marți, decembrie 02, 2008

Eroarea nr. 2: Sistemul.

De când ne naştem, învăţăm să nu gândim. Tot ce se întâmplă de la ieşirea noastră din burtă şi până la intrarea în pământ e făcut să ne tâmpească. Greşeala e tot a noastră, bineînţeles, pentru că în încercarea de a deveni mai “civilizaţi”, s-au erudit câţiva şi i-au tâmpit pe ceilalţi.

Îmi imaginez că, acum câteva secole, când oamenii abia ştiau cu ce se mănâncă tehnologia, sistemul şcolar şi companiile multinaţionale, când lumea încă respira lejer, nesufocată de o mulţime de reguli şi clişee, oamenii erau mai liberi. Era o adevărată aventură să supravieţuieşti molimelor, războaielor şi nebunilor de tot felul, iar dacă reuşeai această performanţă, să mai fii şi autodidact. Cu cât era mai greu, cu atât era (probabil) mai interesant. Iar fiecare om trebuia să-şi scrie propria istorie, să-şi creeze propriile reguli de viaţă, fără planuri de rezervă şi şabloane prestabilite. Şi dacă dădea greş, măcar murea tânăr, pe câmpul de luptă sau secerat de ceva boală, curat şi rapid, pe fundal de muzică scoţiană care te face să plângi. Şi nu ca azi, pe patul de spital, cu perfuzii care-ţi prelungesc inutil viaţa, când tu nu mai vrei să rămâi şi rudele se întreabă cât o mai ţii aşa. Adică, scuzaţi nostalgia pentru vremile pe care nu le-am trăit, dar am tot respectul pentru străbunii noştri, căci mi se pare că ei chiar şi-au trăit viaţa, nu au trecut prin ea pentru că li s-a explicat cum.

Lucru care mi se pare acum. Căci în avântul lui către atotcunoaştere, omul a făcut o mare greşeală: sistemul. Este un cuvânt atât de impunător, încât nici nu ştiu de unde să-l apuc. Unii consideră de multă vreme că “sistemul ne corupe” şi “sistemul e de vină”, dar eu nu ştiu ce şi-au imaginat dânşii că poate fi. Pentru mine, sistemul este tot ceea ce a fost creat în mod artificial de către om, dintr-un exces de zel şi consideraţie pentru semeni, lucruri ne/folositoare create din motive de trebuinţe contemporane şi care servesc acum altor scopuri, cum ar fi acela de a ne distrage atenţia de la lucrurile care ar putea să conteze în viaţă. Nişte “ceva”-uri care se ghidează după reguli, reguli pe care trebuie, bineînţeles, să le înveţi, preferabil în mulţi ani de şcoală. Mai pe limba noastră, tot ce ne tâmpeşte.

Ca să fiu mai explicită, să ne imaginăm (prin absurd) că ne-am născut în ziua de azi. Ce ne învaţă sistemul prima dată? Să mergem la grădiniţă. Unde suntem îndoctrinaţi cu primele idei de “bune maniere” (Nu vorbi urât! Stai cu spatele drept, nu te mai scobi în nas! Pentru Dumnezeu, nu vorbi neîntrebat, ascultă de doamna educatoare şi cere voie să mergi la baie!!!). Acum apare pentru prima oară în viaţa noastră autoritatea şi încurajarea conformismului. Nu contează că doamna educatoare e o cretină, tu să o asculţi şi să faci ce zice. Poate aşa, va reuşi, drăguţa de ea, să mai cretinizeze o generaţie de copilaşi.

În şcoala generală, nu mai sunt probleme, ştim deja cum trebuie să ne purtăm: toţi la fel. Căci Doamne fereşte să vorbeşti puţin mai tare, să ai simţul umorului sau să-ţi contrazici profesorii, asta e lipsă de caracter! Şi aşa mai departe, treci prin mulţi ani inutili de şcoală, memorând învăţând de toate (că aşa sunt românii, atotştiutori, geniali şi extrem de nepractici). Şi dacă tot ai făcut liceul, mai fă şi facultatea – una, două, câte încap. Căci nu poţi avea niciodată prea multe diplome. Încă un master (că doar dacă îl face toată lumea n-o să fii tu mai tâmpit să nu-l faci) şi te trezeşti că ai un job care te încarcă de stress. Şi rate la bancă, pentru că jobul e prost plătit.

Poate cam pe acum începi să te dezmeticeşti. Ce s-a întâmplat?!

Felicitări, tocmai s-au întâmplat primii 30 de ani din viaţa ta. Nu-ţi mai rămâne decât să-ţi iei o nevastă/un soţ (că doar e vremea, nu?), să faci nişte copii şi să munceşti ca să-i treci prin acelaşi sistem de rahat. A, da, şi să aştepţi să mori. Aceea va fi cu siguranţă o experienţă unică, despre care nu ai învăţat nici în liceu, nici la facultate, nici la master. Vezi că nu te-au învăţat lucruri practice în şcoală?...

6 comentarii:

  1. Gandesti. Asta e minunat. Si rar. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  2. Gândesc, cam rar, într-adevăr. Dar presupune efort. Deci mulţumesc.

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Si pe mine ma termina sistemul. M-a inceput si acum ma termina...
    Cresc un copil pe care incerc sa nu-l indobitocesc. NU ma abtin fata de el sa spun ca educatoarea lui miroase in fiecare zi a transpiratie. Din cand in cand il mai sfatuiesc sa ii bata pe copiii care incearca sa il bata pe el. Total neortodox din partea mea. Ar trebui sa-i spun sa intoarca obrazul. Dar nu pot dom'le, nu pot.
    Mi-e mila de el cand va intra la scoala. Nu stiu ce-am sa fac, cred ca numarul dusmanilor mei va creste simtitor caci intentionez sa ma lupt cu fiecare profesor care se abereaza si aproape toti o fac :-(
    Lupt importiva sistemului asa cum o faci si tu si inca cativa - prea putini: tacit, fara sa ridic capul prea mult sau sa strig prea tare, ma opun cu indaratnicie lucrurilor evidente, logice pentru prostime.
    Dar am grija sa nu strig prea tare... caci trezesc monstrul. SISTEMUL este bau-bau-ul meu si e mai bine sa-l lasi in pace caci te ignora atat timp cat nu-l deranjezi prea tare.
    Din cand in cand mi se umple paharul si fac asa: http://bmariana76.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  5. Mda, e interesant că toţi ne simţim sufocaţi unii de alţii, căci până la urmă NOI suntem sistemul. Fiecare dintre noi, sufocând cu aberaţiile şi obsesiile noastre vecinii. Şi ei, sufocându-ne la rândul lor, cu ale lor clişee şi imbecilităţi.

    Oricum, imbecilitatea e relativă. La fel şi "ortodoxismul" de care zici. Să nu fim idealişti, creşte-ţi copilul aşa cum crezi că e necesar ca să reziste în lumea asta în care trăim. Cu "transpiraţie" şi cu "bătaie" şi cu "incultură". Cuvinte pe care le va învăţa de la alţii, dacă nu de la tine.

    Tu ai o ocazie frumoasă acum. În loc să încerci să schimbi toată lumea din jur, care va rămâne exact precum o vezi, formează tu un om aşa cum ţi-l doreşti. Deci, nu-ţi îndobitoci copilul pentru că e mai simplu. Fă cum ştii tu mai bine, vei genera un pic mai puţină idioţenie în lume.

    RăspundețiȘtergere
  6. De acord cu tine - cu o remarca insa.

    Sistemul este format din 99% din polulatia unei societati. Inevitabil, 1% sunt ERORI ale sistemului. Prefer sa fiu eroare. Ca-n Matrix, stii? Ce pastila alegi?

    Copilul mi-l cresc decent. Conform cu ceea ce este decent pentru mine. Incerc sa-l fac fericit si o persoana buna in acelasi timp, indiferent de ce spune sau face sistemul. Nu e usor, sa stii. Ai sa vezi.

    RăspundețiȘtergere

Haideţi, aruncaţi cu pietre!