Eroarea nr. 13: La cumpărături

Dacă tot am luat la şuturi într-un articol precedent Mesingiărul, care totuşi mai are o utilitate demnă şi unanim recunoscută, nu se poate să ignorăm frăţiorul mai mic, mai tembel şi cu probleme de comportament – Haifaivul (HaşCinci, HaiCinci sau Hi5, după persoană şi posibilităţi). Încerc să îl ignor, dar prezenţa lui nu-mi dă pace, e ca un veşnic zgomot de fundal ce nu mă lasă să-mi continui simpla şi umila existenţă.

Aşadar, pe fundal de steluţe, floricele şi inimioare sclipocinde, să purcedem... De unde să încep?! Mi se blochează creierul la simpla încercare de a intra pe acest tărâm minat cu pupici şi five-uri sau, mai mult, de a găsi o explicaţie acestor comportamente sociale la care mă uit... ca la poarta nouă. Ştiu, sunt o străină şi o renegată, am fost membră a haitei mai pe la-nceput, când nu ştiam ce-i ăla Haifaiv şi mi se părea „mişto”, dar trebuia să bag de seamă că, din moment ce zic „mişto”, nu-s în deplinătatea facultăţilor mintale. După aceea, m-am dezmeticit şi mi-am luat tălpăşiţa discret, pe uşa din dos, ca să rămână totuşi o poză pe-acolo, sub denumirea de „No longer a member”, să-mi amintească veşnic de păcatul tinereţii.

Dar, şşşt! Să nu v-aud. Din moment ce mă uit peste gard la cei ce au rămas înăutru, am voie să ironizez actualii locuitori ai „grădinei”după bunul plac, din postura mea de om ce şi-a salvat sufletul şi s-a cărat la timp. Iar de aici, din uliţa principală, mi se pare nu doar o mare risipă de timp, aia ştie toată lumea, ci o hipersimplificare a întregului proces de „agăţare” sau „flirtat”, mă rog, procedura prin care se obţin cupluri sau triunghiuri amoroase. Să vă explic...

Acest Haifaiv este ca un hypermarket amoros, un loc unde găseşti de toate şi pentru toţi, cu marfa aşezată frumos pe rafturi şi raioane, după preferinţe şi categorii de vârstă, cu poză, descriere şi manual de instrucţiuni, chiar şi mostră (dacă e să ne gândim că obţii un ID de Mesingiăr relativ uşor, pentru probă), tu trebuind doar să întinzi mâna şi să te serveşti, fără a te mai îngrijora de preţ, care a fost achitat o dată şi pentru totdeauna la intrare, în poze + descriere siropoasă, cu detalii. Mecanismul funcţionează perfect, fără efort de nici o parte. Se cunoaşte de ce e fiecare persoană acolo, pentru că se întreabă foarte clar în formular: pentru bărbaţi, pentru fomei, pentru ambii doi sau doar să arunci cu privirea? (Varianta cu „a-ţi face prieteni” mi se pare puţin depăşită, pentru că dacă eşti atât de anost încât să nu te vrea nimeni în realitate, mă îndoiesc profund că te-ar vrea cineva virtual, unde interacţiunea din acest punct de vedere e egală cu zero. Dar dacă prin „a fi prieten” înţelegi a-ţi aduna cât mai mulţi indivizi necunoscuţi în colţul-dreapta al paginii tale, cu un simplu click, atunci află că eşti cel mai popular om din lume şi-n realitate, prin simplul gest de a merge pe bulevard.)

Deci, dacă se cunoaşte de ce se află fiecare acolo, nu mai există riscul unui refuz ruşinos şi cu atât mai puţin public, cu hăhăieli tâmpite din partea amicilor tăi beţi de la masa vecină. Tu îţi iei doar frumos coşuleţul, urmezi săgeţile până la raionul potrivit şi alegi: „Hmm... de ce am eu chef azi? De una tânără (mergi la raionul de 18-20 de ani). Să vrea să se cupleze la sigur, fără aere şi complicaţii (urmezi săgeţile către „looking for a relationship” şi „not committed”). De la mine din oraş sau la distanţă? Păi ce, îs nebun să nu mai scap de ea?! – din Constanţa să fie! (te îndrepţi către raionul sud-estic) Mna bun, să verificăm marfa...” Apoi frunzăreşti nişte poze, citeşti nişte descrieri, analizezi produsul liniştit, cât te ţin ochii, nu e cu limită de timp. Dacă te plictiseşti, te muţi puţin mai la stânga, e plin magazinul. Şi n-o să te streseze nici un angajat stupid cu vreun „vă putem ajuta cu ceva?”, doar e cu autoservire, dar partea bună e că magazinul e tot timpul gol şi nu se uită nimeni la tine să te inhibi. Ce mai, cumpărături în linişte!

Aşadar, un avantaj al acestei minunate comunităţi on-line: dacă este virtuală dânsa, după cum sugerează şi numele, riscurile unei urmăriri premergătoare „reunirii” finale sunt reduse la minimum, adică flirtul – mai pe româneşte – se desfăşoară cu mănuşi de protecţie, costumaţie specială şi mască de oxigen, pentru a evita orice pericol de refuz/făcut de ruşine/alegere greşită din partea utilizatorului. După ce ai ales produsul conform indicaţiilor de mai sus, citeşti manualul de instucţiuni, iar fata, respectivul masculul, îţi zice TOT ce ai de făcut ca să-i intri în graţii, ce-i place şi ce urăşte, la ce film să o/îl duci şi ce muzică să-i pui pe fundal, o scurtă descriere făcută chiar de ea/el (cu maximă sinceritate), ce studii are şi ce ambiţii de viitor, ce caută mai exact pe-acolo, prin ograda Haifaivului (ca să te pliezi cât mai bine pe profil şi să nu te dai la una care caută „doar prieteni”), în fine, cam fiecare pas explicat în cele mai mici detalii, ca să nu te pierzi cumva pe drum. De fapt, dacă te uiţi prin pozele respectivei (-ului), ai toate şansele să te informezi în legătură cu cele mai importante evenimente din viaţa ei/lui, deci să economiseşti o bună parte din timpul de la prima întâlnire care s-ar fi risipit pe asemenea explicaţii. Dacă eşti cu adevărat norocos, prinzi şi o poză a domnişoarei în lenjerie intimă sau a domnişorului proaspăt ieşit de la duş, ca să-ţi cunoşti produsul de toate feţele şi să ştii la ce să te aştepţi când te vei trezi lângă dânsul/dânsa dimineaţa.

Ce-ţi mai rămâne de făcut? Să-ntinzi o mână şi să zici „vreau”. Dacă nu ştii cum, verifică manualul de instrucţiuni, care îţi va oferi ca variante comment-ul (nu te chinui prea tare, un „nice pic” sau „miai furat inima, frumoas-o” merge de fiecare dată), five-ul (şi ăla, pe categorii, să nu inventezi tu după capul tău şi să dai greş), mesajul (aici e mai greu, nu ţi-l recomandăm, dar dacă te încumeţi, nu te agita prea tare, oricum se va uita doar la poza-ţi cea mândră) sau profile comment-ul, care, ca să fie simplu de tot şi la mintea tuturor, vine deja făurit sub forma unui mare pupic sclipitor, a unei mari inimioare sclipitoare sau, în fine, a ceva cu mult sclipici şi tremurând, pentru a simboliza eterna-ţi dragoste pentru necunoscuta în cauză. După acest pas, contactul a fost stabilit, şezi şi aşteaptă. Dacă ai fost remarcat, ţi se va confirma printr-un „moamă, ce băiat mumos! :X:X” ataşat la oareşce poză de-a ta sau printr-un five fără mesaj, caz în care ai mână liberă să-i ceri ID-ul de Mess. Vedeţi cum merg aceste două unelte ale diavolului mână-n mână?...

Aşadar, curat şi fără complicaţii, până la întâlnirea finală. Eu înţeleg utilitatea procedurii pentru individul care vrea să iasă la agăţat, fără să chiar iasă din casă. Dar pentru individele agăţate?... Incontestabil că e minunat să arăţi tot timpul la fel, adică aşa cum îţi alegi, adică bine, însă între o mulţime de fete care arată bine, cum să te mai remarci, fato? Poi staţi, că dânsele au găsit soluţia: au dat jos o haină. Problema e că celelalte s-au prins şi au dat şi ele jos câte una. Apoi, primele s-au răzbunat şi au mai dat jos câte un ceva. Celelalte, la fel. Mai nou, pare-se, cine dă jos mai multe haine e în avantaj (asta până rămân fără, şi atunci ce mai dau? – s-or îmbrăca la loc), iar Haifaivul e plin de don’şoare semi-dezbrăcate, în ciuda temperaturilor de afară. Acum, eu mă-ntreb, ca o demodată ce îs: dacă tot ţi-ai arătat...ăăă...nurii unor străini din lumea largă, de ce să te mai complici să te îmbraci când ieşi din casă? Apoi, domnişoară dragă, dezbrăcată într-un loc sau dezbrăcată-n altul, ce mai contează? Tot tu în chiloţi eşti. Iar pe-aici, prin România, măcar eşti acasă. Ori străinii care se uită la tine de prin alte continente ţi-s mai dragi?...

Eu propun o soluţie raţională. Dacă tot ţi-ai făcut cont de Haifaiv şi ţii la dânsul, aplică regulile învăţate acolo peste tot, ca să fie corect faţă de toată lumea. Ia-ţi, scumpo, sutienul şi chiloţii pe tine, gentuţa cea nouă la cot şi telefonul într-o mână, aplică-ţi o listă cu preferinţele muzicale, filmul favorit şi un scurt citat care te reprezintă pe încheietura celeilalte mânuţe şi du-te liniştită la muncă, pe la şcoli sau pe unde te poartă paşii. Îţi garantez eu că n-o să mai auzi atâtea comment-uri în viaţa ta! Supces.