sâmbătă, noiembrie 06, 2010

Eroarea nr. 50: 1,618 x X = XX

De curând, fusei la o adunare. Ocazionată de un prilej de „dezvoltare personală”, cum ne place să le spunem în secolul XXI activităţilor suficient de inutile încât să nu poată fi încadrate în vreo categorie anume. Activitate la care erau, normal, numai fete, singurele făpturi dotate cu asemenea inteligenţă superioară încât să găsească un rost acolo unde nu-i.

Iar la adunarea aceasta – să-i zicem, generic, training – a trebuit, din categoria „lucruri inutile”, să ne prezentăm. Aşa, ca să ne cunoască celelalte fete pe care n-o să le mai vedem vreodată în viaţă şi ca să ştie cu cine interacţionează pentru următoarele 4 ore esenţiale din viaţa lor. Caracterizarea a fost lăsată la latitudinea noastră, bine-ştiut fiind că orice fată va declara sincer că-i cam enervantă din fire, un pic cam leneşă, că mănâncă cu gura deschisă sau sforăie până băleşte perna şi că, de fapt, a venit la training-ul ăsta pentru că tipul ăla a anulat întâlnirea de la ora 1, iar ea n-are nicio intenţie să lucreze în domeniu – sau, ce naiba, să lucreze pur şi simplu.

Fiind rugată, la rându-mi, să găsesc cinci calităţi şi cinci defecte ale propriei persoane, după care „să desenez cum aş vrea să fiu văzută de celelalte fete”, m-am simţit întinerită subit şi propulsată din nou în clasa a 2a, rândul de la geam, banca întâi, cu degetu-n nas şi gura căscată. E ok, că parcă-mi lipsea un model de muci pe manichiură, însă mai greu a fost să ascult cu ochii deschişi, până la capăt, prezentarea celor 25 de fete pe care nu mai ştiu nici cum le cheamă. În final, a meritat, pentru că am avut o revelaţie:

Fetele sunt perfecte.

Mai mult decât atât, sunt unice.

Atât de perfecte în unicitatea lor, încât ajung să semene una cu cealaltă, însă fiecare-n felul ei, fără să fie vreuna mai puţin perfectă decât cealaltă. La calităţi, toate au glăsuit: ambiţioasă, perseverentă, sociabilă, optimistă şi harnică. Fireşte, în ordine diferită, ca să nu semene la fel, cum vă ziceam. În traducere, s-au deschis drept o haită de zâne războinice care şi-ar sări una alteia la beregată, din mai multe încercări dacă trebe, însă fără a uita să salute înainte, cu un zâmbet larg pe buze şi să repete lovitura cu entuziasm, fără să obosească. Cine n-ar vrea să lucreze cu asemenea îngeraşi?

Scuzaţi, nu chiar îngeraşi, că se pare că au şi defecte: perfecţionismul, care, conform celor 25 de foi, s-a răspândit în mod contagios prin sală... bată-le să le bată de albinuţe! În rest, cam atât, că se pare că primul defect a fost suficient de grav încât să lase celelalte patru căsuţe necompletate (deşi, neoficial, bănuiesc că unele dintre ele mai sufereau şi de sindromul „prea deşteaptă”, însă n-au vrut să sperie audienţa).

Toată prezentarea asta, pusă pe repeat de 25 de ori, îmi suna oarecum cunoscut, şi, scotocind prin cotloanele neaspirate ale memoriei, am reuşit să replasez acţiunea undeva în anul I de facultate... sau în clasa a 9-a, să fi fost?... Ba nu, a 5-a, în prima zi din septembrie... şi la vreo două-trei(şpe) training-uri, pe scurt, la orice eveniment la care putea să participe o fată care să se prezinte în toată splendoarea ei lumii care-o lasă şi pe ea să vorbească în sfârşit.

Concluzia 1: teoria lui Darwin este în sfârşit infirmată. Femeile nu au evoluat. Ele au fost, de la bun început perfecte. Doar restul lumii a trebuit să-şi dezvolte inteligenţa şi cele 5 simţuri până la un nivel capabil să perceapă această perfecţiune.

Concluzia 2: lumea aceasta nu ar mai suferi de foamete, războaie, crize politice şi economice, dacă-ar fi formată numai din femei. Aşa, cu bărbaţii care-au fost inventaţi ca să ne vicieze materialul genetic, n-avem nicio şansă. Dacă femeile ar rămâne singurele creaturi de pe glob, într-o zi, lumea ar fi perfectă, ca ele. (În mare parte pentru că ar deveni nepopulată.)

Concluzia 3: nu sunt fată, se pare. Spre deosebire de surate, n-am reuşit să screm la capitolul calităţi decât „răguşită” şi „ardeleancă”, ceea a fost pe jumătate greşit, pentru că am fost subit privită cu ochi sticloşi de bucureşteancă. Mi-a fost frică să trec la categoria „defecte”.

Concluzionez, per ansamblu, că prezentările dintre străini sunt utile. Pe lângă că ne interesează, mai sunt şi în mod uniform diferite şi surprinzător de previzibile. Şi adevărate. Cam ca sucul natural cu minimum 5% suc de fructe.

Dar am şi eu o curiozitate: La ce le-o mai fi folosind training-urile fetelor ălora atât de perfecte?...

9 comentarii:

  1. Foloseste pentru ca se dovedeste util in constientizarea gradului de perfectiune si pozitionarea corecta in comparatie cu restul suratelor de perfectiune care este de la perfect simplu la mai mult ca perfect. Parerea mea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Aşa!Dă-le peste cap toate trainin-gurile! Că d-aia şed io în casă. nu, nu că-s perfectă ci că-s adepta creaţionismului.Amu am constatat! Pt. asta sunt bune: te pun pe gânduri!
    Ce savuros şi spumos talent! Ţine ochii deschişi în continuare şi mai povesteşte...Hai, mai povesteşte!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. E-adevărat, doamna Ioana, trebuie să ni se mai amintească din când în când cât de perfecte suntem, nu că am uita (că avem o minte impecabilă), dar aşa, ca să nu ne lăudăm singure.

    Doamnă Anonimă, nu trebuieşte să vă sacrificaţi degeaba pentru teoria unui om trecut la cele veşnice. Îndrăzniţi să ieşiţi din casă: lumea vă va venera pentru simplul fapt că aparţineţi speciei corecte.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pe vremea cand eram studios am aflat eu ca exista un timp de ii spune "mai mult ca perfectul". Poate ca femeile (in cauza) tind si dansele catre timpul acesta. De fapt, ce spun eu, poate, sigur asa este...

    RăspundețiȘtergere
  5. This post has a 10+ from my behalf. :)) Lovely! :D

    RăspundețiȘtergere
  6. In sfarsit sunt intr-un acord total cu tine. Bravo!

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce surpriză ca domnul Horea să fie de acord cu tine taman la postarea în care le târăsc prin noroi pe femei!... :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Trebuie mentionat, vis-a-vis de ultimul comentariu, ca femeile care se tarasc cu bunavoie prin noroi, preferabil in duet sau chiar triolet, (nu, n-am gresit, definitia se potriveste perfect: "Grup de trei note egale ca valoare, care se execută într-o singură bătaie") trec deja din perfectiune in metafizic.
    <3 mud fights.

    RăspundețiȘtergere
  9. Domnule Anonim, reţinut.
    Voi propune un training pe lupte în noroi.

    RăspundețiȘtergere

Haideţi, aruncaţi cu pietre!