Eroarea nr. 14: Cromozomul X şi fratele lui geamăn

Am afirmat şi menţin, alăturarea magică a celor doi cromozomi X dă naştere la tot atâtea erori, câte minuni. Dacă femeile sunt sublimele creaturi care ne-au dat viaţă (nu, dragă, nu barza), ne-au crescut şi alte cele, ele sunt totodată şi o eternă sursă de paradoxuri, pe care se chinuie să le înţeleagă nu doar bărbaţii, ci chiar femeile însele (dovadă fiind subsemnata). N-are rost să le târăsc pe domnişoare prin praful de pe uliţa virtuală, însă am adunat aici un minunat top 5 al erorilor feminine cele mai dragi mie. Şi sună cam aşa…

1. Femeile, nişte visătoare din fire, mai confundă din când în când imaginaţia cu realitatea. Din acest motiv, unele chiar au rămas cu impresia că povestea lui Făt-Frumos e o biografie şi nu un basm, că s-au fabricat tot atâţia Feţi câte femei sunt în lume şi, deci, că fiecare şi-l va găsi pe al ei la vârsta potrivită. Idee care poate fi uşor combătută prin faptul că nu există, faptic şi fizic, atâţia bărbaţi câte femei pe glob, dar ce are a face iubirea cu matematica, nu? Poate că a fost mama prea convingătoare citind povestea sau poate că unele nu au depăşit niciodată vârsta copilăriei, cert este că imbecilul de Făt-Frumos este cauza numărul unu a divorţurilor în lume. O performanţă notabilă, zic eu, pentru un personaj imaginar.

2. Femeile se îngrijorează din orice. Că e vorba de norii de afară şi de suspiciunea că ar putea să plouă şi să le strice freza sau de amicul recent internat în spital, motivul nu are prea mare importanţă. Întotdeauna se va găsi ceva pericol iminent gata să le atace existenţa, un veşnic drob de sare care ar putea să cadă sau să nu cadă, dar parcă totuşi mai înspre „ar putea”, deşi e destul de improbabil, cu toate astea e posibil, chiar dacă nu s-a întâmplat, dar s-ar putea întâmpla! – deci să ne îngrijorăm... că ajută.

3. Domnişoarele iau prea în serios titulatură de reprezentante ale “sexului frumos” şi îşi concentrează toate energiile spre ţelul de a se înscrie în mod legitim în categorie. Sunt prea informate despre cum ar trebui să arate o haină şi de ce, cum poţi să-ţi construieşti o faţă nouă din 2 tone de machiaj sau unde se pun unghii tehnice mai ieftin, doar aşa, ca să nu-şi mai poată utiliza mânuţele la nimic mai apoi, ci doar să stea frumos cu degetele întinse, spre admiraţia vreunui mascul nepăsător. Iar dacă o altă domnişoară îşi va permite neruşinarea de a nu dori să discute despre haine şi papuci cu sus-numitele, o vor răstigni din priviri şi-i vor întoarce spatele, dar asta numai datorită epocii în care trăim, că dacă s-ar fi născut mai devreme cu câteva secole, o şi ardeau pe rug în piaţa publică, fără remuşcări.

4. Femeile au veşnica fobie de a fi înşelate. În timpul relaţiei, când sunt CU individul în cauză şi se iubesc intens, deci, lucrurile arată bine, dânsele nu mai pot de teama ca nu cumva armăsarul să mai fie cu ceva duduie, dar nu pentru simplul fapt că nu ar fi unica iubire a masculului şi s-ar sfârşi relaţia, ci să nu cumva să fie înşelate şi SĂ NU ŞTIE. Lucru care mi se pare genial, căci duce la alte activităţi utile, cum ar fi verificatul telefoanelor, cititul arhivei de messenger, căutatul pe net al profilului domnişoarei cu care vorbea ieri nenorocitul (slavă Domnului cu Hi5-ul, Facebook-ul şi alte site-uri imbecile, că-s mai eficiente decât Serviciile Secrete), mă rog, o întreagă existenţă concentrată în jurul fiecărei mişcări a suspectului, într-o încercare disperată de a continua această minunată relaţie, care constă în... ce? – păi, bineînţeles, doar în maratonul continuu de citire a mesajelor şi a arhivei prinţişorului, de stress şi frânt degeţelele de îngrijorare, că nu mai este timp de altceva. Concentrându-se prea mult pe misiunea lor de salvare, nu mai rămâne nimic de salvat, dar nici nu mai contează asta, vor afla ele până la urmă că sunt, de fapt, înşelate (lucru care se va întâmpla, inevitabil, în momentul când individul îşi va căuta una normală) şi vor avea parte măcar de satifacţia că au avut dreptate. Doar toţi bărbaţii sunt la fel, porcii şi nenorociţii... au ştiut ele ce au ştiut.

5. Femeile se adună laolaltă să vorbească despre cum ar putea mulţumi mai bine bărbaţii. Fie că e vorba de emisiuni televizate cu tema „Cum să-ţi păstrezi iubitul lângă tine”, programe radio intitulate „Metode de agăţat” sau articole geniale în reviste idem, care ţipă la tine cu litere de o şchioapă: „10 paşi simpli pentru a-i ghici gusturile!”, concluzia e aceeaşi: femeile au veşnica senzaţie că bărbaţii le scapă printre degete. Cam greu, că-s mulţi, iar dacă nu e unul, e altul. Plus că, de obicei, e vorba despre bărbatul cu care chiar AU o relaţie, dar, după cum arătam mai sus, asta e irelevant pentru siguranţa de sine a domnişoarelor. Acum, e drept că sunt ceva mai multe decât bărbaţii, dar odată cu numărul mereu în creştere al homosexualilor şi a lesbienelor, balanţa se tot înclină, numai că nu ştim în ce parte. Aşa că, atâta timp cât nu ştim exact cum stau lucrurile, mai bine să nu ne îngrijorăm, nu?

Oh, staţi... am uitat de punctul 2.

În încheiere, menţionez că m-am referit în mod intenţionat la „femei” ca şi cum nu aş face parte şi eu din aceeaşi specie, deoarece, deşi zestrea genetică mă pune în acelaşi regn cu sus-menţionatele, eu le reneg, pe motiv că nu mă regăsesc în comportamentele descrise prin prezenta. E o diferenţă notabilă între „femei”, în sensul de mai sus şi „persoane de sex feminin”, unde primele formează o tipologie hilară, iar ultimele îşi păstrează, totuşi, raţiunea intactă (similar cu diferenţa dintre „manelişti” şi „pesoane care ascultă manele”, pe care nu o voi detalia aici). Aşadar, din punctul meu de vedere, femeile se comportă, în general, conform descrierii de mai sus, fapt care mă face să blestem comanda făcută acum 22 de ani la barză. Dar mă consolez cu faptul că sunt, totuşi, o „persoană de sex feminin”. Până la proba contrarie, bineînţeles...