duminică, septembrie 05, 2010

Eroarea nr. 46: 0,06 din 49.

Doaaaaamne, dabine-i să fii singur! Nu în sensul de „un virus ucigaş a atacat planeta, sunt singură pe lume”, ci de „poci să fac ce vreau la orice oră din zi şi din noapte să fără să mă f*** la cap cineva că ce-faci-ne-vedem, respectiv fără drame, aşteptări, dezamăgiri şi discuţii de în-ce-direcţie-merge-această-relaţie”.

Constat că, cu cât eşti mai departe de piaţa de desfacere relaţională, cu atât poţi urmări şi râde mai bine, cu gura plină de popcorn, de tehnicile de selectare, deselectare şi permutare ale fiinţelor de sex opus. Cred că-mi puteţi da dreptate că, în cel puţin în 70% dintre ocazii, partea de pregătire a terenului, de dat târcoale, de ales victima, respectiv de târât la mal pentru a o lovi în moalele capului este cu 150% mai distractivă decât partea de consumare a relaţiei ulterioare.

Fapt care mă face să cred că relaţiile nu-s decât o mare capcană, cam ca nişte reclame filmate din unghiurile potrivite, care-ţi arată că „uite, cât de amabil şi distractiv poate să fie omul acesta, ce multiple întrebuinţări îi poţi găsi, ce bine vă-nţelegeţi voi doi – nu-i aşa că e exact ce-ţi lipsea din sufrageria ta? dacă-l comanzi acum, primeşti acest unic set de replici de agăţat + posibilitatea de a-l returna acasă în ziua următoare!”, numai ca să-l iei ca un dobitoc ( sau –oacă, să nu facem discriminări) şi să te convingi că produsul are capacitatea incredibilă de deriorare în săptămânile subsecvente şi că nici vorbă să-l poţi returna fără costuri de transport.

Nu contest că sunt şi cazuri în care planetele se aliniază şi-n care produsul se dovedeşte a fi chiar funcţional, ba mai mult, mai găseşti şi o surpriză în pachet – sau naiba ştie, câştigi ceva concurs la care nici măcar nu aveai habar că participi. Dar, după cum ne-a învăţat sfânta taină a loteriei, câteva milioane tre’ să plătescă pentru ca doar câteva zeci să câştige. Iar datorită intenselor campanii de mediatizare ale fericiţilor câştigători (că doar nu ne-om lăuda luzării, nu?), întregul business relaţional apare publicului credul ca fiind profitabil. Un fel de “Povestea lui Făt-Fumos” vs. “rata anuală a divorţurilor în România”: cu toţii au auzit de prima, dar nimeni n-are habar, fără să gugălască – şi poate că nici nu-i pasă – care e cea de-a doua.

Din caza PR-ului extrem de eficient al iubirii idealiste, nimeni nu mai află despre dedesubturile scârboase ale iubirii reale, cotidiene, imperfecte şi cauzatoare de depresii care ne bucură existenţa atâtora dintre noi. Pentru că, în viaţa reală, ai mai multe şanse să-ţi găseşti un partener relativ incompatibil decât portretul-robot ambulant al iubitului tău imaginar, mai multe şanse ca relaţia ta să sfârşească în scrum decât în petrecerea nupţială şi să ai parte de mai multe momente de disperare neînţeleasă decât de săruturi perfecte cu apus de soare pe fundal. De cele mai multe ori, povestea lui Făt-Frumos şi a Ilenei se diluează până la un obosit pupat pe frunte şi adormit cu spatele unui la altul, pe zgomot de serial TV şi imagini pâlpâinde în întuneric, după o partidă de ceva ce aduce mai mult a fiziologic decât a “de poveste”.

Nu contest, pentru unii şi dormitul fund în fund e mai bun decât dormitul singur. Şi-i apreciez sincer pe cei care-s în stare să accepte iubirea în orice ambalaj le vine, fără nazuri şi aşteptări. Ceea ce mă irită pe mine în schimb este restul populaţiei lacrimăgene şi suferinde care-şi distruge nervii şi sufletul în ceva relaţie nesatisfăcătoare cu un partener imbecil, fără să se gândească, măcar o secundă, că are dreptul pur şi simplu să nu-şi dorească o relaţie. Nu o să moară. Nu o să se sufoce. Nu o să fie încadrată în gradul IV de handicap din lipsă de partener.

Da, copii, aşa este! Relaţiile nu fac parte din elementele indispensabile vieţii, se poate supravieţui şi fără! (În ciuda credinţei populare, anumite părţi anatomice nu se usucă şi cad din cauza lipsei de utilizare. Dacă, totuşi, vă preocupă starea dumneavoastră de sănătate, vă anunţăm că organele în discuţie pot fi utilizate şi independent de cele din cutia toracică, care au fost încadrare în manualul de anatomie la “sistemul circulator” şi nu la cel “reproducător”).

Aşadar, până nu mi se tulbură vederea şi mă-mpiedic, prăvălindu-mă iar în ceva relaţie, constat că sunt extrem de mulţumită să pot dispune singurică de toate cele 24 de ore din programul meu zilnic, să pot ieşi în oraş cu mai multe persoane decât cu una singură, să nu-mi împart patul, mâncarea şi energia cu nimeni, să zâmbesc la străini şarmanţi pe stradă, fără senzaţia că trădez, să nu simulez migrene dacă nu am chef să fac chestii, să fac chestii fără să simulez iubire, să nu „accept pe nimeni aşa cum e”, dacă e un imbecil, să am destulă dragoste de împărţit la familie, prieteni, oameni faini, fără ca vreun monstru afectiv să-mi consume toate resursele pentru că „vrea să construim o relaţie împreună”.

La naiba, e criză... nimeni nu mai construieşte. Mai stăm şi-n chirie o vreme.

17 comentarii:

  1. Cat de tare! Frumos! M-ai incurajat. Nu se merita sa ne pierdem energia degeaba, cu cine nu trebuie!
    Merci!

    RăspundețiȘtergere
  2. Scrii foarte bine gagico, şi mai ai şi dreptate pe deasupra. Deja două calităţi care m-au făcut să nu-mi doresc o relaţie cu tine dar totuşi să-mi doresc să te cunosc :)

    RăspundețiȘtergere
  3. am reusit sa schimb parerea unor fete din categoria in care te incadrezi; asa ca te apreciez ca nu generalizezi ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. deci, da, bine-i sa n-ai un consumator de energie !! Doamne, ca mi-a placut ce ai scris!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Wlad, soro, le zic.

    Steluţă, de-ar veni şi energia asta pe factură, ca aia electrică, i-am arde la buzunar pe măgari...

    Dom'le, ai fost foarte tare... Nici eu nu vreau o relaţie cu tine. :P

    Anonimule, nu e nici o categorie. Decât a fetelor sănătoase mintal, poate.

    Domnişoara Iulia, mai facem şi noi economie, nu?...

    RăspundețiȘtergere
  6. Sa fii intr-o relatie e una dintre cele mai mari provocari. Uita de cea mai tare slujba pe care o poti avea, de cei mai faini prieteni, de lucrurul pe care ti l-ai dorit si in sfarsit l-ai obtinut. Intr-o relatie e vb. de viata ta personala, intima, pe care o imparti cu alt om. Si cred ca in asta sta frumusetea ... sa faci lucrurile sa mearga desi stii ca si tu ai pasiunile/defectele tale si el pe ale lui. Cat despre viata ca-n filme/reclame .. ne-am convins de mult cu totii ca e o mare vrajeala, ca de fapt intervin o gramada de alte situatii dupa „happy end”.

    Accepti provocarea?


    Denisa

    RăspundețiȘtergere
  7. Dragă Denisa, după ce mă entuziasmasem că "uite, ce frumos ştie scrie un băiat", îmi aplici lovitura de graţie cu semnătura. (Sper, din suflet, că nu-ţi doreşti să "accept provocarea" cu tine.)
    În altă ordine de idei, am tot acceptat-o pân-acu şi poate că o voi, din nou, la un moment dat, că ne-a făcut mama fete. Până atunci, în schimb, renunţ la a fi Dona Quijote şi mă mulţumesc să fiu doar Xela.

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu ma refeream la a accepta provocarea cu mine. In niciun caz :)

    Denisa

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu sunt pentru provocarea Denisei avand-o partenera pe Xela. Asta mi se pare cel mai interesant:D.
    Dar ca sa imi mearga si mie degetele zic si je ca e inegalabil de mirobolant sa stai in chirie pana cand doresti sa te muti la casa ta. Iar acasa nu inseamna ca te-ai mutat la inchisoare cu program. Dar asta e alta discutie...

    RăspundețiȘtergere
  10. Denisa, puteai să laşi că da, şi un-doi îmi creştea traficul pe blog... :P

    dorian, te dezamăgim, ai auzit ce-a scris domnişoara. Cât despre chirie, ştii ce-i fain? Că te poţi muta oricând şi oriunde. Deşi, adevărat, nicăieri nu-i ca acasă...(sub condiţia ca "acasă" să nu fie cu gândaci şi mucegai)

    RăspundețiȘtergere
  11. ori stai ascunsa prin casa, ori iti petreci majoritatea timpului pe la servici; alt motiv nu gasesc ca o d.ra cu o inteligenta mult peste medie (cel putin asa reiese din vocabularul folosit si modul de abordare al subiectelor) sa nu aiba partener stabil si recunoscut oficial; bag picioarele, ca-mi vine sa-mi fac schimbare de sex cand vad ca fac parte dintr-o categorie de oameni (barbati) care ori, nu stiu sa aprecieze ori, sunt orbi

    RăspundețiȘtergere
  12. Dragă cine-i fii, că nu te-ai prezentat: de ce tăt publicul cititor presupune că subsemnata (sau orice altă domnişoară, de altfel) este singură din lipsă de opţiuni?
    Ba' pardon, bântui străzile destul şi de multe ori însoţită. Dar sesizează, te rog, diferenţa dintre "partener stabil şi recunoscut oficial" şi "iubit". Şi-atunci, poate, o să faci parte din categoria de oameni deschişi mai minte şi care ştiu să iubească fără compromisuri.

    RăspundețiȘtergere
  13. De-aia nu-mi place mie cuvantul "relatie" - pentru ca i se asociaza automat f*tutul la cap, dramele si asteptarile de care spui tu in primul paragraf. Mai bine singur decat cu astea.
    Noroc ca mai dai din cand in cand peste cate cineva care nu se baga peste viata ta mai mult decat e sanatos, si care totusi te iubeste, fara sa fie gelos/oasa cand iesi cu prietenii sau nu-i dai tz mesaje de noapte buna.

    RăspundețiȘtergere
  14. Domn' Critic, se asociază, nu musai neapărat, dar de cele mai multe ori, ceea ce sugerează - ca şi-n cazul legendelor - că există un sâmbure de adevăr.
    Iar cuvântul "noroc" nu vine decât să susţină titlul de loterie al erorii, cu care da, am fost deja de acord. (Dar să nu fim intoleranţi: dacă "iuby" n-ar trimite ţ mesaje de "noapte bună", din ce-ar trăi Orange-ul?...)

    RăspundețiȘtergere
  15. Honey...:)) Everything has its ups and downs, absolutely everything in this world, and relativity (along with numbers) rules the world. :D So yes, you are right, there are also bad things, but it depends on each other, right? :-?

    RăspundețiȘtergere
  16. Will you people stop lobbying for a long, healthy relationship?! It's not like I swore abstinence for the rest of my life.
    It's just that now, today, in this time and space, I feel better loving myself. (no kinky jokes)

    RăspundețiȘtergere

Haideţi, aruncaţi cu pietre!