Eroarea nr. 26: Cel mai bun prieten al omului

După o săptămână şi de chefuit în continuu (a se citi „documentat pentru blog”), mă aşez la calculator mai înţeleaptă, mai mahmură şi mai nedormită, pentru a vă-mpărtăşi ce am învăţat. Mi-ar plăcea să spun că e ceva legat de gaura din stratul de ozon, dar e de fapt ceva mult mai simplist, la nivel de „ce n-ai voie să amesteci cu ce”, „când ar fi decent să te opreşti” şi „subiecte care trebuie evitate cu orice preţ”. Bineînţeles că, aşa cum ne zice înţeleptul BestJobs, „expert e cel care a făcut toate greşelile posibile într-un domeniu foarte restrâns”, aşa că am eşuat în mod repetat înainte de a afla răspunsul corect la dilemele de mai sus. Dar sunt pe calea cea bună înspre a deveni expertă.

Dar nu ăsta-i subiectul dialogului, ci ce se-ntâmplă în stările acelea provocate de combinaţia de alcooale letală pentru raţiune (deşi eu eram destul de lucidă încât să observ diverse, căci, lipsită de raţiune cum sunt chiar şi trează, n-am fost foarte afectată de atrofierea acesteia). Să mai explic cât de drăguţi sunt oamenii când îşi pierd coordonarea? Nu, asta ştiţi şi voi. Cum se duce lumea la baie mai des decât apucă să bea? Nu, asta aţi trăit-o cu siguranţă. Dar câte tâmpenii îşi permite lumea să facă, dând apoi vina pe băutură? Daaaaa... asta e de disecat pe lumină.

Alcoolul are dublu rol: de scuză, respectiv de ajutor. Cum adică? Păi, urmăriţi-mă...

Deci, oamenii fac tâmpenii. Şi treji fiind, dar mai mult beţi, pentru că – nu-i aşa? – sunt beţi. Şi alcoolul scuză multe, de parcă n-am fi noi cei care l-am îngurgitat. Dar nu, după ce devine el stăpân, ne putem permite să spunem că nu mai eram în control după ce băutura s-a scurs către stomac şi înapoi spre creier, proces al beţiei pe care nu l-am mai trăit în trecut şi nu ştiam ce se întâmplă. Am crezut că de, poate bem şi se transformă vinu-n apă – dacă tot nu ştim să facem ca în Biblie, măcar invers.

Aşadar, alcoolul e alibiul perfect pentru orice tâmpenie pe care ne-am fi dorit – dar nu şi permis – să o facem lucizi. Cum are diferite efecte asupra diferiţilor oameni, nimeni nu va şti vreodată care-a fost adevăratul grad de beţie, aşa că vom putea minţi cu neruşiare fără să existe dovezi împotrivă-ne. Ergo, alcoolul ca şi scuză.

Dar alcoolul poate fi şi un argument în favoarea noastră, căci – umblă vorba – „oamenii sunt sinceri când sunt beţi”. (Asta-i preferata mea, pentru că are nişte conotaţii drăguţe dacă-mi vomită, spre exemplu, cineva în poală. „Oamenii-s sinceri, zici? Deci, ca să fii sincer, îţi vine să vomiţi când mă vezi, da? Drăguţ...”) Dar oamenii se vor folosi de rolul acesta numai dacă au făcut ceva lăudabil şi care merită să le fie atribuit. „Mai ştii că ţi-am spus că te iubesc aseară? Ştii ce se zice, oamenii-s sinceri când sunt beţi. Cum, aia era soră-ta?! Ăăăă, păi...din greşeală... n-ai văzut că eram beat?”

Aţi observat care-i punctul culminant? Replica, reacţia... şi apoi alegerea: ajutor sau scuză. Funcţionează perfect în orice direcţie, atâta timp cât virezi la timp.

Acum, dragi elevi, un scurt exerciţiu: încadraţi următoarele gesturi într-una din categoriile de mai sus – scuză sau ajutor. Lucraţi pe perechi, dacă e nevoie.

1. Mozolelile întâmplătoare, determinate de ameţeală şi nicidecum de afecţiune.

2. Telefoanele date aiurea, la toată lumea din agendă – foşti, actuali, potenţiali, necunoscuţi – în ceas de melancolie acută.

3. Declaraţiile siropoase şi jenante, care vor fi regretate, disecate şi blestemate pe lumină.

4. Pupăturile, îmbrăţişările şi „te iubesc”-urile provenite de la persoane care nu se ating decât în caz de Apocalipsă (asta mai mult în cazul băieţilor).

5. Dansatul pe mobila care n-are nici o vină.

6. Îmbrăţişatul obiectelor din baie pe care nu le vom denumi, din motive pe care nu le vom recunoaşte, că suntem nişte domni.

(Răspuns aproximativ: 1-4 cu câte un picior în fiecare categorie, în funcţie de consecinţe; 5-6 în categoria „scuză”, pentru persoanele fără probleme de comportament – pentru celelalte, opţional).

Deci, copii, alcoolul ne poate fi prieten sau duşman, după cum ne purtăm cu el. Şi ştiţi ce se zice: ţine-ţi prietenii aproape şi duşmanii şi mai aproape... aşa că luaţi aminte.