miercuri, aprilie 07, 2010

Eroarea nr. 34: Legenda lui Jack the Flipper

După cum vă spuneam în articolul precedent, mi-am cumpărat nişte şosete acvatice, în sens economic, adică nişte peşti. Care şi-au îndeplinit cu conştiinciozitate menirea pe acest pământ, agitându-se fără oprire în sincron, ca să mă relaxeze pe mine. Asta până când unul dintre ei a înţeles de-a-ndoaselea principiile gravitaţiei, întorcându-se inert cu josul în sus.

Nimic neobişnuit pentru un peştişor de 4 cm pătraţi – aţi zice – care şi-a urmat doar obştescul drum spre reţeaua de canalizare... asta dacă n-ar fi fost vorba, de fapt, doar de cadavrul cu numărul 1.

Căci da, stimaţi cititori, m-am trezit exact ca Hercule Poirot – mai puţin mustaţa – în mijlocul unui val de crime sângeroase, ale căror victime neajutorate au fost tocmai preţioşii mei bulgări de solzi şi rahat, crescuţi cu mâinile îngrijitorilor de la magazinul de animale din fragedă pruncie, doar pentru a înceta din viaţă de înotătoarea unui colocatar, în ţipete îngrozite înăbuşite de filtrul de apă...

Dacă ar fi fost vorba doar primul deces în cauză, şi-anume de roaba lui Dumnezeu Wendy – care sper c-a ajuns în toaleta Edenului, că n-a supărat niciodată pe nimeni, mititica – aş fi zis că mama natură şi-a urmat firescul curs. (Sau că, mă rog, la 5 lei investiţia, nu mă pot aştepta decât la un termen de valabilitate limitat.) Însă după bocetul iniţial şi hârâitul de îngropăciune al toaletei, a urmat şocul de a doua zi: Stan, concubinul defunctei, a urmat-o în cele veşnice. Nu, nu de inimă grea – cum ar zice unii – ci cu ajutor dinăuntru.

Era clar: aveam un criminal în acvariu. Am început să-i privesc pe toţi cu suspiciune, ştiind că-n fiecare dimineaţă îl hrănesc cu purici atent selecţionaţi pe ucigaşul semenilor săi. Am utilizat strategii poliţiste, cu „fiecare a făcut cutare la ora respectivă”, ceea ce s-a dovedit a fi destul de greu din cauza programului destul de repetitiv de papa-caca-papa-caca, iar uneori papa/caca în acelaşi timp al peştişorilor mei cei tâmpi. Dar după ce-am găsit şi victima numărul 3 întoarsă cu burta-n sus de ironia necruţătoare a vieţii, am trecut la o măsură mai drastică: izolarea ultimului venit.

Cum crimele începuseră odată cu sosirea mustăciosului responsabil cu scormonitul rahatului – adică a peştelui sanitar Captain Planet – l-am luat pe acesta frumos de o aripă, l-am aşezat într-un borcan cu apă şi l-am făcut cadou primului amic ce mi-a trecut pragul, şi anume Raul (cu plăcere, dragă).

Însă a doua zi, schimbând liniştită apa, peste ce dau cu oroare?... Un ALT cadavru de 4 cm pătraţi!! Cum aşa – mă-ntreb de-a dreptul confuzată – n-am scăpat odată de ucigaş?! Vai, mie, văleeeeu şi alte cele!... Deci, îl renegasem pe nedrept pe săracu Captain Planet şi-l condamnasem la moarte prin canibalism, de gura peştilor din acvariul de la serviciul lui Raul, că acolo s-a gândit el să-şi plaseze cadoul.

Cu mâinile pătate de sânge nevinovat (chiar, peştişorii ăştia sângerează?) şi eşuată în cariera de detectiv profesionist, m-am întors resemnată la munca de birou, lăsând acasă un număr de 6 peşti în viaţă din 11 ca dovadă a incompetenţei mele. Nici acu' nu cunosc autorul crimelor din acvariu – crime perfecte, pot spune, comise cu ingeniozitate diabolică în mediul ce nu lasă urme - şi care va rămâne în istorie drept Jack the Flipper, datorită cruzimii cu care şi-a ucis vecinii fix în Postul Mare. Sunt sigură că şi acum mă priveşte în fiecare dimineaţă, hlizindu-se cu creierul lui minuscul de „asta mare” care n-a putut detecta canibalul din 6 încercări.

Dar lasă. În toaletă încap la fel de bine şi unu, şi şase...

8 comentarii:

  1. Cred ca doar vrei sa ascunzi faptul ca iti omori pesti cu sange rece (sau cu apa rece)...

    RăspundețiȘtergere
  2. "I know what you did last summer" La noapte .... ora 00:00 ... sub podul de pe Somes pe Horea .... stiu ceva ce tu nu sti .... be there ......

    ... a .. friend

    RăspundețiȘtergere
  3. 00:05 ... ca muncesc pana la 00:00

    RăspundețiȘtergere
  4. Dan, s-ar putea să-i omor cu apă murdară, dar nu recunosc nimic. Să zicem că tenta aia verde din acvariu e pentru decor.

    Nosferatu sau Sfinte Părinte, că nici tu nu ştii, mă chemi să-mi pescuiesc cadavrele din Someş?

    RăspundețiȘtergere
  5. I know who did it ...

    RăspundețiȘtergere
  6. Ştim cu toţii, a fost mama natură.
    Să nu împroşcăm cu noroi în săracii peştişori fără un proces echitabil. Mai ales că le-am schimbat apa recent...

    RăspundețiȘtergere
  7. daaaaa .... le-ai schimbat apa? cand?... a fost obositor? .... cate galeti de apa intra in acvariul tau?...... ai pietre foarte marunte pe fund care se spala super greu?.... si te enervezi cand le speli ca nu se curata ever?... si mai si pute ? ....

    RăspundețiȘtergere
  8. Da, ieri, da, vreo 3, da, da şi da.

    RăspundețiȘtergere

Haideţi, aruncaţi cu pietre!