joi, mai 13, 2010

Eroarea nr. 38: Mare-i grădina Domnului, dar casa mea e şi mai mare...

Gata, m-am săturat de peşti. Îs drăguţi şi coloraţi, dar la fel îs şi tablourile. Iar alea nu se pierd când le schimbi apa şi când scoţi în total 8, pentru a băga la loc 1... 2... 3... 7... unde-i unu?!!!

Să lăsăm. Mi s-a scârbit de animale care se evaporă. Drept pentru care am trecut la chestii un pic mai serioase. De-alea cu patru picioare. Şi cu păr. Şi cu apă doar de consum, nu de respirat întrânsa. Care fac caca ceva mai vizibil, dar măcar pot fi luate în mână spre socializare. (Animalele măi, nu rahaţii.)

Nu vă ambalaţi, nu mi-am luat câine. Urcăm încet-încet pe scara evoluţiei, ţinându-ne de balustradă, ca să n-ameţim. Pentru moment, mami are şoarec nou. De fapt, şoricică, aptă de a da naştere unui batalion de rozătoare, pentru a compensa, oarecum, peştii care-mi tot dispar. Spor negativ + spor pozitiv = zero prejudicii în marea grădină a Domnului. În plus, Izzie (sau Heidi, că nu mă pot hotărî) se dovedeşte a fi mult mai distractivă decât antecesorii ei cu solzi, din chiar ziua 1. De ce? Poi, să vă explic...

Mă duc în seara precedentă, înarmată cu speranţe proaspete şi o cutie goală de carton, pentru a recupera rozătoarea de la mamă-sa de-acasă, unde fusese adusă de barză în urmă cu vreo 6 săptămâni. Pentru că eu nu mă duc să-mi CUMPĂR obiectul afecţiunii, precum fac alţi indivizi ce sfidează făloşi criza economică, ci primesc animale în custodie, de pe un site despre care, pentru a nu-i face reclamă gratuită, vor spune doar că se numeşte cu A şi cu Z. Şi mă duc, o văd, o speriu cu strigătul meu de „iuuuuuuuiii, ce faină-i, ni, se spalăă!”, mă topesc tătă, o iau şi plec. Eroare majoră. Că dacă-mi aminteam să dau tradiţionalul leu de noroc-bun, nu se întâmplau următoarele în dimineaţa subsecventă...

Vin acasă - că nu dormisem sub acelaşi acoperiş cu animalul - şi mă loveşte în moalele ochilor un post-it roz pe uşa de la baie, cu următorul mesaj de la colega de apartament: „ATENŢIE! ESTE UN ŞOAREC ÎN BAIEEE!!!”

Îmi pleznesc una peste frunte. Mă duc în cameră – acvariul gol. Cum a reuşit un animal cu dimensiunile şi creierul ei să sară vreo 30 de cm în înălţime, avându-i în vedere pe cei 7 ai ei, nu ştiu. Dar ştiu în schimb ce-a făcut! Pentru că infractoarea a uitat să-şi acopere urmele. Şi mi-a lăsat dâre de rumeguş prin cameră, pe covor, mi-a intrat ÎN imprimantă, a ieşit lăsând lăbuţe de tuş pe hârtie, s-a strecurat pe sub uşa de la cameră şi a intrat în baie, ca s-o surprindă pe colegă-mea cât mai somnoroasă când iese de la duş.

(Ulterior, am aflat că biata colocatară s-a spălat pe dinţi la ciuveta din bucătărie şi a făcut pişu la benzinăria de peste drum, doar ca să nu mai dea ochii cu monstrul de 7 cm care-a atacat-o cu brutalitate când stătea pe budă.)

Când m-am dus s-o recuperez, animala se baricadase în spatele găleţii mele de mop, rosese jumate de lavetă galbenă şi stătea în cur, respirând greu. A-ncercat să scape când am vrut s-o prind, protestând într-o voce de soprană de care n-am ştiut că-i în stare. (Isterica lu’ mama...) Am dus-o cu zvârcoleli înapoi în bârlog, acoperind de data asta acvariul cu ce-am prins la îndemână, recte o tavă de bucătărie şi albumul meu de sfârşi de clasă a doişpea. N-aveam vreme de altceva mai logic, că mami avea de mers la lucru şi e cam greu să-i explici şefului că ai întârziat pentru că ai vânat şoareci prin baie, ca să-i pui în acvariu, la păstrare.

Îmi cer scuze pe această cale stimatei domnişoare din camera vecină că n-am apucat s-o anunţ aseară că plănuiesc să-mi iau hamster şi că am livrat cu nesimţire noul membru al familiei fără întrebări la mine-n cameră. Şi-mi mai cer scuze că noul membru al familiei e mic, gri şi pufos, exact ca un şoarec de canal, ceea ce nu ajută mult la 7 dimineaţa, când intri cu pleoapele lipite în baie, ca să faci pişu. Şi probabil că-i destul de greu – când eşti pe veceu şi rozătoarea vine spre tine – să nu te ridici şi să faci pe lângă, ci să presupui că tresă existe o explicaţie logică pentru prezenţa animalului, cum că – spre exemplu – e al colegei de apartament, care pesemne că a decis după îndelungi deliberări de 30 de minute că vrea hamster şi a şi pus în practică planul când nu erai acasă.

În altă ordine de idei, trebuie să-mi botez achiziţia, drept urmare:

Sondaj de opinie:

Cum s-o cheme pe domnişoara din imagine?

a). Izzie (după blonda cu ochi tâmpi din Grey's Anatomy)

b). Heidi (că e jucăuşă şi sălbatică, precum tiza sa din munţi)

c). Izzie Heidi Horvath, ca s-o pot striga pe numele complet - cu "domnişoară" înainte - când mai face boacăne ca asta recent relatată.

P.S. Realizez acum că, în calitate de aspirantă la titlul de posesor legitim de şarpe, îmi va fi greu să-i explic prinţesei că nu a intrat cu gânduri murdare în viaţa mea, iar reptilei că asta mică nu-i de mâncare. Dar o să le pun John Lennon - "Imagine" şi sunt singură că o să înţeleagă amândoi mesajul...

20 de comentarii:

  1. si varianta corecta este.... C

    RăspundețiȘtergere
  2. Șobonela. Șobo to her friends.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ciumela. Salmonelosa.

    RăspundețiȘtergere
  4. Colocatara speriata14.05.2010, 12:37

    Izzie...cumva ma regasesc in acest nume!:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Anonim, eşti acelaşi?
    Că pari a te certa cu tine însuţi.
    Oricum, şoarecul meu e o doamnă, deci te rog, fără invective.

    Iză, oare de ce te regăseşti? Nu ştiu. De parcă ai locui cu şoarecu'... (Apropo, de la tine a învăţat să ţipe aşa?)

    RăspundețiȘtergere
  6. =)) Ai deschis cutia Pandorei cu rozatorul asta.


    Good luck, my dear. You'll need it. :>


    Izzie.

    RăspundețiȘtergere
  7. Haios! Imi place cum poti face si din Izzi Heidi Horvath...literatura! Asta-talent,soro.
    BRAVA!

    RăspundețiȘtergere
  8. Iziie*,no...Scuze! ideea e aceeasi

    RăspundețiȘtergere
  9. Valeu, sa vezi daca mai dormi noaptea acuma ca ti-ai luat blanos pe cap. Sa nu-i lasi nimic in acvariu cu care poate face galagie, ca o sa faca. E in stare sa arunce cu mancarea in pereti numai ca sa faca un zgomot, ceva. Din experienta zic...

    RăspundețiȘtergere
  10. Doppelgänger, cutia a fost deschisă ceva mai devreme, odată cu peştii, şi cineva a uitat-o deschisă, că tot ies animale din ea...

    anid, mulţumesc, dar şoareca face din ea însăţi literatură, că-i o isterică şi-o încăpăţânată. (Oare cu cine-o fi semănând?...)

    Esk, mulţumesc de grijă, dar până acum mă declar odihnită. (Sau să fi fost oboseala de vină?) Oricum, dacă devine imposibilă, o mut cu acvariu cu tot în baie - încăperea ei preferată, din câte-am înţeles.

    RăspundețiȘtergere
  11. Stimată doamnă motociclistă,
    Mulţumesc pentru sugestie, dar prin unanimitatea singurului vot serios şi neanonim, animalul a fost botezat Izzie.

    De altfel, şi răspunde la el printr-o grimasă iritată, semn că-i place la fel de mult cum îi place de mine.

    RăspundețiȘtergere
  12. Vai ce rau imi pare ca am ajuns prea tarziu la vot:( eu una i-as fi zis Lili, in memoria celei care si-a gasit pacea eterna in pantecele motanului Lulu, unde i-a regasit pe primii locatari ai acvariului, pestisorii exotici dar prea incet inotatori.

    Lulu a fost de fapt un dragutz, parol, i-am iertat excesele culinare si i-am adus un companion adevarat, un pechinez, India. Si-a ales HQ pe dulap (Lulu), unde si-a desfasurat viata linistit pana la adanci batraneti. Totul e bine cand se termina cu bine.

    RăspundețiȘtergere
  13. Da, Ioana, e drăguţ să ai câte-un lanţ trofic la tine acasă, drept pentru care plănuiesc serios să-mi iau şarpe.

    În altă ordine de idei, botezul era consumat din momentul în care am privit şoarecul în ochi şi mi-am dat seama că seamănă izbitor cu blonda sexoasă din Grey's Anatomy. Şi Izzie a rămas.

    RăspundețiȘtergere
  14. Si dupa sarpe, mangusta... si deschiz votul pentru botez: Lili, Lulu sau orice combinatie de vocala + L :)

    Sa ne tii la curent cu evolutia lantului trofic intr-un sistem inchis, gen camera de bloc, si daca respecta legea a doua a termodinamicii...

    RăspundețiȘtergere
  15. pentru cei ca mine care au fost elevi de 5 la fizica va rog domnisoara sau doamna Ioana sa si enuntati in pagina aceasta legea a doua a termodinamicii. sa nu stea omul de fiecare data sa caute pe goagle. NDR

    RăspundețiȘtergere
  16. Domnule Anonim (cu personalităţi multiple), legea a doua a termodinamicii "mai este cunoscuta şi ca legea entropiei, care este un mod sofisticat de a spune că natura tinde să aduca totul la o stare de dezordine. Adică, cu timpul, lucrurile se deterioreaza de la sine." - am încheiat citatul din goagle.

    Şi ca să-i răspund doamnei mult-prea-elevate Ioana, Izzie este un lanţ trofic prin ea însăşi şi aplică legea fără ajutor extern, aducând acvariu, camera şi nervii mei la o stare de dezordine de fiecare dată când evadează.

    Da, a evadat din nou aseară. Da, a lăsat lăbuţe de tuş pe lângă imprimantă. Da, am prins-o la 7 dimineaţa şi am pus-o la loc în culcuş. Am încercat să fac pe supărata, dar şi-a întors fundul blănos şi a adormit.

    Mă simt ignorată.

    RăspundețiȘtergere
  17. Da, is de acord cu ce zice motorasul de cautare prin Xela despre fizica si legile ei.

    In rest cu elevarea, mult-prea sau mediu-catre, imi asum toate defectele cu modestie si curaj.

    Relatia cu lantul trofic cu un singur element poate sa se dovedeasca plina de tensiuni cateodata, insa sunt sigura ca vine si cu imense satisfactii spirituale. Totul se rezuma la a trece peste momentele dificile cu stoicism si renuntare la sine, pentru binele celui de langa noi, amin.

    RăspundețiȘtergere
  18. bine ca ti ai facut blog sa stau sa l citesc la 4 dimineata

    RăspundețiȘtergere
  19. Cam târziu descoperiţi animalele din casa mea, domnule. Cam pe când nu mai am nici casa, nici animalele.

    RăspundețiȘtergere

Haideţi, aruncaţi cu pietre!