luni, aprilie 12, 2010

Eroarea nr. 35: Strictul nenecesar.

Dintre toate chestiile pe care le iubesc, cel mai mult urăsc mâncatul. Pentru că mă încântă până la nivel de hobby această necesitate a corpului omenesc, dar în acelaşi timp detest activitatea premergătoare de procurare a materiei prime: mersul la supermarket.

Drumul la supermarket nu e nici mai interesant, nici mai puţin necesar ca în cazul altor clienţi lihniţi, doar că am început să-i sesizez de la o vreme dezavantajele. Să mănânc trebuie, în mod indiscutabil. Discutabil e doar cât şi cât de des. Iar drumul la supermarket să face să mult şi des, cu consecinţe în zona taliei.

Dac-ar fi vorba de ABC-ul din copilărie la care ne trimiteau mamele cu bani atât de ficşi încât nu-ţi rămânea nici de un Turbo, poate că mi-ar plăcea în continuare, că n-ar exista nicio dilemă morală: cumperi ce trebuie, duci acasă, raportezi la mama. Acum, însă, intrând cu ditamai căruciorul în supermarket, mă trezesc năpădită de un soi de conştiinţă achizitivă, de un fel de obligaţie a clientului responsabil de a-l şi umple. Nu se cade să risipesc atâta spaţiu de depozitare pe o chiflă şi o conservă, nu? Mai ales când alţii de descurcă atât de bine... Drept urmare, încep să regândesc întreaga listă de cumpărături, că „dacă tot îs aici”, să-mi iau tot ce trebuie cu un singur drum

La faţa locului, descopăr cu stupoare câte trebuie. Ciocolată – vitală, deşi sunt la ceva regim fictiv. Paste, orez, legume – doar că nu gătesc. Mâncăruri congelate – muuuulte, că alea nu se strică. Absorbante? – nu încă, da' la un moment dat. Vanish Carpet – bun, doar am covor. Prelungitoare ieftine – da, că am chestii de băgat în priză. A, uuuuuite ce mese de călcat colorate, se asortează cu găleata aia de mop din stânga! Ghivece de flori – 3 la preţ de 2 – cum să refuz o ofertă? Şi nişte pături de-alea la 10 lei bucata, că încă-i frig afară.

Şi uite-aşa, în pas de „şi aia”, „şi aia”, „aaaaa... cu siguranţă şi aia”, ajung la casă cu un morman de consumabile şi prea puţină mâncare concretă, făcând o gaură dureroasă şi neprogramată în bugetul meu săptămânal. Dar cine are obraz să comenteze sau să pună înapoi, când 8 perechi de ochi te privesc crunt din spate, fiind gata să te transforme în material de Discovery Channel dacă îndrăzneşti să faci un pas înapoi de la casă?... Drept urmare, îmi plătesc umilă materia primă, ajung la ieşire, după care fac inevitabil stânga-mprejur după plasele pe care uitasem să le iau de la casă în stupoarea-mi post-achizitivă şi pe care nu mi le-am adus de-acasă, că nu mă aşteptam la atâtea cumpărături.

Dar coşmarul începe abia în bârlogul personal, când despachetând atâta amar de mâncare (+ diverse ciudăţenii inutile), constat că trebuie să o mănânc pe TOATĂ, ca să nu se strice şi să nu facem risipă, dacă tot am dat banii pe ea. Bani pe care i-am dat cu pupilele dilatate şi bale picurând, în transa mea din faţa raftului frumos colorat, fără să-mi treacă vreo secundă prin cap că tot ce-am îndesat în căruciorul cu capacitate de 30 de kg va trebui să încapă la un moment dat în stomacul meu cu capacitate de... mă-nţelegeţi.

Drept urmare, PROTESTEZ! Îmi interzic să mai pun piciorul în vreo locaţie care începe cu K şi se termină în „aufland”, precum şi să sun vreo colegă de apartament sub motiv că „vaaai... ce poftă mi-e de...” Nimiiiiiic! Nicio poftă. Începând cu acum 5 minute, iniţiez programul „Bani în plus şi kilograme-n minus”, conform căruia am voie să-mi cumpăr o(una) dată pe zi strictul necesar de la magazinul de peste drum cu adaos comercial de 200%, zgârcindu-mă intensiv la produse, iar dacă se întâmplă să uit ceva, să-mi rod unghiile în tăcere până a doua zi.

Aşadar, pe principiul dacă n-am de unde, n-am ce să, sunt pe cale să revoluţionez istoria naţională a dietelor, golindu-mi frigiderul de tentaţii şi umplându-l cu aer proaspăt şi apă plată, care ştim cu toţii că stau la baza oricărui regim de viaţă sănătos. În scurt timp, voi arăta la fel de suplă şi atrăgătoare ca oamenii ce stăteau la cozi pe vremea lui Ceauşescu, pentru a-şi primi raţia bine cântărită de dieteticianul-şef, care din iubire de frumos, nu din zgârcenie, a inventat regimul pe cartelă...

Deci, în memoria defunctului, să purcedem...

28 de comentarii:

  1. vai,te ai ingrasaaat

    RăspundețiȘtergere
  2. Hai te Xelo, despre supermarket ? E epuizata tema pana in 2025, nu se face, parol.

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonimule, de la ce să mă fi îngrăşaaaat, de la prelungitoare şi ghivece? Nu, sunt bine, precum nu mă ştiai.

    Mirceo, aşa-i. Nu se mai face. Criza e reală, există şi este localizată în buzunarul meu.

    RăspundețiȘtergere
  4. Sa stii ca mi-ai inspirat un post cu chestia asta, intra ase mai pe seara.

    RăspundețiȘtergere
  5. Da, Mirciu, căci asta fac eu, inspir.

    RăspundețiȘtergere
  6. Vai, domnu' Doppelgänger, ce onoare!
    N-aţi zis că veniţi, că-mi scoteam covoarele alea bune...

    RăspundețiȘtergere
  7. Merg si d-alea persane, nu fac nazuri primavara. Numai sa fie buchetele cu zambile pe margini. D-alea mov.

    RăspundețiȘtergere
  8. N-aş îndrăzni să vă jignesc cu zambile. Doar trandafiri şi irişi, calitatea I. Că nu vă murdărim tălpile cu orice buruiană.
    Da' o sarma, o palincă serviţi?

    RăspundețiȘtergere
  9. Trandafirii si irisii sunt deja clisee. Trebuie sa fie ceva fresh. Escargot si niste paste carbonara. That should do the trick.

    Si in semn de recunostinta o sa-ti dau un pestisor auriu caruia sa-i pui trei dorinte. N-o sa-ti indeplineasca nici o dorinta, fiindca e un amarat de pestisor auriu, dar e bun pe post de bibelou.

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu-mi da nici un peştişor auriu!
    N-ai auzit ce se întâmplă la mine în acvariu?!

    RăspundețiȘtergere
  11. And besides, trandafirii au spinii si o sa-mi raneasca degetele gingase. S-ar putea sa nu mai pot tasta niciodata, ca urmare.

    A, tu esti tipa aia pe care o aratau la stiri ca s-a luat la tranta cu animalele din propiul acvariu? S-a dat lovitura de stat, s-a facut embargo, the works.

    RăspundețiȘtergere
  12. Din câte-am înţeles, tu ori umbli-n mâini, ori tastezi cu picioarele.

    Şi nu mă poci chiar lua la trântă cu un peştişor de 5 cm lungime, că ar fi destul de nespectaculos şi s-ar termina rapid. Mă refeream mai degrabă la eroarea precedentă.

    RăspundețiȘtergere
  13. Sunt interşanabile la mine.

    Pai e simplu. Poti sa te intinzi cam o jumatate de ora: iei pestisorul, dai cu el in tine, te arunci de pe scaun, eventual darami si biroul si tot ce e pe el, cazi in pat, pestisorul se taraste catre tine, etc. Iti dai seama ce Internet Meme o sa iasa din toata chestia asta daca iti iese? Mai ceva ca "Trololol man".

    N-am citit eroarea precedenta, I'm new here, gimme' some time.

    RăspundețiȘtergere
  14. Să nu mai aud de "Trololo", e mai feroce ca un virus.

    Şi aş folosi cuvântul "ruşine", având în vedere că eu ţi-am citit deja două postări cât 6 de-ale mele, dar eşti musafir şi tre' să fiu politicoasă.

    Dammit.

    RăspundețiȘtergere
  15. Da, dar e misto melodia. Chiar imi place.

    "Rusine"....auzisem povesti despre posibila existenta a acestui cuvant, dar doar zvonuri.

    RăspundețiȘtergere
  16. E o boală gravă, care provoacă roşaţă la nivelul epidermei, palpitaţii, transpiraţii şi uneori chiar leşin.

    Dar stai liniştit, bărbaţii au o imunitate genetică la aşa ceva. You're safe.

    RăspundețiȘtergere
  17. Oh god, let's not get into sexist talk. :)) I hate sexist talk.

    RăspundețiȘtergere
  18. Of course you do, you're a known feminist, a sensitive and delicate crature, who has no intention in hell of using the words "woman" and "kitchen" in the same sentence, or - God forbid - "sex".

    Citeşte eroarea nr. 17. I dare you.

    RăspundețiȘtergere
  19. Who knows? :-?

    I'll read it when I'll feel like it. :> How about that? ;;) >:) And besides, it's a dare, I definitely won't read it. :))

    RăspundețiȘtergere
  20. It's ok, it just sais "I LOVE MEN" with 72 size characters all over the page.

    RăspundețiȘtergere
  21. citit. tocmai ma imbrac si merg la supermarket. pentru mancare, evident. :P

    apropo, la ce supermarket obisnuiesti?

    RăspundețiȘtergere
  22. Mihai, aia a fost ieri. Azi, tocmai ce-ţi măsurai burta nou făcută, drept?
    Şi citeşte mai sus, mamă, că vei vedea şi ce supermarket m-a nenorocit.

    RăspundețiȘtergere
  23. de cand s-a despartit de mine, acum 5 luni, m-am despartit si eu de vreo 12 kile pana atunci.

    daca este ceva de care sa imi fac griji in moemntul de fata, fix burta nu o fi lucrul ala.

    am citit ca o ardeai prin kaufland, dar ma gandeam ca ai renuntat si ai ales un auchan. sau un cora/carrefour. la kaufland nu este mancare gatita, numa' salate.

    RăspundețiȘtergere
  24. Mihai, ai cuvântul meu că nu am înţeles nimic din ce-ai vrut să transmiţi mai sus.

    Decât că cineva s-o despărţit de tine. Pe când aveai burtă. Şi ceva de Kaufland şi salate.

    RăspundețiȘtergere
  25. ce e de neinteles? nu ai mai vazut pe nimeni sa slabeasca din cauza despartirii? unii se ingrasa, alti slabesc. eliminandu-mi ciocolata si orice chestii dulci din regim, si prin constructie oricum, imi era destinat sa cat in categoria a doua.

    incercam sa iti zic ca nu am probleme cu burta, din moment ce la 1,75, am ajuns in 5 luni de la 73 la 60-61-62.

    iar despre kaurfland si salate, cred ca ai inteles. :D

    RăspundețiȘtergere
  26. Şi uite ce subtil îşi dă el măsurile pe blog...

    RăspundețiȘtergere

Haideţi, aruncaţi cu pietre!