marți, iunie 29, 2010

Eroarea nr. 42: Banii sau moartea!

Am ajuns la concluzia că nu-mi permit să fiu în viaţă. Cum aţi auzit. Sunt o maşinărie prea scumpă pentru a rămâne în funcţiune, care mai mult bagă decât scoate – în sensul economic şi nepornografic al cuvântului. Am ajuns la concluzia asta în halul pe care-l voi reda în următoarele...

Ca orice om, am avut şi eu dureri. Respectiv, m-a durut undeva, unde trebuia verificat că totul e la locul lui şi nu mă doare cu subînţeles. Drept urmare, m-am prezentat la cabinetul nenelui care are harta organelor interne, ca să facă revizia tehnică. Aproximativ 10 minute şi 4-5 intimităţi mai târziu, nota: 105 lei.

Bun, zic . Am mai văzut oameni care percepeau atâta pe pipăit, dar la ei dura mai mult, erau ceva mai musculoşi şi mai sumar vestimentaţi şi percepeau tariful direct la lenjeria intimă, fără bon de casă şi formalităţi. Mă uit la nenea: burtă, mustaţă, ochelari, 50 de ani cu indulgenţă. Proastă afacere.

Şi cum era puţin prea târziu să-l plesnesc pe domn’ doctor şi să-i zic să-şi ţină mâinile acasă, înghit în sec şi duc mâna spre portmoneu, prefăcându-mă că nu-s deloc surprinsă de număr şi că, de fapt, portmoneul meu poate mult mai mult de-atât.

Daaaaa, poate zici? Bine, atunci. Ia şi-o reţetă... O...re-ce? Re-ţetă. Pe care sunt înscrise multe medicamente scumpe, de care ai nevoie indiscutabil – de toate împreună, că altfel nu funcţionează – şi care vor fi produse de ceva firmă străină căreia îi pasă să introducă „ingrediente de calitate” în corpul tău, deşi nu te-a întrebat dacă nu cumva te-ai mulţumi şi cu rahaturi. Dar bine, suntem o doamnă, să fim până la capăt. Doamna farmacistă, cu-ce-vă-putem-ajuta / cu-astea-ce’s-scrise-aci / asta-avem-şi-asta-asta-nu... / bine-daţi’mi-ce-aveţi / 63 DE LEI. [...] Deja rămân fără salivă. La fel de de potent, portmoneul meu livrează. Celălalt-îl-luaţi-mâine-de-la-altă-farmacie / da-îhî-bine...

Ies drăcuind. Proastă ce eşti, nu era mai simplu să te doară în continuare? N-ai putut şedea frumos acasă, să taci şi să rabzi până trece – că de murit nu se moare chiar dintr-atâta – decât să evapori în 60 de minute echivalentul unei perechi de papuci? Acu’ taci şi-nghite... medicamente.

Zic şi eu ce s-a mai zis cu-nţelepciune, că nu mă pot abţine: nu-ţi mai poţi permite să fii bolnav în ziua de azi. Şi nu că criză – şi înainte, dar acum cu atât mai mult. Prevăd că o să se ridice o nouă clasă socială, elita celor ce-şi permit să fie bolnavi, care-o să se plimbe în fiecare zi prin farmacii de lux, fluturându-şi cardurile lor de fidelitate şi discutând despre ce durere nouă au descoperit şi ce medicamente îşi recomandă ei între ei care să le treacă afecţiunea. Drept consecinţă, nu va mai fi cul să te fâţâi cu plăsuţe de la Zara şi S. Oliver pe stradă, ci alea alb-albastre de la Sensi Blu vor fi noul semn de distincţie farmaceutică.

Iar cei care ştiu că nu-şi permit luxul unui virus, să sufere cât mai silenţios, fără vizite la medic sau operaţii, iar dacă e să moară, să o facă în linişte şi rapid, fără spitalizare, în ceva câmp prin care să nu li se mai găsească corpul, că şi înmormântările costă şi nu vrem să împovărăm familia căreia i s-a tăiat deja 25% din pita zilnică.

Ce vorbesc... Nu-mi permit să mor! Mă duc să iau medicamente...

10 comentarii:

  1. Eh, lasa ca daca trebuia sa dai si putintica spaga te imbolnaveai spontan mai rau. Ai scapat ieftin. ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Stai ca s-a terminat si cu ditamai lista de medicamente compensate mai nou! Asa ca scenariul tau are sanse mari de tot sa devina realitate. Daca nu a inceput deja...
    Oricum, o sa ma intorc cu placere pe aici sa vad ce erori mai descoperi!

    RăspundețiȘtergere
  3. Horea, drept, nevoia de medicamente nu poate duce decât la o nevoie şi mai acută de medicamente.

    Oana, ajung şi pe la mine veştile bune de la guvernare, dar încerc să mă abţin să nu plâng de fericire. Reveniţi, las uşa deschisă.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ori te ieftinesti tu ca si masinarie, ca sa poti fi intretinuta (sau sa te intretii), ori cauti sa produci mai mult. Pentru ca de "stricat" tot te strici. E in natura masinii umane. Orice asemanare sau aluzie perversa este nedorita si neavenita...

    RăspundețiȘtergere
  5. Cred că varianta cu "cauţi să produci mai mult" e neplauzibilă pe timp de criză.
    Să încerc o cură de slăbire, deci?

    RăspundețiȘtergere
  6. Daca tu si numai tu consideri e cazul... poti incerca. Desi nu cred ca rezolva problema, crezi ca daca slabesti nu te mai defectezi?:D

    RăspundețiȘtergere
  7. Soluția e alta: eu m-am gândit să fur o găină. Domnii cu peruci albe pline de permanent și paraziți minusculi dedesubt, te ”bagă la bulău” vreo 2 ani. În societatea în care trăim, pușcăriile oferă mult mai bune condiții decât spitalele, așadar...la bulău: mâncare, medicamente, căldură, toate gratis. Hm?

    RăspundețiȘtergere
  8. Mda, atâta doar că puşcăriile mai oferă şi o gamă variată de bacterii şi virusuri atent selecţionate, plus o nouă perspectivă asupra vieţii sexuale personale. Ambele se lasă ori cu medicamente, ori cu drumuri la psiholog. Ergo, cercul vicios.

    RăspundețiȘtergere

Haideţi, aruncaţi cu pietre!