duminică, ianuarie 04, 2009

Eroarea nr. 5: "Aho, aho, copii şî fraţ!"

Oare ce e Revelionul, dacă nu un prilej anual de a reînvăţa număratul descrescător, în grup şi cu sprijin prietenesc? Pentru că nu e nici o sărbătoare în calendar, n-a murit nici un sfânt, n-a înviat nimeni din morţi. E doar bucuria noastră nebună de a scăpa de anul în curs, pe care, întâmplător, l-am aşteptat numărând descrescător cu aceeaşi frenezie, în 31 decembre-ul trecut.

Acum, însă, descoperim că anul acesta nu ne mai place, nu mai e bun, a fost naşpa (nu, nu din cauza noastră, din cauza cifrei de la sfârşit), dar slavă Domnului că scăpăm de calvar la miezul nopţii, când optul transformat în nouă ne va aduce fericire şi pace mondială. Aşa că ne îmbrăcăm frumos, ne coafăm, stricăm o groază de bani ca să fim oriunde altundeva decât acasă în marele moment al numărătoarei inverse şi aşteptăm să facă ceasul “tic” pe 12 şi apoi “tac” către 1. Atunci, erupe o frenezie de “la mulţi ani”-uri, de îmbrăţisări şi de urale, de parcă ne-am fi îngrijorat ca nu cumva timpul, nesimţitul, să-şi oprească curgerea implacabilă de miliarde de ani fix acum, înainte de 12 noaptea şi să nu apucăm să deschidem şampania. Dar totul e bine, ceasurile funcţionează, lumea e fericită.

(Şi ce dacă ceasul mi-a rămas în urmă şi număr greşit? Şi ce dacă în Australia e 2009 de 8 ore?! Contează când trece 2009 pe AICI, prin România, prin bătătura casei mele! Şi nu dorm până ajunge, că poate pierd miezul nopţii şi rămân în 2008.)

Ce mă deranjează mai mult decât agitaţia cretinoidă pentru schimbarea unităţii de măsurare a timpului sunt celelalte tradiţii idioate pe care aceasta le provoacă. Mă refer, bineînţeles, la iritantele “manele de sărbători”, cum alint eu cu drag acele poezii care ocupă 2 sau 3 mesaje, cu conţinut exclusiv tâmpit şi cu singurul scop de a rima. Iar în final, tot ce înţelegi e că omul ţi-a urat ceva de bine (că doar nu ţi-a ura de rău). Să zicem că am găsi o scuză în lipsa de creativitate a expeditorului, că doar nu tot românul s-a născut poet (?), însă poezioara tinde să-şi piardă şi mai mult din farmec după ce o primeşti de trei ori de la trei persoane diferite. Iar când descoperi şi site-ul de pe care a fost extrasă, te simţi cu adevărat decepţionat.

Aceste minunate urări de An Nou, spre deosebire de celelalte sms-uri din timpul anului, sunt sezoniere. Ele au termen de valabilitate, deci există o întreagă procedură de respectat. Trebuie trimise neapărat în cursul zilei de 31 decembrie, ÎNAINTE de ora 00:00, îşi fac efectul doar de la miezul nopţii şi durează exact un an (de aceea, în 31.12.2009 va trebui să le trimitem iar). Urările de fericire se referă EXCLUSIV la anul nou, în ăsta nu mai contează ce se întâmplă cu tine. Poţi să suferi, să boleşti, să crapi, eu ţi-am urat ca 2009 să-ţi fie fericit, deci nu mă-ntere. Şi nu că “să fii tu fericit” aşa, la modul general. Doar în 2009, ai înţeles? Bun. Şi să nu-ţi imaginezi că mai poţi trimite urări de An Nou în chiar cursul anului care vine, căci doar începutul naşte frenezii, restul nu mai contează. Dacă nu ai prins momentul în 31 decembrie, nu mai urezi, că nu te înscrii în trend. Dacă v-aş trimite prin august un “sper ca 2009 să-ţi aducă…”, cam ce aţi crede despre sănătatea mea mintală?

Nu în ultimul rând, mesajele se aşteaptă. Nu mai surprinzi pe nimeni cu acest gest drăguţ, dimpotrivă, dacă NU trimiţi mesaj cu urare, vei fi trecut pe lista neagră ca un ipocrit şi un dezertor. În final, este doar o mare recenzie de sărbători. Dacă mesajele sunt aşteptate, plagiate şi apoi şterse la grămadă, contează până la urmă doar numele. Se sare delicat peste rima luată de pe net şi se trece direct la sfârşit: “Uiteee, am primit mesaj de la Costeeeel!!...” Deci contează doar cine, nu ce.

Aşadar, Costel… Mai bine scrie doar “De bine”, semnează şi trimite, va fi mai sincer. Sau dă-i fetei 7 cenţi (sau 14, dacă eşti mai generos la urare), că va avea acelaşi efect. Va şti şi de la cine e, va şti ca e de sărbători şi îi poţi face şi o listă întreagă cu site-uri, să-şi aleagă ea cel mai drăguţ mesaj, pe care i-l dedici din toată inima…

7 comentarii:

  1. Ma simt bine. N-am trimis niciodata un mesaj de sarbatori si sunt mandra de asta. Nu raspund niciodata mesajelor primite. Am observat ca daca le ignori, se imputineaza - probabil oamenii ma sterg din agenda lor ceea ce e perfect pentru mine. Ar trebui sa patentez.

    RăspundețiȘtergere
  2. Deci, Mia, eşti o prietenă bună. Tocmai le-ai economisit cunoştinţelor câte 7 cenţi de bucată, deci vreo 100 x 7 = 7 euro. Eu zic să-ţi ia o cartelă reîncărcabilă, să-ţi zică atunci "la mulţi ani" şi să te lase în pace.

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna sugestia. La urmatorul revelion imi voi incalca principiile si voi trimite un mesaj: "Va rog nu ma felicitati de anul nou, nu-mi spuneti la multi ani si nu-mi urati fericire. Mai bine imi transferati 7 centi si cand imi creste creditul voi sti ca mi-ati dorit toate cele bune. Voi fi mult mai fericita."
    Banuiesc ca voi fi stearsa instantaneu din toate agendele telefonice hihihi.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mi se pare puţin cam superficială "soluţia" Miei. Adică n-ar fi mai simplu să accepţi faptul că mentalitatea generală nu va putea fi schimbată cu nişte vorbe meşteşugit aranjate (aici te felicit, Xela) şi chiar să îi laşi pe ăia mulţi în mulţumirea lor, decât să "te dai mare" cu faptul că tu "niciodată" nu răspunzi la mesaje?
    Mie una nu mi-ar conveni ca oamenii să mă şteargă din lista lor pentru că nu le-am răspuns la un mesaj jalnic de "sărbători", deoarece nu ca să-mi trimită mesaje de genul acela le-am dat numărul meu de telefon, ci ca să mă anunţe când e necesară o intervenţie a fiinţei mele în vieţile lor (fapt ce are loc rar, dar măcar merită atunci când are loc). Şi nici nu cred că acela e spiritul în care ai scris articolul.

    RăspundețiȘtergere
  5. Mia, drăguţ, dar trimiţându-le mesaj de sărbători ca să le spui să nu-ţi mai trimită, anulezi toată utilitatea transferului de "7 cenţi" (chiar, se poate?!), pentru că le dai înapoi ce le-ai cerut, spunându-le, de fapt, să-ţi dea. Nu aşa te-am învăţat.

    Andi, o asemenea listă superficială nu te merită, deci să te şteargă. Şi mulţumesc, articolul meu are "spirit"! :D

    RăspundețiȘtergere
  6. * Andi, mai intai trebuie sa-mi cer scuze ca sunt superficiala, dar asa sunt eu si nu ma pot abtine.
    Apropos de mesaj – sunt o luptatoare si traiesc intr-o lume pe care, daca n-o pot schimba (recunosc ca uneori incerc), macar am dreptul sa o ignor. Ceea ce si fac cu gratie. Nu-mi mai place de tine? OK. Te scot din viata mea si traiesteti-o pe a ta cum iti place fara sa o mai agiti pe a mea. Desigur asta e o remarca generala, nu are legatura cu persoana ta. Decat sa acumulez frustrari (stiu ca iti place cuvantul) prefer sa evit acei oameni care intentioneaza sa ma calce pe gat.
    Recunosc si ca ma dau mare si ca mi se pare ca sunt cea mai tare. Dar arata-mi o singura persoana macar care acolo, deep inside, nu gandeste despre sine cum ca ar fi cea mai.

    Singurele persoane care au numarul meu de mobil de la mine sunt din familia mea, iar ei au bunul simt sa nu trimita mesaje (exceptand-o, bine-nteles, pe matusa Tamara care are insa o scuza – ea vrea sa ne reaminteasca tuturor in fiecare an ca, in ciuda celor 60 de ani ai sai, a invatat sa foloseasca un telefon mobil). Cum prieteni n-am - pentru ca sunt o persoana IMPOSIBILA - nu le-am dat cunoscutilor numarul de mobil. Ei l-au obtinut cel mai adesea de la altii pentru ca EI au nevoie de mine, ceea ce incerc sa evit din rasputeri, fara sa reusesc. Fiinta mea nu intervine in vietile lor decat la solicitarea lor insistenta.
    * Xela (tare numele, are vreo legatura cu Xena, printesa razboinica?)
    Gandeste-o ca pe o investitie: 7 centi x 100 cunoscuti = 7 euro (desi 100 de cunoscuti este o mare exagerare). Suma pe care mi-o pot permite. Onetime fee. Rezultatul este: mesaje de sarbatori = 0. Nici nu ma astept ca oricare dintre ei sa-mi trimita inapoi cei 7 centi (da, este posibil sa transferi credit de pe un numar pe altul) – doar sa priceapa aluzia fara sa fiu atat de mojica incat sa le spun in fata ce gandesc despre cei ce trimit spam.
    Nu asa m-ai invatat?

    RăspundețiȘtergere
  7. Ştiu cum e cu creditul, mă întrebam dacă poţi trimite FIX 7 cenţi! Şi nu cred că poţi.

    Dragă Mia, experienţa m-a învăţat că iniţiativele eroice de genul celei de mai sus nu dau roade, căci cad pe bolovani. Şi nu pe pământ fertil. (A nu se înţelege că i-am făcut pe bieţii oameni bolovani. Sau a se înţelege, cum poftiţi.) Deci, mai bine ţine-ţi cenţii şi nu trimite nimic, riscând să fii ştearsă de - vai nu! - oamenii de la care nu vrei să primeşti mesaje. No loss there.

    Şi nu, Xela e Alex scris invers. Deci, foarte "anonimă" pagina. Mulţumită numelui meu prea-comun.

    RăspundețiȘtergere

Haideţi, aruncaţi cu pietre!