luni, august 02, 2010

Eroarea nr. 44: A şasea nesimţire.

Pentru a bâjbâi cu succes prin viaţă, omul a fost dotat cu nişte simţuri. Cinci, zic experţii, le ştiţi care. Dacă nu, luaţi de gustaţi un Gugăl. În ciuda opiniei populare, cum că avem nevoie de toate cinci pentru a avea o viaţă funcţională, aş argumenta că văzul + ochelari de soare = şanse mai mari de perpetuare, că auzul e de cele mai multe ori cu căşti, că de la miros tre’ să ne abţinem mai ales vara, că pipăitul se soldează de multe ori cu palme şi, mai ales, că românii au supravieţuit foarte bine decenii întregi cu un gust amar în gură.

Deşi feministele insistă să adauge la listă şi un al şaselea, generic denumit „intuiţie feminină”, având în vedere rata de reuşită a sus-amintitei „abilităţi”, aş plasa-o cu o doză de realism în categoria ne-simţirilor (fără aluzie la manierele domniţelor). De fapt, aş chiar scoate-o din graficul curcubeului senzorial, înlocuind-o cu o altă ne-simţire, mult mai comună decât prima, respectiv anosimţul.

Anosimţul a fost definit de comun acord de către mine drept incapacitatea omului de a simţi adevărata temperatură din atmosferă, înlocuind-o în schimb cu atmosfera convenţional percepută de bunul simţ social, în conformitate cu anotimpul în care e plasată acţiunea. Sau altfel, neîncrederea în propriile percepţii senzoriale, în funcţie de ceea ce ar fi decent să simtă şi vecinul.

Dacă nu înţelegeţi, vă rog să luaţi o gură de aer şi să vă gândiţi de câte ori n-aţi dârdâit în sandale şi izmene înflorate, la 5-7°C, cu buzele vinete şi cu gândul la şuba călduroasă de noiembrie, doar pentru că afară-i iulie, ce naiba, doar n-o să-mi scot hainele de iarnă de la naftalină... Respectiv, de câte ori n-aţi transpirat diplomatic în paltonul de februarie, sub razele neobişnuit de prielnice pentru plajă, pentru că ar fi dubioşi nişte pantaloni scurţi pe vremea asta, nu? atâta timp cât turma nu şi-a scos la înaintare pulpele nebronzate, ca să vă puteţi sincroniza.

Cândva, cumva, prosteşte şi de comun acord, omenirea a decis că hainele de sezon odată încuiate în buncărul şifonier nu mai trebuie scoase nici în caz de atac nuclear, respectiv că luna din calendar ar trebui să joace rol de termometru... asta probabil din epoca în care anotimpurile se succedeau normal şi nu se încălecau ca nişte adolescenţi în călduri. Dar nu, lasă, inundaţiile de la televizor sunt o iluzie optică, s-o dăm înainte cu credinţa populară.

Dacă nu credeţi în oprobiul public despre care vă vorbeam mai sus, încercaţi să îmbrăcaţi – ca deşteapta de mine – paltonul de iarnă în mai, deoarece e al naibii de frig afară, mama ei de încălzire globală, şi să observaţi privirile dezaprobatoare ale vecinilor de trotuar, care se uită la tine a „ce faci, nu ştii ce lună e?! ăla-i palton de DECEMBRIE!”, deşi simţurile-mi spun că şi gerul de afară e destul de de decembrie.

Dar unii cred neclintiţi că „a te îmbrăca în funcţie de anotimp” e una dintre cele 10 porunci, dictată de Botezatu – probabil – de pe acoperişul Bamboo-ului, mulţimii extaziate. Şi iată cum spiritul de turmă prevalează în faţa capacităţii senzoriale, făcându-ne să credem doar ce dictează obrazul, spre deosebire de epidermă în totalitatea ei.

Iar când dorinţa de a nu da în ridicol valorează mai mult decât confortul termic personal, respectiv când riscăm o răceală de dragul de a ne încadra în peisajul urban, cred că merită să introducem anosimţul în categoria de bază a celor şase – de acum – simţuri. Sau, judecând după disfuncţionalitatea lui – cinci simţuri şi-o ne-simţire.

10 comentarii:

  1. De fapt hipoderma are rolul de a izola termic și nu epiderma :) Interesantă temă; mi-a plăcut mult gluma cu adolescenții...

    RăspundețiȘtergere
  2. Scuzaţi, maestre... Gândesc, deci greşesc.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pe mine, spre exemplu, ma minuneaza incontinuu clujenii care se imbraca in mai sau septembrie, la 22 de grade celsius cu geci, pulovere, bluze pe gat etc si pe mine, ca un extraterestru ce le par, ma pazeste de frigul evident doar un tricou. Asta ce sa mai fie? te intreb...

    RăspundețiȘtergere
  4. Genial. N-am auzit o formulare care sa succeada de 3 ori silaba "de" (ce putin nu inainte de a-si face aparitia un magazin pt meseriasi).
    Si daca tot pun comentariu, vreau sa semnalez o greseala care nu pare intentionata: "...a salva generaţiile următoare de la ace[l]eaşi jene, poticneli şi eşecuri".

    RăspundețiȘtergere
  5. Horea, probabil eşti ultimul reprezentant al civilizaţiei dispărute de oameni care-şi văd de pielea lor şi nu a altora. (Şi, ca de obicei, tu eşti singura exepţie de la postările mele, dar numai atunci când sunt naşpa.)

    c., mă bâlbâiam de fapt acolo, dar mă bucur că a ieşit o licenţă poetică. În altă ordine de idei, orice cititor mai atent decât scriitorul mă sperie. (Dar mulţam.)

    RăspundețiȘtergere
  6. Intuitia (sau instinctul) is alaiv'. Numai ca si-a schimbat forma. Omul cu bata din pestera intuia cand sa sara, cum sa se fereasca si cand sa se adaposteasca. Cel putin asa se zice, eu nu am fost de fata in vremurile respective. Azi sunt afise cu "feriti capul" sau "e uda podeaua". Omul se protejeaza din ce in ce mai des (nu va ganditi la orgii) si conform legilor naturii, un lucru nefolosit se atrofiaza (e valabil si la ce va ganditi acum). Cat despre instinctul feminin, eu cred ca totusi e putin mai dezvoltat decat cel masculin. Pentru ca azi el pleaca in multe cazuri din aceeasi zona. Doar ca la barbati face un unghi de 90 pana la 170 de grade (nu Celsius). De aici si eroarea:D.

    RăspundețiȘtergere
  7. :)) Şi, conform teoremei tale, cel masculin poate fi ajutat cu pastile albastre, spre deosebire de-al muierilor. Deci, confirmi că bărbaţii gândesc cu... ăă... picioarele.

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu pot sa confirm asa ceva. Ar fi impotriva perpetuarii speciei umane:D.

    RăspundețiȘtergere
  9. in cazul meu, e bine asa. Daca ar fi dupa mine, deja as avea o geaca imblanita (mai subtire, ce-i drept) si la iarna n-as avea ce imbraca :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Dragă doamnă, te anunţ că eu mă-mbrac deja cu (ne)simţire ca-n luna noiembrie. Îţi sugerez la fel, fără teama că "n-o să mai ai ce îmbrăca". Cu vremea noastră, sunt şanse să stăm la plajă mai spre iarnă.

    RăspundețiȘtergere

Haideţi, aruncaţi cu pietre!