marți, aprilie 27, 2010

Eroarea nr. 37: Aveţi grijă!

Spaima e unul dintre cele mai simpatice sentimente umane. Dar nu frica aceea primară, paralizantă şi demnă de Saw V, ci spaima aceea drăguţă şi enervantă, de „Iooooi!” – şi mâna dusă teatral către inimă. Fiind atribuită în mod natural doamnelor cu cromozoame X şi cu preponderenţă celor trecute de nişte ani – deci cu spaimele exersate – poate fi uşor considerată drept „al şaselea (şi cel mai faimos) simţ”. Deci, dragi cititori, nu instinctul feminin... Ci spaima feminină.

Aţi auzit de legendarul drob de sare, da? Aţi auzit când exact a căzut? Nici eu.

Cu toate astea, a speriat atât de tare femeile din epoca lui, încât i s-a dus vestea, mai ca lui Barack Obama, până în zilele noastre.

Eh, exact aşa se-ntâmplă cu ooooorice căcat (scuzaţi, mărunţiş) din viaţa de zi cu zi cu o potenţială sursă de pericol la bază, care alarmează cel de-al şaselea simţ al spaimei în stimatele domne din viaţa tuturor. Practic, şi aerul. Da, că şi cu aerul te poţi sufoca dacă e prea puţin şi îneca dacă-i prea mult, îmbolnăvi dacă e poluat şi face alergii dacă-i prea cu polen, răci dacă e... prea rece şi muri dacă-i cu, să zicem, cenuşă vulcanică în el.

Pentru că aşa este, stimaţi telespectatori, a erupt un vulcan pe undeva prin vecini şi ne panicăm nevoie mare, că se umple aerul de diverse, care se adună şi vin încoace, ne năvălesc şi ne sufocăăăăăă, mai ca gazele de eşapament din faţa blocului!... Asta în timp ce alţii îşi fac poze de Haifaiv lângă muntele plin de spume, că-i drăguţ cum împroaşcă el lavă fierbinte şi-arată ca artificiile.

Dar noi, ăştia mai sperioşi, ce să facem ca să contracarăm asaltul mânşav al chimicalelor? Ce să facem ca să ne ferim de norul ucigaş care vine, vine, calcă totul în picioare??... Cum să ne punem la adăpost de poluarea apei, de suferinţă, boală şi moarte sigură?? Răspunsul vine tot de la înţeleptele posesoare de cromozoame:

Să avem grijă.

Încerc să-mi opresc sprânceana din ridicare, la vederea mirobolantei soluţii de mai sus, livrată de stimata doamna mamă-mea – spre exemplu – de fiecare dată când se întrevedea vreo rază firavă de moarte accidentală sau măcar de-un drum până la farmacie. Deci, să am grijă să nu mă omoare norul de cenuşă vulcanică.

Sigur, mami, nicio problemă, îmi voi ţine respiraţia vreo 2-3 luni, până consideri că aerul e destul de curat, bine? La fel cum îmi voi ţine respiraţia să nu inhalez nici microbii de gripă porcină sau vreun alt soi de bacterie inventată special pentru mine şi cum voi avea grijă să nu-mi dea cineva în cap şi, până la urmă, ce naiba, „să nu păţesc ceva”, la modul general. Căci când am păţit, după cum indică şi cuvântul, am intenţionat să mi se întâmple, acţionând în acel sens cu încăpăţânare feminină, deci e numai vina mea şi-mi cer iertare.

Deşi, doamnă mami, aş îndrăzni să evidenţiez că există o miiiică diferenţă între „Ai grijă să nu-ţi dai cu ciocanul ăla peste deget” şi „Ai grijă să nu ne lovească un meteorit”, dar până la urmă, se zice că dimensiunea nu contează, nu-i aşa? Plus că soluţia este atât de genială, încât s-a decretat prin pact secret al mamelor de pretutindeni să fie invocată ori de câte ori nu-i cazul, operând cu eficienţă de Chuck Norris.

„Să ai grijă, că vine norul ucigaş!” – şi norul se-opreşte în cale şi se evaporă instant.

„Să ai grijă, că circulă gripa porcină!” – şi microbii-şi pun mâinile la urechi, prăbuşindu-se schimonosiţi în braţele morţii la auzul cuvintelor magice.

„Ai grijă să nu răceşti!” şi imunitatea creşte văzând cu ochii... (de fapt, auzind cu urechile)

Drept pentru care, vă sfătuiesc, dragii mei, să aveţi grijă să nu faceţi cancer, să nu vă prăbuşiţi cu avionul, să nu fiţi jefuiţi, să nu faceţi infarct, să treacă criza mondială, să evolueze un pic mai repede tehnologia, să nu mai fie inundaţii şi, dacă tot am pornit, s-avem grijă să nu mai fie războaie, că prea urât arată ştirile la televizor.

P.S. Frustrarea mi-a venit aseară când, după ce am reuşit să-mi distrug Windows-ul în aşa hal încât toate iconiţele de pe desktop arătau ca Yahoo Messenger şi se deschideau ca atare – deci şi Google Chrome-ul, ca nu cumva să pot să gugălesc eroarea şi să mă scap de ruşine – şi după ce am făcut vreo 5 amici IT-işti să se ia de cap, vociferând că „Ce căcat ai făcut, n-am mai auzit în veci de chestia asta?!” până să găsească soluţia – unul dintre aceşti domni, mai atent aşa, cam ca şi mamă-mea, aş putea spune, m-a sfătuit „să am grijă să nu mai păţesc aşa data viitoare”. De parcă de data prezentă ştiu ce naiba am făcut să-mi dau peste cap tăt leptăpul, iar după sfatul lui o să devin subit mai puţin proastă, mai puţin femeie şi mai expertă într-ale soft-ului...

11 comentarii:

  1. Nu stiu cum poti sa scrii atat de mult despre atat de putin....

    P.S. E de bine. ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Saracele mame ale talentatilor...ma rog, talentatelor, vorba P.S.-ului de mai sus

    RăspundețiȘtergere
  3. Ti-am citit toate "erorile". Arunc in talentul tau cu... flori (nu de piatra). Daca as fi mama ta ( ceea ce cred ca e imposibil- presupun ca ai terminat, cel putin, un liceu)... nu mi-as face griji pt. tine...

    P.S. Astept urmatoarea "eroare".

    RăspundețiȘtergere
  4. Si ce-am sa mai rad de tine cand ai sa fii mama si ai sa spui zilnic "Ai grija" in ciuda faptului ca esti constienta cat de inutil si ridicol este :) Cumva, replica asta are darul de a le linisti pe mame care, saracele, traiesc cu iluzia ca plozii lor asculta tot ce le spun ele. "Ai grija" adica aminteste-ti de toate sursele de potential pericol de care ti-am vorbit, ai grija adica nu mai fii asa ametita ca de obicei, ai grija adica mingea e la tine in teren, eu te-am avertizat si tu n-ai avut grija si de-aia ti s-a intamplat :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitari (asta in loc de 'ziua buna') pentru scrieri, de 2 zile ma delectez cu paginile tale, si sincera sa fiu, nu am prea gasit 'eroare' in ele :), numa' ma tot minunez cat adevar graiesti.

    Apropos de 'ai grija', bunica-mea o gasit si continuarea: 'da' daca de data ASTA se intampla ceva?', si cum bine ziceai ca e cam neclar cu viitorul asta, ramane in capcana eternului 'prezent' cu DATA ASTA+mormanul de griji aferente, da' eu tot o iubesc si o sun cand intarzaii, chiar daca intarzaiere pentru ea se pune de la o ora de plecat de acasa (indiferent de ceas).

    Noa, pai te las sa continui tat asa, ca o zici bine.
    Ioana

    RăspundețiȘtergere
  6. Horea, facultăţile-s de vină, care mi-au arătat cum să învăţ atât de mult despre atât de puţin...

    Anid, am toată stima şi respectul - vorba politicianului - pentru cea care mi-a dat viaţă, dar care nu scapă de ironia pe care tot dânsa mi-a pus-o în straiţă...

    Anailui, doamnă - presupun - poate mi-aţi fost mamă într-o viaţă anterioară, mai ştiţi?
    Cât despre cea din viaţa prezentă, nu cred că se-ngrijorează într-adevăr, ci mai mult respectă pactul mamelor de pretutindeni, pentru a nu fi decăzută din drepturi...

    Mia, ştiu că pre limba mea voi muri, cum se zice, dar până atunci lasă-mă să fac pe deşteapta, te rog, şi să cred că voi fi veşnic tânără şi ne-mamă...

    Ioana Maria, îmi face deosebită plăcere să aud (citesc, mă rog) de bucuria pe care ţi-o provoacă degetele mele pe tastatură... Şi crede-mă, ştiu cum e şi cu bunicile, care sunt un fel de mame 2 în 1, dacă te gândeşti că au zămislit două generaţii şi că au avut timp dublu pentru a se îngrigora...(şi totuşi, atunci, te gândeşti la săracele malele NOASTRE, deci copilele lor, prin ce-o trecut?)

    RăspundețiȘtergere
  7. Pai nu pot sa nu o fac, ca aud de chestia asta de fiecare data cand vorbim la telefon. Si mi-am jurat ca eu la randul meu nu o sa fiu asa, ci pe dincolo, ca am inteles, vazut, memorat etc etc, da' tre' sa fug acu ca progenitura-mi plange, si ma ingrijorez ca ce o putea fi cu el :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Ioană, a fost bine progeniturul?
    Ştiu că şi eu voi aşa-şi-pe-dincolo, iar copiii mei vor aşa-şi-pe-dincoace. Dar pentru simplul fapt că vine vara la un moment dat, nu înseamnă că nu ne putem plânge când e încă iarnă... nu?

    RăspundețiȘtergere
  9. Ii ideal tanarul, de fapt vorbea cu teddy-dogul lui pe un ton mai ridicat, m-am ingrijorat degeaba :)

    In rest, totul cu masura zic eu, ne facem griji, informam obiectele ingrijorarii ca sunt vizate, ca doar ni-s dragi si de aia o facem, asteptam vara iarna si viceversa si tat asa mai departe, intre timp incercam sa ne vedem de treaba si sa invatam din erori :)

    RăspundețiȘtergere
  10. cum sa faci sa nu mai patesti asa ceva? e foarte simplu. nu mai da click pe tot ceea ce iti vine pe ecran. :D

    RăspundețiȘtergere
  11. Poi dar cum să nu dau click? Dar ce să fac cu ele? Nu le pot chiar ignora aşa...

    RăspundețiȘtergere

Haideţi, aruncaţi cu pietre!