, ca să nu piardă o nouă ediţie. Sunt aceiaşi Gheorghe-Vasile-Ion care s-au bătut/înjunghiat/ciopârţit prin ceva sat cu nume hilar, din cauza unei datorii de 2 lei sau mai puţin şi care nu e exclus să fi fost şi rude, dar despre care se va susţine invariabil că „o fost băieţi muncitori şi liniştiţi, n-o făcut probleme, nu s-o bătut, nu s-o certat până amu’, nu ştiu ce-o fost cu ei atuncea…” Căci da, sătenii au ştiut toate problemele din viaţa lor, inclusiv pe cele amoroase şi de familie, care se şi strigă, de oblicei, pe uliţa pricipală, nu se păstrează cu egoism în familie. Eu zic să întrebăm mai bine corespondentul ProTV ascuns sub preşul de la intrare, care a documentat totul într-un carneţel.

Adevărate sau nu, ştirile astea tot sunt terapie curată. Am auzit asemenea văicăreli, gen “se promovează violenţa”, “se sperie copiii”, “facem indigestie”, dar mi se par exagerări. Oameni buni, nu ştiţi ce-i aia artă, ce-i ăla profesionalism! Ştirile de la ora 5 ne arată “viaţa aşa cum e ea”! S-a specificat care latură a vieţii? Şi ce dacă o filmează din centru-spate? E viaţă, să nu v-aud. Cum se întâmplă un ceva, ştirile documentează, deci nu e nici o minciună acolo… decât partea cu “ştire”, că nu prea e informativă, cu “senzaţional”, că moarte e o certitudine, cu “crimă oribilă”, că eu nu prea ştiu să fie crime frumoase şi alte câteva detalii menite să-l transforme pe Ion de la stână într-un James Bond malefic şi mai prost echipat, dar cu o mioară la fel de focoasă prin preajmă. Deci, realitate, da? Doar puţin machiată.

În fine, să nu neglijăm efectul terapeutic al unor crime servite reci, după serviciu, ca să-ţi aminteşti că eşti în viaţă şi ţi-e ceva mai bine decât cei cărora le e ceva mai rău, iar în caz că clachezi mâine în faţa şefului, măcar poţi ajunge vedeta show-ului tău preferat. Deci, nu uita să-ţi pui alarma să sune, mâine, la 17 trecute fix, ne întâlnim cu Ion să vedem cum moare de data asta. Sau să fie Gheorghe de serviciu?...

Eroarea nr. 11: Dragostea în vremea crizei

2009-02-14T00:05:00.002+02:00

Iaca, veni şi Sfântu’ Valentin... (Sfânt? vorba vine, calendarul nu ne spune nimic.) Şi cum veni dânsul, se dădu liber la iubit. Că până acum fu post, dar astăzi se iubeşte colectiv, organizat şi în mod obligatoriu, ca de sărbători. Să plouă cu inimioare! Să ne înecăm în bomboane de ciocolată! Să ne legăm într-un sărut colectiv de 24 de ore! Că nu degeaba îi zice „Ziua îndrăgostiţilor”, nu? Buuun...

Deci, Ziua Celor Îndrăgostiţi. Restul, să nu le staţi în picioare, că nu e motiv de bucurie! Pentru voi, e de simţit prost, de smiorcăit că sunteţi singuri, de tăiat venele că n-aveţi Valentin şi Valentină. Pentru dânşii, în schimb, vai! – Raiul pe pământ... Zeci de oferte de petrecut „prin oraşuri”, sute de emisiuni tele-difuzate cu dedicaţie, mii de prostioare roz şi cu inimioare pe toate tarabele şi prin toate vitrinele, zeci de mii de pupici semi-prefăcuţi de la un „iubi” care abia aşteaptă să se termine nebunia... şi cel puţin un cadou. Că aşa e cu iubirea necondiţionată, trebuie sărbătorită cu diverse obiecte.

Cum spuneam, ziua mondială a iubirii, în care un glob întreg îşi pune armele-n cui şi, pentru o zi, se pupă şi se-mbrăţişează, rânjind până la urechi şi clipind agale din gene. Sărbătorim iubirea, acel sentiment care, cum se zice, te gâdilă pe dinăuntru, îţi ţine şi de foame şi de sete şi uneori de somn. N-are nevoie, zice-se, de chestiuni materiale. Doamnelor şi domnilor, Ziua Îndrăgostiţilor vine să ne demonstreze contrariul.

Dragi domni, vă rog să încercaţi următoarele: mergeţi acasă astăzi la iubiţica dumneavoastră, cuprindeţi-o duios în braţe, mângâindu-i pletele, obrajii şi buzele, priviţi-o galeş, cu ochi de îndrăgostit, sărutaţi-o prelung şi elaborat, pe urmă şoptiţi-i drăgăstos la ureche un „te iubesc”. Apoi îndepărtaţi-vă încet şi priviţi cu atenţie sprânceana ridicată în stupefacţie a domnişoarei şi semnul de întrebare ce i se adânceşte în priviri, acel „Atâââât?!” care-i stă pe vârful limbii. În funcţie de temperamentul iubitei, poate ar fi indicat să vă feriţi de iminentul papuc ce va zbura în direcţia dumneavoastră sau măcar acoperiţi-vă urechile, ca să vă scutiţi de ce urmează: „Apăi tu atâtă mă iubeşti, că nu mi-ai putut lua o amărâtă de floare?!!...”

Recapitulăm. Ce este astăzi? Braaavo... Ziua Obligaţiilor. Este ziua în care e musai să-i cumperi ceva iubitului/iubitei, pentru că toată lumea o face, e seara când e musai să ieşiţi în oraş, că altfel se oftică don’şoara, e noaptea în care trebuie să faci “ceva” special, că altfel n-are ce povesti prietenelor a doua zi. Nu se măsoară iubiri, se măsoară bugete. Nu contează sentimentele, contează cât efort depui. Nu ne interesează să te simţim bine şi nici dacă ai chef de aşa ceva, ne interesează să ai ceva de povestit amicilor şi să ţi se răspundă cu un “Oaaaau!” invidios, de preferat. Dacă ţi-a ajuns doar iubire tot restul anului, ar trebui să-ţi ajungă doar iubire şi astăzi. Dar nuuuu, azi nu e Ziua Îndrăgostiţilor, e, cum vă spuneam, un concurs de “câte-chestii-roz-cu-inimioare-poţi-cumpăra-în-24-de-ore”.

Ceea ce ne aduce la a doua parte a problemei, şi anume acest simbol cretin pentru iubire, care este inimioara. Cum ne-am gândit noi, oameni cu raţiune, să exprimăm un sentiment aşa nobil şi înălţător? Alegând un organ – regina sistemului circulator, să zicem – să o reprezinte. Desenată incorect şi în culori stupide, imprimată pe ORICE (deci, chiar orice, dacă avem chiar şi hârtie igienică şi chiloţi cu inimioare) ca să simbolizeze ceva ce simţim într-un fel ce nu poate fi descris în cuvinte, deci nici reprezentat grafic. Apăi, dragii mei, cine naiba a zis cum că cu inima ne îndrăgostim noi? Dacă accepţi faptul că nu poate fi localizată şi că iubirea e un sentiment abstract, atunci vine din suflet, iară dânsul nu cunoaştem cum arată. Dacă accepţi că e doar o reacţie chimică şi ceva foarte explicabil la nivel ştiinţific, apăi desenează, dragă, o hipofiză, un creier, să fii mai credibil! Deci, chiloţi cu hipofize în loc de inimioare roz. Eu mai abitir aş cumpăra, pe cuvânt.

În rest, era absolut necesar să se instituie o sărbătoare a iubirii. Şi cum noi nu aveam decât una arhaică şi plină de tradiţii – Dragobetele – am importat un Valentin american şi ameţit, care, pun pariu, 98% din oamenii care-i ţin ziua habar n-au cine e (da, nici eu, doar că eu nu-i ţin ziua). Şi uite că crescu, dânsu’, în 10 ani cât Dragobetele nostru în câteva sute şi-i luă locul în buzu...ăăă...sufleţelele oamenilor, că pe 24 februarie, când e ziua frăţiorului mai mare, acestea sunt deja goale (toate două). Nu vezi tu aşa frenezie de inimioare şi dulcegării pe 24! Se vând toate pe 14, lumea e ghiftuită, nu mai poate păpa ori pupa, se cam termină cu iubirea, că e exact cât să ajungă pentru o singură zi.

Acum, io-s mai cu moţ şi nu mă iubesc după calendar. Mă pup şi mă veselesc tot timpul anului, după cum îmi vine, şi refuz să bag bani în buzunarele vânzătorilor de chestii şi ai patronilor de birturi. Acum, cu criza, poate se va mai potoli nebunia şi se vor iubi oamenii pe bune, fără obiecte şi ieşiri...da’ mă-ndoiesc.

În rest, ce să mai zic? Să aveţi o Zi a Îndrăgostiţilor aşa cum v-o doriţi, deci cu cadouri şi stupize (sau măcar să agăţaţi ceva). Dar dacă avem O ZI a iubirii din 365...Dumnezeu să ne-ajute!

Eroarea nr. 10: Odă prieteniei

2009-02-09T22:53:00.006+02:00

Stăteam eu zilele trecute şi mă gândeam (că aşa fac eu, o dată la câteva zile, gândesc) la prietenie. Cât de frumoasă e ea şi cât de valoroase şi cât de adevărată şi de toate cele. Şi cum e frumos şi indicat să ai prieteni adevăraţi, că aşa eşti mai bogat. Deci, îţi răsar vreo 2 vile şi 3 maşini în curte, pe cap de prieten adevărat, să înţeleg. Şi mă duse gândul la sintagma „prieten adevărat”, spre deosebire de opusul său, „prietenul neadevărat” sau „fals”. Că toată lumea zice cum că ar trebui să-i alegem pe cei din prima categorie şi să ne ferim de cea de-a doua, iar dacă aşa se zice, eu cred, că e de la mai mulţi oameni şi, deci, fundamental adevărat.

Apoi, m-am gândit în continuare cum deosebim cele două categorii de indivizi, aşa, ca să ne putem feri de cei falşi şi să ne avertizăm cunoştinţele, împărţind afişe şi pliante informative şi organizând o patrulă de cartier, pentru protecţie. Şi am făcut un portret-robot al idealului şi al inculpatului, din ceea ce se zice, care, după cum spuneam, e înţelepciune pură.

Aşadar, se cam zice că:

1. Prietenul adevărat la nevoie se cunoaşte.

2. Prietenul adevărat te acceptă aşa cum eşti.

3. Prietenul adevărat nu te judecă.

4. Un prieten adevărat te înţelege şi te suportă orice ar fi.

5. El nu se schimbă şi nu te lasă să te schimbi.

6. Îţi ştie toate secretele.

7. Prietenul adevărat nu te jigneşte şi e delicat cu sentimentele tale.

8. Prietenul adevărat e tot timpul umărul pe care poţi să plângi.

9. Prietenul adevărat e un înger fără aripi.

Deci, „per a contrario” (adică pe invers), zic eu că:

1. Prietenul fals se cunoaşte tot timpul anului. Nu doar la ne-voie (atunci când NU-L VREI), ci şi la voie (când îl VREI). El apare şi când ţi-e somn şi lene şi vrei să te bagi în pat, dar şi când e de ieşit, de băut şi de ţinut frunţi prin băi publice. Deci, şi la nevoi şi lipsuri (...de somn), şi la voi şi surplusuri (...de alcool).

2. Prietenul fals nu te acceptă oricum. Dacă eşti prost, nu te lasă în prostia ta. Îţi dă şuturi prieteneşti în fund, până mai faci câte un pas înainte... De vrere sau de durere, nu are importanţă. Dar faci.

3. Prietenul fals te judecă, şi încă aspru. Dar bine face. Dacă eşti tolomac, ţi-o va spune. Dacă greşeşti, va ţipa la tine. Dacă eşti penibil, va fi primul care va face mişto, să te simţi şi să te schimbi. Măcar vei şti că dânsul JUDECĂ, chiar dacă pe tine, deci nu te-ai împrietenit cu un prost.

4. Un prieten fals, aşadar, nu te suportă orice ar fi. Că nu e maică-ta. Îţi va sta prin preajmă atâta timp cât se va simţi bine lângă tine, după care va căsca plictisit şi va pleca. Deci, dacă va sta, vei şti că e sincer şi nu politicos, iar tu eşti interesant şi nu un plicticos.

5. Ba, prietenul fals se schimbă şi te schimbă. El e în fiecare zi altul şi te face şi pe tine să fii altfel decât ieri , că de-aia te regăseşti în planşa aia drăguţă cu evoluţia umană, la ultima imagine. Grav ar fi ca prietenul tău de-o viaţă să te lase să gândeşti la 25 de ani ca şi la 15, căci el e un tolerant şi „te iubeşte oricum”. Prietenul fals îţi va zice să te dezmeticeşti, că eşti un tont.

6. Deci, prietenul fals nu-ţi cunoaşte secretele. Că faţă de el nu ai. Din moment ce le ştie cineva, nu mai sunt tocmai secrete (gândesc eu). Deci, faţă de prietenul adevărat se numesc tot „secrete”, că nu le ştie pe toate, dar faţă de prietenul fals sunt de mult bancuri şi vă hliziţi împreună de ele.

7. Prietenul fals e un porc şi un bădăran, care-ţi zice în faţă cât de mototol eşti şi cât de tare îl enervezi. El nu se ruşinează să zică „p***” şi „mă-ta” şi să compună înjurături ingenioase cu ele. Toate la adresa ta, prieteneşte, desigur. Dacă meriţi, desigur. Şi cu efect, bineînţeles. (Da, eu am cenzurat, că-s o doamnă şi roşesc.)

8. Prietenul fals nu e umărul pe care plângi, e palma după ceafă când îţi vine să plângi. E pumnul pe care îl meriţi când eşti lacrimogen şi disperat, e şutul în fund care te ridică de jos. Şi gluma porcoasă care te face să râzi şi să-ţi înghiţi lacrimile când eşti depresiv...

9. Prietenul fals e dracul cu coarnele la vedere, căci n-are nimic de ascuns. Nu înger fără aripi, care e tot om până la urmă, dacă n-are aripi. Deci, măcar nu e ipocrit. Recunoaşte că e drac, căci te împunge mereu şi-ţi spune „du-te dracului” în loc de „te iubesc”. (care înseamnă tot un fel de „vinolamine, tu, dragă”, dacă acceptăm faptul că dracul este el.)

Deci, mă scarpin eu în cap acum (a înţelepciune, nu alta) şi mă gândesc... Poate mă înrolez în patrula aceea de cartier, să curăţ străzile de prieteni falşi, să salvez populaţia. Daţi-mi-i mie, oameni buni, că par mai simpatici, îi duc la mine acasă şi concediez câţiva amabili.

Deci, eu, tânără inteligentă, 22 de ani, alte măsuri perfecte, pasionată de apusurile de soare din Windows, plimbări romantice pe bloguri şi discuţii profunde pe Messenger, caut prieteni falşi, pentru aventură de o noapte/relaţie de durată/căsătorie fictivă. Răspund cu aceeaşi falsitate.

Rog seriozitate.

Eroarea nr. 9: "Eu pot să-l schimb!"

2009-02-04T12:38:00.015+02:00

Femeile, aceste fiinţe complexe şi uimitoare, sunt, din păcate, pline de erori. Dar nici nu puteam fi perfecte, i-am fi plictisit pe bărbaţi. Ca şi merele alea mari şi roşii de la supermarket, care ştii sigur că sunt artificiale şi insipide, spre deosebire de merele mici şi pătate din piaţă, dar care mai au încă gust de iarbă şi soare şi pământ... La fel şi noi. Erorile ne dau gust şi savoare.

Iar una dintre erorile legendare, repetate şi demonstrate la nesfârşit, dar din care bineînţeles că nu a învăţat nimeni nimic, sună în felul următor: „Eu pot să-l schimb!”. Nu, nu vorbim aici despre puloverul cumpărat acum două zile. Nici despre statusul de la Messenger. Vorbim despre nici mai mult, nici mai puţin decât despre – doamnelor şi domnilor – un bărbat! Da, în viaţă, corect din punct de vedere anatomic şi, ocazional, şi mental. Dar nu orice bărbat, ci tocmai respectivul signifiant din viaţa domnişoarei, adică tocmai cel pe care l-a ales pentru că, şi în considerarea faptului că, este aşa cum este, deci, atrăgător. Şi atunci ce-i cu schimbatul? Păi, să vă explic...

Din vasta mea experienţă ca femeie, concretizată în aproximativ 4 ani de relaţii serioase, am învăţat o chestie: noi, femeile, avem o problemă. Mă rog, una mai mare decât celelalte. Putem fi înconjurate de o mulţime nerăbdătoare de bărbaţi amabili, căci tot timpul vom găsi ceva în neregulă cu dânşii. Îi vom refuza pe motiv că sunt plictisitori şi vom căuta cu privirea plină de speranţă o victimă de salvat. Căci noi asta facem, suntem nişte salvatoare. Pe principiul „cine mă place e un tâmpit”, încercăm să găsim un individ care NU ne admiră, eventual care ne jigneşte şi desconsideră la modul cel mai nediplomatic, care se mai şi uită după alte posterioare pe stradă, pentru a-l lua sub aripa noastră, a-l face al nostru şi a-l salva de sine însuşi. De ce? Pentru că nu suportăm ca vreo fiinţă din acest univers să nu ne placă pe noi, zeiţele. Mintea ni se blochează când cineva ne ignoră, fie el, acel cineva, şi un necioplit şi jumătate. "Cum, să nu mă placă pe mine? Adică, pe M-I-N-E? Eu, cea care am sucit minţile atâtor masculi râvniţi de atâtea şi care am fost râvnită, la rându-mi, de nenumăraţi?! Chiar acum să mă-mpiedic, vorba ‘ceea, de un ciot? Nu există. Îl voi lua, tocmai pentru că nu mă vrea şi ca să mă vrea ulterior." Logic, deci.

Iar respectiva, femeie fiind, va lupta să-l convingă pe insensibil de sublimul făpturii ei, chiar de ar dura o viaţă întreagă! Aşadar, cred că putem justifica acum tâmpitoarele combinaţii de „fată drăguţă + băiat urât”, „tipă de treabă + necioplit”, sau, mai rău, „nevastă iubitoare + beţiv notoriu”. Era vorba de un moment de blocaj mental, declanşat tocmai de faptul că respectivul e tâmpit şi nu o place. Iar dânsa, intrigată, s-a oprit din drum şi şi-a spus: „Măi, dacă toţi ceilalţi mă plac în afară de ăsta, înseamnă că ei sunt simpli şi superficiali, iar el e un pretenţios. Să-l cucerim, deci.”

Dacă vă stă mintea în loc la această reacţie, să ştiţi că nu e inventată. Domnilor, da, cam aşa funcţionează pe alocuri. Doamnelor, vă rog să vă amintiţi ce v-a atras la partenerul actual: faptul că s-a târât în genunchi la picioarele dumneavoastră, cu buchetul de flori în dinţi sau că v-a întors delicat, să zicem, spatele? În cazul primului răspuns, felicitări pentru bărbat! În cazul celui de-al doilea, felicitări, sunteţi femeie.

Deci, femeia, după ce se vede cu noua achiziţie, îşi dă seama că sunt necesare îmbunătăţiri. Şi ambiţioasă cum e, nu îl schimbă pe mascul cu un altul, ci doar pe el însuşi cu o versiune îmbunătăţită, căci, spuneam, aşa sunt femeile, nişte salvatoare. Şi întotdeauna dânsa, care este la momentul actual, va fi mai specială decât celelalte duzini de iubite incompetente care nu l-au ştiut sensibiliza până în prezent, deci va crea un precedent demn de invidiat. Iar strategia va fi cu adevărat ingenioasă: „Iubi, nu înveţi şi tu să vorbeşti elevat? Nu-ţi bagi cămaşa în pantaloni? Nu mergi la sală, uite, ai pus burtă?... Iubi, da’ nu te mai uita după fufe pe stradă, nu sunt eu frumoasă? De ce nu-mi cumperi flori? Da’ de ce nu discutăm mai des?! Nu te mai scobi în nas de faţă cu mine şi scoate-ţi odată mână din pantaloni când te uiţi la televizor!!”

Iubi o va privi plictisit, se va scobi în nas şi-şi va băga mână la loc în pantaloni. Iar domnişoara îşi va stâlci machiajul într-un scâncet prelung, îţi va face bagajele şi va pleca la prietena cea mai bună. Prietenă care trebuie să o ia în braţe, să-i sufle nasul şi să asculte docilă cât de idiot şi necioplit a fost iubi. Respectiva, derutată, poate că îi va spune un „Ţi-am spus eu că e un bădăran şi să nu fii cu el...De ce nu m-ai ascultat?”, moment în care porţile iadului se vor deschide şi va năvăli infernul peste ea. „Şi ce dacă mi-ai spus?! Aia era ATUNCI! Noi suntem împreună de O LUNĂ! Eu nu-s ca şi fostele lui! Mi-a zis că mă iubeşte şi CĂ O SĂ SE SCHIMBE PENTRU MINE!!” Crize, hohote isterice de plâns, trântit uşi...

O minunăţie, ce mai! Funcţionează de fiecare dată la fel, adică nu. Doamnelor şi domnilor, dacă aţi întâlnit vreun caz de „iubi” preschimbat în Făt-Frumos, vă rog, spuneţi-mi să-l împăiem şi să-l punem într-un muzeu, căci va fi primul şi ultimul de care am auzit. Deci, ca să scutim vreo altă protagonistă naivă de scenariul de mai sus, să-i dăm câteva sfaturi prieteneşti:

"Draga noastră,

Când un bărbat îţi pune mâna pe fund într-un club, nu-şi exprimă veneraţia, admiraţia, profundul respect pentru natura care te-a creat. Te pipăie doar.

Când îţi lasă uşa în nas la ieşire, nu e pentru că nu te-a observat, ci pentru că nu are maniere.

Când se uită după alte femei, nu te compară, te ignoră.

Când nu-ţi plăteşte consumaţia, nu te crede independentă, e doar egoist.

Când se uită în gol în timp ce-i vorbeşti, nu meditează, e plictisit.

Când îi zâmbeşte prietenei tale celei mai bune, nu e pentru că îi apreciază personalitatea.

Iar când respectivul a înşelat-o pe iubita lui cu TINE, nu e semn că va fi un mascul fidel şi tandru când va fi al tău! Nu a fost dragoste la prima vedere şi nu ai fost tu mai specială. Doar că nu se putea abţine.

Dacă masculul înfăptuieşte oricare dintre acţiunile de mai sus, pune-i fundiţă şi dăruieşte-l următoarei nefericite, să-l schimbe ea cum ştie. 5 ani, 257 de certuri şi 10.000 de lacrimi mai târziu, el va şti să-i aducă un buchet de flori, iar ea va fi albă în cap de mult.

Cu drag,

Nişte binevoitori"

Deci le sfătuiesc pe domnişoarele încă visătoare şi pline de speranţă să uite basmele care ne-au tâmpit copilăria: broaştele nu se transformă în prinţişori şi porcii nu zboară. La fel, şi neciopliţii vor rămâne veşnic neciopliţi. Poţi învăţa un bădăran să mănânce frumos, să vorbească corect şi chiar să îţi deschidă o uşă, dar când îţi va fi lumea mai dragă, îţi va aminti, împreună cu una dintre prietenele tale, ce este el de fapt: un pachet de testosteron neîmblânzit. Aşa că ia-ţi un iubi gata funcţional, iar nu unul care necesită reparaţii. Căci nu-ţi cumperi un palton ca să-l duci la croitor să-ţi facă din el pantaloni, nu? Îţi iei direct pantaloni. Sau umblă, dragă, în fundul gol, decât să-ţi mai pierzi timpul...