Dragă Xela,
Felicitări! După îndelungi încercări eşuate, ai reuşit să treci şi pragul feminităţii tale. Nu, nu vorbim despre ciclu, era puţin ciudat să-ţi fi întârziat chiar 10 ani. Dar iată că, totuşi, ai reuşit să găseşti un lucru care nu-ţi venise încă: mintea la cap.
Da, e-adevărat, te-ai intitulat femeia cu cromozomii XXY, dar se pare că reacţiile chimice potrivite pot face ca Y-ul să se dizolve şi să rămână doar temutele litere gemene, care te pun sub autoritatea tuturor articolelor misogine de pe blog. Trebuia, într-un final, să-ţi testezi şi empiric opera.
Să nu intrăm în detalii, că şi aşa mi se reproşează articolele lungi. Dar ca rezumat, vă zic doar un clişeu simpatic: ai grijă de ce-ţi doreşti. Că ştiţi voi urmarea. Şi din păcate nu funcţionează pe unde trebuie – în cazul extragerii Loto, să zicem – ci numa’ în afirmaţii sterile de genul „mie nu-mi trebuie...” – completaţi puncte-punctele. Drept urmare, nu ţi se va da. Sau dacă zici „îmi trebuie” şi uiţi să treci data de valabilitate, ţi se va foarte da, doar că prea târziu. Ştiu, nu-nţelegeţi. Dar nu e ca şi cum celelalte articole ar face sens.
În această dezordine de idei, mărturisesc că am reuşit minunata performanţă de a mă purta mai frumos cu străinii decât cu oamenii dragi (iar noi ştim cât de amabilă sunt cu străinii) şi de a-mi juca rolul pân’ la capăt, mai frumos decât în Black Swan (fără pornoşaguri sau Oscar). Tot la capitolul performanţe, am reuşit să arunc la coş biletul la Loto după ce-l murdărisem cu ketchup, fără să mai verific dacă-i câştigător sau nu, după care am auzit numerele la televizor. Se mai pune că am câştigat dacă n-am văzut banii? Regulamentul loteriei nu vorbeşte despre asta.
Nu în ultimul rând, sunt probabil singura persoană care ştie să facă psihologie inversă pe sine însăşi, convingându-se cu voce tare că nu vrea şi zicând în şoaptă că „ba da”. Aşa reuşesc să economisesc taxa la psiholog, scoţând din portmoneu şi băgând în buzunar şi prefăcându-mă că am produs profit. În final, atâta timp cât am buzunarele pline, mi se pare că am făcut o afacere bună. Doar să nu verific gaura din portmoneu.
De fapt, ce mă mir – suntem două, una poate să câştige, iar alta să piardă banul. Şi-n ultima vreme, don’şoara Xela s-a cam plictisit pe blog şi s-a hotărât să se dea jos, până-n lumea reală, să-mi aranjeze discret mobila şi să urce la loc numa’ după ce am dat cu genunchiul de pat. Ea zice că avea intenţii bune. Eu o iert, dar vânătaia tot rămâne. Mă rog, va trece şi aia în timp.
Ca să revenim – don’şoară Xela – îţi mulţumesc pentru redecorare, da’ nu era nevoie, merci. Te-au apucat pe tine toanele de femeie şi te-a preocupat estetica locuinţei. Un amic comun zicea că-n tâmpenia ta feminină, eşti complet adorabilă. Eu nu-s tocmai de acord, aşa că să sperăm că mobila poate fi mutată la loc fără urme.
Io te iert, că n-am ce face cu tine. Sper doar să te ierte şi vecinii pentru gălăgie. Şi te rog să-ţi crească la loc cromozomul Y, că mă faci de ruşine. Până atunci, la colţ şi te închid pe blog. Femeie ce eşti...
Semnat,
Alexandra
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Haideţi, aruncaţi cu pietre!