duminică, februarie 07, 2010

Eroarea nr. 32: "Nenea, fie-vă milă, luaţi o clătită..."

Blestemată fie ziua în care s-a inventat focul, oala, aragazul şi cea în care m-a dotat mama cu aparatul reproducător potrivit a mă aduce în faţa celor de mai sus. Şi nu vă strâmbaţi că ce-are sexul meu cu gătitul ca activitate, că dacă ar fi nevoie doar de două mânuţe funcţionale pentru a toca şi-amesteca diverse, s-ar descurca şi bărbaţii. Însă ei sunt absolut convinşi că tre' să fii de sex feminin pentru a fi calificată la bucătărie, lucru care mă face să cred că e nevoie de două mâini şi-un vagin pentru a învârti în oală.

În această ordine de idei, nu cred că tre' să mai menţionez că mi-am negat cu vehemenţă responsabilităţile culinare, mâncând pe apucate, când primeam câte-un musafir, pierdeam vreun pariu sau răsplăteam ceva „prieten” dezinteresat pentru câte-un favor, moment în care trebuia să gătesc pentru dânşii, profitând şi eu de pe urma proprie-mi generozităţi. Că altfel nu-mi gătesc nici moartă.

Poate de-aia am parte în ultima vreme de atâtea vizite cu conţinut nutritiv, că li s-a făcut oamenilor milă să mă vadă nehrănită şi-şi mai fac drum şi pe la mine pe-acasă, să vadă că mai pun în gură şi altceva decât cartofi prăjiţi şi produse de sandwich-maker. Ei ştiu că orgoliul feminin nu mă lasă să mă apropiu de aragaz în restul timpului, aşa că, grijulii cum sunt, vin şi joacă rolul de amici hămesiţi şi nepăsători, exploatându-mă cu neruşinare prefăcută şi golind frigiderul, în timp ce înăuntrul lor li se rupe inimioara de-ngrijorare pentru integritatea stomacului meu şi mâncând doar de faţadă, aşa, cât să mă vadă că iau şi eu o muşcătură-două.

Dar mândria mea e mare şi greu de păcălit, aşa că şi efortul tre' să crească. Şi atunci vizitele se-nteţesc. Săracii de ei, cum se muncesc pentru mine... Nu le pasă nici de burţi, nici de colesteroale, numa să ştie că sunt eu împăcată şi sătulă. Şi nu se mulţumesc să vadă doar că mănânc ceva, acolo, ci-ntreabă, ca nişte prieteni adevăraţi: nu fac şi felul doi? nu cumva mai am ceva prin frigider? şi parcă-parcă au chef de-o clătită... nu cumva am lapte, ouă şi făină şi binevoiesc să le amestec? (asta pentru că ştiu ei că-mi plac clătitele, dar mi-e prea ruşine să-mi fac singură şi-atunci întreabă ei, aşa, ca din întâmplare). Şi azi aşa, mâine-aşa, mai pun şi eu de-o burtă. „Uit ă lităl help from mai frendz”, cum s-ar zice.

Şi bineînţeles că dau vina pe bărbaţi pentru cratiţofobia mea. Asta deoarece n-am fost, niciodată, în toată istoria mea de 23 de ani, 3 luni şi 13 zile, traumatizată de vreo surată de sex feminin cum că să-i gătesc şi alte prostii. Singurii de care am fost agresată culinar au fost ăştia cu cromozomul defect, cărora li s-a spus o dată, în pruncie, că „oala arde, nu pune mâna, caca!” şi ei au luat-o la propriu până în ziua de azi.

Deci, mă opun şi refuz să accept că două mâini de femeie fac cât patru de bărbat, atât din considerente matematice, cât şi de onoare. Şi susţin în continuare că, oricum ai pune problema, gătitul aduce doar neajunsuri, conform schemei de mai jos:

1). Dacă nu ştii găti:

a). vei utiliza în mod eronat dotările din bucătărie, caz în care:

- vei da foc bucătăriei

- îţi vei da foc ţie / amicilor care stau să mănânce /colegilor nevinovaţi de apartament

- nu vei da foc la nimic, stând în faţa aragazului şi holbându-te ca o proastă care desen merge la care ochi de aragaz

b). Vei utiliza dotările, eşuând glorios la capitolul ingrediente, caz în care:

- vei face o mică, dar persistentă indigestie

- vei dărui amicilor /colegilor de apartament o toxiinfecţie alimentară

- nu vei crea nimănui neplăceri digestive, căci nimeni nu va mânca porcăria aia.

2). Dacă totuşi îţi iese:

a). Te vei descurca de data asta, dar:

- data viitoare nu vei mai fi aşa norocoasă, încadrându-te la unul dintre punctele 1.a. sau 1.b., cu subpunctele adiacente

- data viitoare nu vei mai avea chef să găteşti

- data viitoare vei fi chiar mai norocoasă şi vei avea chef să găteşti, dar n-o să mai împarţi cu nimeni capodopera la care ai trudit din greu, cu mâinile şi cu ingredientele tale, nesătulii naibii, porci şi nesimţiţi...

b). Îţi va ieşi un fel de Mona Lisă-ntr-o tigaie, un punct de referinţă în istoria culinară a cunoştinţelor tale, drept pentru care:

- vei primi propuneri mai mult sau mai puţin decente, mai mult sau mai puţin legate de mâncare, uneori însoţie de-un inel, care se pot solda în vizite disperate şi constisitoare la psihiatru, fiind venite din partea amicilor şi/sau amicelor tale care n-ar fi trebuit să spună aşa ceva

- te vei trezi la uşă cu hoarde de cunoscuţi zâmbăreţi, care se găseau întâmplător în zonă la ora mesei

- amicii sus-menţionaţi nici nu vor mai pleca acasă, mutându-se permanent cu cortul la tine-n bucătărie, caz în careva trebui să recurgi la punctul 1 şi strategiile lui mârşave pentru a-i scoate din casă.

Pentru că eu, spre deosebire de femeile credule de pretutindeni, mi-am dat seama de adevărurile de mai sus, îmi menţin deja-instituita grevă a foamei, refuzând să mă autoexpun la asemenea riscuri şi deci, să folosesc oalele în propria-mi prezenţă, decât în cazurile de forţă majoră, adică de musafir/pariu/favor descrise mai sus.

Fac cu această ocazie un apel către toţi binevoitorii care mă cunosc, stimează şi iubesc şi care vor să mă ştie ca şi până acum, energică, sănătoasă şi peste pragul de 48 de kile, să mă viziteze cât de des îi lasă inima şi să lase vreo 2-3 ore la domiciliu, primind o cină-n schimb. Cei care doresc să mă hrănească, sunt invitaţi zilnic, între orele 18:00 – 21:00, la adresa bine-ştiută de nimeni, cu ingrediente pe care doresc să le amestec după oareşce reţetă, pentru ei, dar, de fapt, pentru mine.

Dumnezeu să vă dea sănătate.

8 comentarii:

  1. Io-s de părere că cei mai buni bucătari sunt bărbaţii şi asta e susţinută şi de studii. Dar bineînţeles că în viaţa de zi cu zi, femeile gătesc mai mult, deci ideea cum că trebuie să ai vag|n ca să găteşti exprimă că cantitatea primează în faţa calităţii(scuze cacofonia, dar asta e limba română).

    Mă închin

    RăspundețiȘtergere
  2. Wlade, dară că-s mai buni, dar şi mai puturoşi, drept pentru care ne-mping pe noi la cratiţă, în timp ce-şi trag tacticos farfuria în faţă. Deci, lenea primează-n faţa calităţii - şi ţi-am salvat şi cacofonia.

    (Da' te înclini, vroiai să zici, aşa-i? Că nu-s icoană.)

    RăspundețiȘtergere
  3. Mă închin am zis, în semn de respect pentru tine.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pragul de 48 de kile e ceva magic in randul femeilor? toate femeile vor sa atinga acel prag (chiar si daca au 1,75 m si ar fi mai sanatoase cu 60 de kile :D)...I myself don't like this trend of skinniness :D

    hm, ar tb sa faci gatit online :D deci chiar si dk nu putem sa fim la tine acas' totusi ceva conferintza online de "cratita" te-ar motiva sa mai pui ceva si in burtic

    RăspundețiȘtergere
  5. Bucataria in sine este un spatiu destinat sexului. Pai aici amesteci, fierbi, coci, prajesti, etc, adica toate treburile necesare. In bucatarie se "consuma", nu se mananca:D.

    RăspundețiȘtergere
  6. Aaaaa... Prietenul la distanţă se cunoaşte! Aţi văzut cum vrea Gash să mă hrănească, deşi nu poa' să fie prezent în bucătăria-mi proprietate personală? Mulţumim, dragă, burta mea - care există, de altfel - îţi e pe veci recunoscătoare.

    Iar Dorian, bucătăria ta pare - aşa, din poveşti - mult mai interesantă decât a mea. Poate-ar trebui să-i schimb şi eu destinaţia...

    RăspundețiȘtergere
  7. deci esti nascuta pe 22 septembrie

    RăspundețiȘtergere
  8. gabriel, de unde această concluzie?

    RăspundețiȘtergere

Haideţi, aruncaţi cu pietre!