marți, ianuarie 04, 2011

Eroarea nr. 53: "La prima intersecţie, faceţi stânga sau dreapta."

În ultima vreme (să zicem, de vreo 24 de ani), m-am trezit destul de des cu palma lipită de obraz a-ngrijorare şi cu ecoul lui „Ioi... oare-am făcut bine?” încă în urechi, încercând să nu scap pe mine de emoţie ceva ce nu mai are suport moale şi înlocuibil de vreo 23 de ani. Eh, dragii mei, nimic nu se compară cu emoţia distructivă a unei decizii pe care habar n-ai de unde s-o iei şi cum s-o apuci, în timp ce scotoceşti cu disperare prin buzunare după manualul de instrucţiuni.

Din păcate, suntem puşi din ce în ce mai des – direct proporţional cu trecerea anilor – în situaţii cărora nu le mai putem flutura mâna a nepăsare, dacă nu vrem să fluture ele piciorul în direcţia fundului nostru. Cică se numeşte „maturizare”. Eu aş numi-o „constipaţie”, adică situaţia în care un rahat devine o chestiune vitală doar din cauza trecerii timpului. La orice altă vârstă, am fi râs cu balele până la piept a neînţelegere. Acum, trebuie să găsim soluţii, pentru că vârsta presupune că nu mai ai voie să-ţi băleşti cravata, aşa că ne aşezăm în poziţia gânditorului şi încercăm să ne dăm seama „ce trebuie să facem”.

Vă rog să respiraţi adânc, să faceţi un pas în spate şi să-mi spuneţi ce e greşit la propoziţia de mai sus. „Ce”-ul? Nu, aici nu era cazul lui „poftim”. „Să facem”? Hei, nu insinuăm perversităţi. Oare ce-a mai rămas?... Bravo, mamă, „trebuie”. Vă rog frumos să-mi explicaţi formula prin care poate fi determinată traiectoria vieţii umane şi viteza cu care se deplasează ea, respectiv să-mi spuneţi exact când greşesc, stând în mijlocul deşertului: atunci când virez stânga sau dreapta?

Mna. Dacă vă holbaţi încă la monitor ca nişte peşti, înseamnă că aţi înţeles lecţia. „Trebuie” este un cuvânt după care ar fi bine să ne spălăm limba cu săpun, atunci când e folosit în contextul deciziilor personale. La fel cu stânga sau dreapta ar trebui să fie opţiuni la fel de valide atunci când nu ştim, de fapt, încotro mergem. Deci, toate boala mustrărilor de conştiinţă post-decizionale ar trebui să fie rezolvată scurt prin următorul diagnostic: nu există răspunsuri corecte. Nu poţi lua amenzi atunci când nu sunt semne de circulaţie, la fel cum nu poţi produce accidente, chiar şi pe contrasens, dacă nu circulă maşini din direcţia opusă.

Îmi iau fustă sau pantaloni? Mă fac medic sau actriţă? Beau suc sau vodka? Fiecare răspuns generează o traiectorie diferită a evenimentelor, care nu poate fi aruncată în mormanul „corect” sau „greşit”, pentru simplul fapt că nimeni nu ştie – sau, ce naiba, nu-i pasă – care va fi impactul deciziei respective asupra vieţii tale. Dacă-ţi iei fustă s-ar putea să-ţi îngheţe părţile private – în schimb, s-ar putea să atragi privirile tipului care ai prefera să ţi-o dea jos. Dacă te faci medic s-ar putea să nu mai ai viaţă privată – dar s-ar putea la fel de bine să-ţi întâlneşti doctorul înalt, frumos şi cu bani fix la locul de muncă. Dacă bei suc s-ar putea să nu te distrezi la fel de bine ca restul populaţiei de la chef – sau, de fapt, să te hlizeşti în disperare de beţivii care vor lua veceul în braţe la ora la care stomacul tău va fi încă ok.

Partea distractivă la toată tărăşenia asta e că nimeni nu va putea vreodată să-ţi scoată ochii că „ai făcut rău făcând cum ai făcut” fără să-i aminteşti să-şi scoată năsucul din oala ta. Singurul tăntălău îndreptăţit să-şi frângă degeţelele a nehotărâre – şi care o va face, după cum îmi demonstrează experienţa personală – eşti chiar tu. Iar tu nu „trebuie” să nimic în raport cu tine, că „trebuie” presupune un regulament exterior. Şi nici alţii nu pot să „trebuie” în raport cu tine, pentru că, atâta timp cât nu ţi-au donat din materialul genetic, nu prea au un cuvânt de spus asupra destinului persoanei tale.

Aşadar, dragii mei (şi-acum vorbesc cu multiplele mele personalităţi), când mai avem dubii în privinţa poziţiei în care ar trebui să ne aşezăm pe veceu ca să nu deranjăm traiectoria firească a planetelor, poate că ar trebui să realizăm că unele chestii sunt pur şi simplu personale. Sau că unele întrebări pur şi simplu nu au variantă corectă de răspuns.

Şi poate că ar fi la fel de util să ne dăm seama că toate obiectele care dispun de manuale de intrucţiuni ştiu să facă un număr limitat de lucruri. Uitaţi-vă la cafetieră: în momentul în care va învăţa să scrie şi poezii, poate o voi considera interesantă. Până atunci, să mulţumim cerului că noi măcar ştim şi să facem cafea şi să scriem poezii, care – culmea! – nu au reţete de preparare...

16 comentarii:

  1. Word! Ca nici chiar eu n-as fi putut s-o spun mai bine.

    RăspundețiȘtergere
  2. ii place initziativa ta

    RăspundețiȘtergere
  3. imi place cum gandesti! sincer sa sti ca m-ai ajutat cat de cat prin ce ai scris..eu aflandu-ma in momentul de fata intr-o astfel de intersectie :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Radu, domnule, mă simt onorată de vizita unui asemenea geniu literar pe Pagină...

    Domnul Anonim - care e când acid, când simpatic - e deosebit de amabil de data asta :)

    Iar domnul, doamna sau domnişoara bucshee, îmi pare bine să aud asta, dar să ştiţi că toţi trăim într-un imens, nenorocit de oraş plin de intersecţii şi nu pe autostradă...

    RăspundețiȘtergere
  5. Right........ nimik nu "trebuie"...

    RăspundețiȘtergere
  6. e domnu bucshee..si da..domn'shoara xela..asa e ..'shtele mamii lor de intersectii !

    RăspundețiȘtergere
  7. Simpatic eseul, nu atât prin continut, cât prin formulare...
    De buna seama, tema lui "trebuie" este, si a fost mereu, analizata si ras-analizata. E o tema la fel de recurenta precum ziua dupa noapte, si viceversa.
    Însa aprob pozitiv exprimarea plastic-hilara a autoarei, semn clar ca, desi îsi pune întrebari existentiale banalizate demult, are o prospetime de spirit care încânta ochiul si descreteste fruntea cititorului...
    Bila alba.

    RăspundețiȘtergere
  8. Hai ca m-ai dat pe spate. :)) I hadn't had such a laugh for ages.


    Needless to say (obviously, I'll still say it) that I find the post lovely. Chocolate lovely.


    Dar macar ma mai scoate din lene cand zic "trebuie", as in "trebuie sa fac eseul ala nenorocit....". Ca altfel.....:))

    RăspundețiȘtergere
  9. Taj' tu din gura ca prea ai dreptate :) Eu una il inlocuiesc, cand imi aduc aminte, pe napraznicul "trebuie" cu "vreau" sau "pot" respectiv "nu xxx": mult mai fain merge treaba, trebuie numai sa ma tin de strategie...:)

    RăspundețiȘtergere
  10. Dom'le Anonim (altul, presupun), toate s-au spus... chiar şi eternul "te iubesc", pe care lumea, totuşi, îl repetă cu încăpăţânare. Dar, dacă e încă la modă, voi concluziona că mai important e cum spui decât ce.

    Doppelgänger, te voi suspecta de subiectivism, dar tot voi accepta complimentul, că-mi place - cam ca şi ciocolată. În privinţa lui "trebuie", subliniez că e nociv doar în contextul personal, unde, te anunţ cu tristeţe că eseul tău nu prea intră... :D

    Doaaaaaamnă Ioana, îmbrăţişări, ne-a fost dor! Şi-aveţi dreptate cu toate verbele la persoana I singular, numai că utilizarea lor tinde să ne amintească de gravitatea deciziei, unde "trebuie" era atât de impersonal şi confortabil...

    RăspundețiȘtergere
  11. Pupaturi si urari traditionale:)

    Deci, propun sa nu mai fie nici un verb la persoana I singular (hm, la conditional prezent parca ar mai merge, dar in caz de dubiu, sa fie anulate si alea) decat insotite de "(daca si cand) am chef sa".

    RăspundețiȘtergere
  12. Cateva franturi din psihologie legat de subiect: "trebuie absolutist" poate fi inlocuit cu sintagma "ar fi de preferat", pentru un coping mai bun si nu in ultimul rand pentru ca totul este relativ. E bine sa nu fi propriul tau tiran.

    O alta recomandare psihologizeasca este sa te gandesti ca ti se putea intampla ceva mai rau decat ti s-a s-a intamplat... Cam pesimista abordarea, insa se pare mai sanatoasa decat varianta mai ambitioasa.

    RăspundețiȘtergere
  13. Doamnă, zice-n Biblie să întoarcem şi celălalt obraz. Deci, treceţi la treabă! :D

    Iar doamnei psiholog îi mulţumim pentru amalibitate şi pentru îndemnul la pesimism, deşi e prima lecţie pe care-am învăţat-o în şcoală, ca români.

    RăspundețiȘtergere
  14. Buna Ziua!
    Eu sunt Vlad, unul dintre membri Radio Whisper - un radio antimanele dedicat bloggerilor şi nu numai.
    Am găsit întâmplător blogul tău, am citit câteva articole şi nu am vrut să ies înainte să te felicit – mi-a plăcut mult ce am găsit aici. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doresti, poţi să ne recomanzi orice articol, iar noi îl vom promova.
    Ne-ar face plăcere să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
    M-am gândit aşadar să vin cu o propunere:
    Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piese necenzurate. Avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă cât mai complexă de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că poate ai vrea sa ni te alături şi să colaborăm (binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place). Dorim de asemenea să îţi acordăm un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultatorilor noştri.
    Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul asculta.whisper sau un e-mail, tot la asculta.whisper@yahoo.com, pentru a discuta mai multe.

    www.radiowhisper.com
    Multumesc,
    Cu stimă Vlad!

    RăspundețiȘtergere
  15. Apropo de alegerile pe care le facem in viata si cum le influenteaza ele(alegerile) pe ea(viata), e un film fain "Mr Nobody". Merita vazut, e fain din toate punctele de vedere!

    RăspundețiȘtergere

Haideţi, aruncaţi cu pietre!