miercuri, februarie 04, 2009

Eroarea nr. 9: "Eu pot să-l schimb!"

Femeile, aceste fiinţe complexe şi uimitoare, sunt, din păcate, pline de erori. Dar nici nu puteam fi perfecte, i-am fi plictisit pe bărbaţi. Ca şi merele alea mari şi roşii de la supermarket, care ştii sigur că sunt artificiale şi insipide, spre deosebire de merele mici şi pătate din piaţă, dar care mai au încă gust de iarbă şi soare şi pământ... La fel şi noi. Erorile ne dau gust şi savoare.

Iar una dintre erorile legendare, repetate şi demonstrate la nesfârşit, dar din care bineînţeles că nu a învăţat nimeni nimic, sună în felul următor: „Eu pot să-l schimb!”. Nu, nu vorbim aici despre puloverul cumpărat acum două zile. Nici despre statusul de la Messenger. Vorbim despre nici mai mult, nici mai puţin decât despre – doamnelor şi domnilor – un bărbat! Da, în viaţă, corect din punct de vedere anatomic şi, ocazional, şi mental. Dar nu orice bărbat, ci tocmai respectivul signifiant din viaţa domnişoarei, adică tocmai cel pe care l-a ales pentru că, şi în considerarea faptului că, este aşa cum este, deci, atrăgător. Şi atunci ce-i cu schimbatul? Păi, să vă explic...

Din vasta mea experienţă ca femeie, concretizată în aproximativ 4 ani de relaţii serioase, am învăţat o chestie: noi, femeile, avem o problemă. Mă rog, una mai mare decât celelalte. Putem fi înconjurate de o mulţime nerăbdătoare de bărbaţi amabili, căci tot timpul vom găsi ceva în neregulă cu dânşii. Îi vom refuza pe motiv că sunt plictisitori şi vom căuta cu privirea plină de speranţă o victimă de salvat. Căci noi asta facem, suntem nişte salvatoare. Pe principiul „cine mă place e un tâmpit”, încercăm să găsim un individ care NU ne admiră, eventual care ne jigneşte şi desconsideră la modul cel mai nediplomatic, care se mai şi uită după alte posterioare pe stradă, pentru a-l lua sub aripa noastră, a-l face al nostru şi a-l salva de sine însuşi. De ce? Pentru că nu suportăm ca vreo fiinţă din acest univers să nu ne placă pe noi, zeiţele. Mintea ni se blochează când cineva ne ignoră, fie el, acel cineva, şi un necioplit şi jumătate. "Cum, să nu mă placă pe mine? Adică, pe M-I-N-E? Eu, cea care am sucit minţile atâtor masculi râvniţi de atâtea şi care am fost râvnită, la rându-mi, de nenumăraţi?! Chiar acum să mă-mpiedic, vorba ceea, de un ciot? Nu există. Îl voi lua, tocmai pentru că nu mă vrea şi ca să mă vrea ulterior." Logic, deci.

Iar respectiva, femeie fiind, va lupta să-l convingă pe insensibil de sublimul făpturii ei, chiar de ar dura o viaţă întreagă! Aşadar, cred că putem justifica acum tâmpitoarele combinaţii de „fată drăguţă + băiat urât”, „tipă de treabă + necioplit”, sau, mai rău, nevastă iubitoare + beţiv notoriu”. Era vorba de un moment de blocaj mental, declanşat tocmai de faptul că respectivul e tâmpit şi nu o place. Iar dânsa, intrigată, s-a oprit din drum şi şi-a spus: „Măi, dacă toţi ceilalţi mă plac în afară de ăsta, înseamnă că ei sunt simpli şi superficiali, iar el e un pretenţios. Să-l cucerim, deci.”

Dacă vă stă mintea în loc la această reacţie, să ştiţi că nu e inventată. Domnilor, da, cam aşa funcţionează pe alocuri. Doamnelor, vă rog să vă amintiţi ce v-a atras la partenerul actual: faptul că s-a târât în genunchi la picioarele dumneavoastră, cu buchetul de flori în dinţi sau că v-a întors delicat, să zicem, spatele? În cazul primului răspuns, felicitări pentru bărbat! În cazul celui de-al doilea, felicitări, sunteţi femeie.

Deci, femeia, după ce se vede cu noua achiziţie, îşi dă seama că sunt necesare îmbunătăţiri. Şi ambiţioasă cum e, nu îl schimbă pe mascul cu un altul, ci doar pe el însuşi cu o versiune îmbunătăţită, căci, spuneam, aşa sunt femeile, nişte salvatoare. Şi întotdeauna dânsa, care este la momentul actual, va fi mai specială decât celelalte duzini de iubite incompetente care nu l-au ştiut sensibiliza până în prezent, deci va crea un precedent demn de invidiat. Iar strategia va fi cu adevărat ingenioasă: „Iubi, nu înveţi şi tu să vorbeşti elevat? Nu-ţi bagi cămaşa în pantaloni? Nu mergi la sală, uite, ai pus burtă?... Iubi, da’ nu te mai uita după fufe pe stradă, nu sunt eu frumoasă? De ce nu-mi cumperi flori? Da’ de ce nu discutăm mai des?! Nu te mai scobi în nas de faţă cu mine şi scoate-ţi odată mână din pantaloni când te uiţi la televizor!!”

Iubi o va privi plictisit, se va scobi în nas şi-şi va băga mână la loc în pantaloni. Iar domnişoara îşi va stâlci machiajul într-un scâncet prelung, îţi va face bagajele şi va pleca la prietena cea mai bună. Prietenă care trebuie să o ia în braţe, să-i sufle nasul şi să asculte docilă cât de idiot şi necioplit a fost iubi. Respectiva, derutată, poate că îi va spune un „Ţi-am spus eu că e un bădăran şi să nu fii cu el...De ce nu m-ai ascultat?”, moment în care porţile iadului se vor deschide şi va năvăli infernul peste ea. „Şi ce dacă mi-ai spus?! Aia era ATUNCI! Noi suntem împreună de O LUNĂ! Eu nu-s ca şi fostele lui! Mi-a zis că mă iubeşte şi CĂ O SĂ SE SCHIMBE PENTRU MINE!!” Crize, hohote isterice de plâns, trântit uşi...

O minunăţie, ce mai! Funcţionează de fiecare dată la fel, adică nu. Doamnelor şi domnilor, dacă aţi întâlnit vreun caz de „iubi” preschimbat în Făt-Frumos, vă rog, spuneţi-mi să-l împăiem şi să-l punem într-un muzeu, căci va fi primul şi ultimul de care am auzit. Deci, ca să scutim vreo altă protagonistă naivă de scenariul de mai sus, să-i dăm câteva sfaturi prieteneşti:

"Draga noastră,

Când un bărbat îţi pune mâna pe fund într-un club, nu-şi exprimă veneraţia, admiraţia, profundul respect pentru natura care te-a creat. Te pipăie doar.

Când îţi lasă uşa în nas la ieşire, nu e pentru că nu te-a observat, ci pentru că nu are maniere.

Când se uită după alte femei, nu te compară, te ignoră.

Când nu-ţi plăteşte consumaţia, nu te crede independentă, e doar egoist.

Când se uită în gol în timp ce-i vorbeşti, nu meditează, e plictisit.

Când îi zâmbeşte prietenei tale celei mai bune, nu e pentru că îi apreciază personalitatea.

Iar când respectivul a înşelat-o pe iubita lui cu TINE, nu e semn că va fi un mascul fidel şi tandru când va fi al tău! Nu a fost dragoste la prima vedere şi nu ai fost tu mai specială. Doar că nu se putea abţine.

Dacă masculul înfăptuieşte oricare dintre acţiunile de mai sus, pune-i fundiţă şi dăruieşte-l următoarei nefericite, să-l schimbe ea cum ştie. 5 ani, 257 de certuri şi 10.000 de lacrimi mai târziu, el va şti să-i aducă un buchet de flori, iar ea va fi albă în cap de mult.

Cu drag,

Nişte binevoitori"

Deci le sfătuiesc pe domnişoarele încă visătoare şi pline de speranţă să uite basmele care ne-au tâmpit copilăria: broaştele nu se transformă în prinţişori şi porcii nu zboară. La fel, şi neciopliţii vor rămâne veşnic neciopliţi. Poţi învăţa un bădăran să mănânce frumos, să vorbească corect şi chiar să îţi deschidă o uşă, dar când îţi va fi lumea mai dragă, îţi va aminti, împreună cu una dintre prietenele tale, ce este el de fapt: un pachet de testosteron neîmblânzit. Aşa că ia-ţi un iubi gata funcţional, iar nu unul care necesită reparaţii. Căci nu-ţi cumperi un palton ca să-l duci la croitor să-ţi facă din el pantaloni, nu? Îţi iei direct pantaloni. Sau umblă, dragă, în fundul gol, decât să-ţi mai pierzi timpul...

10 comentarii:

  1. Dar daca foloseste alintul "iubi" eu zic ca-si merita soarta :-) Desi ea (includ aici toata categosria de visatoare semi-idioate) ar scrie probabil cu y: iuby
    A, si sa nu uitam de cele doua punctulete pe y.

    RăspundețiȘtergere
  2. Vai, mă crezi că am scris în prima variantă "iuby"? :))
    Dar n-am putut lăsa...îmi zgâria pur şi simplu retina! Aşa că să le arătăm puţină bunăvoinţă domniţelor şi să presupunem că ar fi scris şi ele corect... (After all, sunt doar naive, nu aliterate. Sper...)

    RăspundețiȘtergere
  3. Un articol destul de interesant. Doua chestii am de obiectat:
    1. Ar trebui sa scrie si un tip un articol de genul asta si sa fie combinat cu al tau
    2. Niciodata nu zi niciodata. Ai generalizat :)
    Foarte interesant si ... printre putinele articole lungi pe care le-am citit.

    RăspundețiȘtergere
  4. Dragă Florinel,
    1. Tipul ar fi mult mai puţin diplomat. Eu sunt de partea femeilor (!) şi mă crucesc.
    2. Zic "niciodată" din experienţă şi, statistic vorbim, "niciodată" e mai relevant decât "uneori". Totuşi, fi binevenit să-mi demonstrezi contrariul.

    Mulţumim pentru efort, acum respiră şi ia un pahar cu apă să-ţi revii.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cred ca toata problema vine dintr-o proasta intelegere a proprietatii.

    Nici un barbat nu va fi veci pururi al tau, ori a alteia, oricare ar fi ea.

    Vei gasi, in principiu, niste carpe dispuse sa joace orice rol, deci si pe asta cu "al meu", dar asta e mai mult din cauza ca sunt atatea miliarde de oameni incat gasesti orice.

    Vestea buna e ca se aplica si reciproc.

    RăspundețiȘtergere
  6. Vestea bună??
    Zic eu, vestea înspăimântătoare e că se aplică şi invers şi, totuşi, lumea nu s-a prins încă!
    Să fie şi bărbaţii cu erori? Vai, nu... :P

    RăspundețiȘtergere
  7. toate femeile cauta barbatul perfect pe cand ele tind si se invart in mediocritate precum pestii in apa

    RăspundețiȘtergere
  8. Mulţumim, dar să zicem "majoritatea".
    Mie nu-mi trebuie decât un bărbat care să nu mă plictisească şi pe care să nu-l plictisesc. Deşi, aproape de perfecţiune, şi asta...

    RăspundețiȘtergere
  9. Nici pe departe nu o sa te contrazic:)
    Asta pentru ca sunt de acord ca nimeni nu trebuie sa schimbe pe nimeni. Schimbarile interne sunt cele care dureaza si sunt viabile. Cele provenite din exterior sunt "elastice". Ca sa nu fac copy/paste la ce doresc sa exprim, poti sa te uiti daca doresti...
    Si... se simte inversunare, desi tonul este unul placut:)
    Pentru sfaturi: http://www.dorianlungu.ro/2009/02/sfaturi-2/
    Pentru schimbare:
    http://www.dorianlungu.ro/2008/05/nevoia-de-schimbare/

    RăspundețiȘtergere
  10. Cu pioşenie o să îndrăznesc să fac vreo două-trei mărunte observaţii de mi-o fi cu iertare.
    Anume: la început de scriere concluzia erorilor după exemplul cu merele nu e poate cea mai fericită. De ce? Pentru că merele alea pătate care chiar au gust nu sunt erori, aşa e de fapt soiul normal, în deplinătatea fiziologiei lui. Alea mari din supermarket, trase toate prin inel, monocolore şi uniform netezite de "natură" sunt în fapt prostituţiile alimentare, prin urmare în eroare. Aşadar adevăratele erori nu dau gust, dau doar câteva doze neaşteptate (sau nebănuite integral) de conservanţi artificiali şi hormoni hipertrofianţi, iar gustul rămâne mai mult ca senzaţie autosugerată.
    În plus ar putea fi de ajutor cititorilor dacă ar da bună ziua mai puţinor virgule chiar înainte de predicate. Cu ocazia asta salvezi şi câteva calorii. E de înţeles să mai scape, că doar n-om ciurui toate erorile acum, dar avem şi şanse la mai bine :)
    Iar ca impresie de fond recunosc fără reţineri că am rămas surprins (ghici şi cum) de raţionamentul statistic al posesoarelor perechilor de cromozomi X. Să-mi fie spre veşnica scuturare, poate aşa începe să se facă si la mine lumină!

    RăspundețiȘtergere

Haideţi, aruncaţi cu pietre!